DOMNIEI – SALE
DOMNULUI MINISTRU AL FINANŢELOR
DOMNULE MINISTRU,
Subsemnatul, ca român din Valea Timocului, şi delegat cu propaganda în Sud – Vest , am onoarea a vă ruga cele de mai jos :
În spaţiul dintre Morava şi Timoc, locueşte o masă compactă de Români în 302 localităţi şi al căror număr atinge cifra de 500 mii suflete.
Fără şcoală şi biserică în limba maternă dela anul 1833, de când pentru prima oară schimbă jugul turcesc cu cel sârbesc, Românii timoceni duc o viaţă închişi de sârbi în colivie pentru a-şi da duhul naţional intra în procesul unificării etnice, la care prietenii vecini se opintesc din greu de aproape un secol.
După prăbuşirea Statului vecin, Românii timoceni fiind în completă lipsă de petrol, sodă şi chiar ţigări, au început să treacă frontiera Dunării în scopul de ase aproviziona.
Domnul Mareşal, văzând aceasta şi în dorinţa de a le veni în ajutor a dat ordin să li se permită trecerea frontierii de către Oficiile noastre grănicereşti.
De atunci, trec în ţară sute de români, dar fără a-şi putea procura cele necesare deoarece dinarul nu este primit de negustorii români iar schimbul în natură le este interzis.
În această tragică situaţie, fraţii timoceni se întorc în satele lor plângând că prin trecerea frontierei în România nu au reuşit decât să se expună faţă de autorităţile sârbeşti şi germane. Aşadar, înalta dorinţă a Domnului Mareşal, de a întreţine pe calea aprovizionării economice a Românilor timoceni şi o legătură spirituală, nu s-a putut realiza, din motivele mai sus expuse.
S-au preconizat pentru ajutorarea economică a Românilor din Timoc două metode : prima prin înfiinţarea de cooperative româneşti şi a doua prin extinderea acţiunii economice a Soc. „Agrara” din Banatul sârbesc în Timocul sârbesc. Printr-o lege de curând – sârbească – toate cooperativele din Serbia sunt desfiinţate, iar cele cari se vor înfiinţa vor avea un caracter pur naţional şi sârbesc.
Toate încercările făcute de mai multe persoane timocene în scopul înfiinţării de cooperative nu au dus la nici un rezultat practic.
Având în vedere situaţia excepţională în care trăesc Românii timoceni, extinderea acţiunii Soc. „Agrara” din Banat, pare o legendă şi numai o pierdere de timp, atâta vreme cât oficialitatea germanaă şi sârbească se opune în mod oficial aprovizionării economice pentru Românii din Timoc.
Analizând grava situaţie economică la care sunt supuşi cei 500 mii Români timoceni să persiste şi apreciind adevărata realitate, putem conchide că unicul mijloc pentru aprovizionarea lor nu poate fi decât cel clandestin şi făcut de noi şi numai prin noi Românii.
Fiind deschise patru puncte de frontieră pe unde se face trecerea în ţară (prin pichetele de grăniceri : Gruia, Ostrovul Mare, Crivina şi Hinova), Românii timoceni s-ar putea aproviziona foarte uşor cu petrol din aceste sate, dacă negustorii sau oamenii noştri de încredere le-ar sta la dispoziţie în acest scop.
Domnule Ministru, dacă Statul Român ar veni în ajutorul Românilor timoceni cu una sau două cisterne petrol lunar , s-ar putea evita toate greutăţile de aprovizionare economică a timocenilor cât şi a susţinerii propagandei culturale în umbra celei economice, în Timoc.
Românii timoceni vor cumpăra petrolul plătindu-l în dinari, iar banii proveniţi din vânzare vor fi predaţi de subsemnatul lunar forurilor competente spre descărcare. Pe această cale, dinarii fie că ar rămâne Statului, fie că ni s-ar pune la dispoziţie pentru propagandă în Serbia, ei nu ar fi un capital mort. Ba ceva mai mult, capitalul-dinari, proveniţi din această vânzare ar putea fi donat de către Statul Român fraţulor din Valea Timocului, înfiinţându-se după dorinţa Domnului Mareşal , o bancă românescă cu sediul la Negotin sau Cladova.
Mareşalul Ion Antonescu
Pe această cale, Românii timoceni cari, spre deosebire de cei bănăţeni, nu au fost ajutaţi cu nimic economiceşte, vor fi azi ca şi mâine sprijiniţi materialmente de Patria lor, iar acest sprijin şi banca românească de pe pământul timocean, va fi în inima Românilor din Dacia Aureliană, sanctuarul Patriei de peste Dunăre.
Domnule Ministru, aceasta fiind unica soluţie pentru ajutorarea economică a Românilor din Valea Timocului, Vă rog respectuos să binevoiţi a-i sprijini cu una sau două cisterne petrol lunar, precum şi cu o oarecare cantitate de ţigări contra cost, binevoind Domnia-Voastră a
decide şi ordona formula cea mai potrivită pentru distribuirea legală.
Încredinţat adânc că nu veţi părăsi pe cei o jumătate de milion de Români din Timoc în aceste clipe de unice momente istorice, când din Dunăre putem forma o punte economică şi spirituală românească, Vă rog Domnule Ministru să binevoiţi a primi asigurarea celui mai sincer şi adânc devotament de recunoştinţă.
Cristea Sandu- Timoc
Str. Providenţii, 40
Turnu Severin
16.09.1943
(Arh. M.A.E.,Fond 71/1920-1944, Iugoslavia ,pp. 342-343)
……………………………………………………………………………….
SCRISOARE CĂTRE MINISTRUL AL AFACERILOR EXTERNE AL ROMÂNIEI – 11.12.1946
Domniei Sale
Domnului MINISTRU AL AFACERILOR STRĂINE
DOMNULE MINISTRU,
Referitor la politica minoritară a actualului Guvern al R.F.P. jugoslav, faşă de minoritatea română, am onoarea a supune Excelenţei Voastre, cu titlu de informaţie, următoarele:
Pentru a ilustra mai bine situaţia culturală şi politică a elementului românesc în raport cu celelalte minorităţi, să-mi fie îngăduit a expune mai întâi politica Jugoslaviei faţă de minorităţile sale de peste hotare.
Călăuzit de principiul libertăţii naţionalităţilor, bazat pe consolidarea internă şi probabil împins de consideraţiunea de a nu da ocazie la critici din partea opoziţiei, Guvernul prezidat de către Mareşalul Iosip Broz- Tito arată o deosebită importanţă chestiunii Jugoslavilor de peste hotare. Citez câteva cazuri:
1.- În luna Mai anul curent, Prezidium-ul Suprem al Parlamentului jugoslav a cerut ca Sârbii din Lusacia (Saxonia ), în număr de 300.000 de suflete, să-şi trimită la Belgrad un deputat care să le apere interesele naţionale. În persoana scriitorului Reintsch se află, actualmente, în Parlamentul din Belgrad, un deputat al Sârbilor amintiţi.
Presa jogoslavă acordă un deosebit interes acestor Sârbi, şi cere sau ca Naţiunile Unite să le recunoască independenţa într-un Stat autonom, sau ca ei să fie anexaţi Cehoslovaciei.
2. – Croaţii din Carintia (Austria ) ale căror şcoli au fost închise în multe părţi de către organele austriace şi de cele de ocupaţie, pentru motivul că ar întreţine un puternic curent de propagandă pentru alipirea la Jugoslavia, sunt un motiv aproape zilnic de comentarii pentru presa jugoslavă.
Mareşalul Tito şi Dl. Eduard Kardeli au declarat în mai multe rânduri că Jugoslavia nu poate renunţa la această provincie cu atâţia fraţi ce nu-şi au libertăţile garantate.
3. – Nu mai puţină importanţă se acordă Sârbilor din Ungaria (cca 80.000 de locuitori ), cari se bucură de libertăţi culturale de presă, dar numai în parte. Mareşalul Tito, într-unul din discursurile sale şi-a exprimat dorinţa ca Guvernul maghiar să ia în cercetare acestă problemă şi ca ea să fie rezolvată, ţinându-se seama de regimul de care se bucură Ungurii din Jugoslavia.
4. – Nu este cazul să mai amintesc interesul pe care-l consacră Guvernul jugoslav Slovenilor din Italia.
Importanţa care se arată de către Guvernul Mareşalului Tito consângenilor de peste fruntarii, chiar şi pentru cei din Statele Unite, a determinat o puternică surpriză în rândurile opoziţiei care se aşteaptă ca un guvern de nuanţă comunistă să abandoneze problemele naţionale.
Conform Constituţiei jugoslave din 29 Noembrie 1945, Statutul minorităţilor etnice din Jugoslavia este mult mai democrat decât cel din trecut.
În Jugoslavia veche următoarele naţionalităţi se bucurau de un Statut juridic : Germanii, Ungurii, Ruşii ţarişti – refugiaţi şi Slovacii.
Fără a fi recunoscuţi „de jure” ca o minoritate, Românii din Banatul jugoslav „de facto” se bucurau de drepturi culturale în baza Convenţiei şcolare încheiată în anul 1934 la Belgrad.
În actuala Jugoslavie există un Statut minoritar pentru : Unguri, Macedoneni (dialect bulgar), Slovaci şi Ruşii ţarişti refugiaţi, iar în plus pentru Albanezi ( ce au o provincie autonomă a lor: Cosovo-Metohia), Italienii din Istria zona B şi Musulmanii din Bosnia.
Românii din Banatul jugoslav se bucură de instituţiile culturale ( şcoli primare, biserici, un liceu şi o şcoală normală) prevăzute de convenţia şcolară rămasă încă în vigoare, dar nu li se recunoaşte „de jure” calitatea de minoritate.
Singurele naţionalităţi cari actualmente nu au nici o şcoală şi nici o biserică în limba părintească sunt Românii macedoneni (30.000 de locuitori) şi Românii timoceni (450.000 de locuitori). Românii macedoneni aveau o biserică la Bitolia (Monastir) dar, prin expulzarea în România, acum două luni, a parohului titular, aceasta a rămas închisă şi am aflat în ultimul timp că este vorba să vină un preot bulgar.
Din cele expuse mai sus conchidem că, deşi Constituţia jugoslavă este bazată pe principii democeratice, numai trei minorităţi au obţinut după acest război calitatea de minoritate, restul, adică tocmai Românii, nu au nici „de jure” şi nici „de facto” ( excepţie Românii din Banat) calitatea de minoritate şi implicit nici un drept la şcoli şi biserici în limba maternă.
Este momentul să subliniez, că la Conferinţa de Pace din 1919, la St. Germain, Paşici a recunoscut calitatea de minoritate etnică tuturor naţionalităţilor din teritoritoriile anexate atunci de Jugoslavia şi nimeni dintre delegaţii României, din necunoştinţă de cauză, nu a atras atenţiunea delegaţilor străini, că se află în faţa unei excepţii, întrucât în Serbia (teritoriu ce nu se anexa ) exista o numeroasă minoritate românească care nu avea nici o libertate culturală.
De atunci şi până azi aceşti Români sunt confundaţi în mod oficial cu elementul sârbesc.
În actualul război, Românii din Timoc au dat pentru Jugoslavia jertfe enorme. Dintre toate naţionalităţile Jugoslaviei ei au dat cele mai multe sacrificii, atât în trecut cât şi în prezent.
Politica Jugoslaviei vechi afost de a-i ţine în întuneric, pentru a nu se deştepta şi pentru a nu reclama drepturi culturale . Această politică pare a se continua cu metodă şi astăzi.
Mareşalul Tito
Singura libertate pe care o au aceşti Români este ziarul Frontului Popular „Vorba noastră”, ce apare la Zaicear, ziar ce este condus de o mână de deputaţi, dintre care doi, în timpul războiului , au fost refugiaţi la noi în ţară.
Conducerea acestui ziar, fiind provocată cu o scrisoare anonimă prin care se cereau şcoli româneşti, Nr. 2 Anul I din 11 August 1945, a răspuns că se va alcătui o delegaţie care va merge la Mareşalul Tito pentru a rezolava această problemă.
În ziua de 18 Octombrie 1945, o delegaţie de Români timoceni a fost primită de către Mareşalul Tito, iar peste două zile presa jogoslavă a anunţat că s-au discutat numai chestiuni cu caracter politic şi economic (şi nici decum culturale).
De la această dată şi până la 9 Mai 1946, nu s-a vorbit de şcoli româneşti în Valea Timocului. Organul Ministerului Instrucţiunii a Republicei Sârbeşti „Prosvetni Pregled” din acea zi a publicat un articol sub titlul „Şcoli valahe în judeţul Zaicear”, în care se spunea că în acel judeţ există opt şcoli valahe în cari, deşi nu se predă limba valahă, totuşi se foloseşte şi această limbă în şcoală.
În mod oficial, problema şcolilor româneşti din Timoc nu afost ridicată niciodată.
Cu prilejul unei serbări organizată de către „Uniunea Culturală a Românilor din Banat”, la Pancevo şi la care a fost invitat şi Subsecretarul de Stat al şcolilor din Serbia, Dl. Dr. Kosta Grubaşici, Dl. Ambasador Vianu a făcut aluzie pentru prima dată la această problemă.
Dl. Grubaşici, întrebând pe Preşedintele „Uniunii Culturale a Românilor din Banat”, câţi Români sunt în Banat, acesta a răspuns : „Domnule Ministru, suntem vreo 80.000 de suflete, dar să vedeţi Dvs. câţi suntem dincolo pe Valea Timocului, căci acolo suntem jumătate de milion de Români”. Trebuie să relevez că Preşedintele este un ţăran destoinic.
A intervenit atunci Dl. Ambasador Vianu, întrebând pe Dl. Grubaşici când crede că se va da permisiunea Românilor din Timoc pentru a avea şcoli în limba română. Contrariat, acesta a răspuns că în Timoc nu există Români şi că graiul lor este „vlah”, un grai ce se identifică mai mult cu cel sârbesc decât cu cel românesc. La aceasta, Preşedintele Uniunii Culturale a intervenit spunând că Dl. Ministru nu este bine informat şi că Românii din Timoc nu sunt vlahi ci Români cari vorbesc mai curat româneşte decât Bănăţenii.
Câteva luni de al faptele amintite mai sus, doi prieteni ai mei , deputaţi în Parlamentul Central al Republicii Federative Populare Jugoslave mi-au făcut cunoscut că se procedează la alcătuirea unei Comisiuni în frunte cu ilustrul filolog Aleksader Belici, Preşeintele Academiei Sârbe, care să stabilească dacă limba Românilor timoceni este sârbă sau română (vlahă). Ei mi s-au plâns că prevăd desnodământul şi că, din moment ce naţionalitatea Românilor timoceni este pusă în discuţie, chestiunea şcolilor româneşti va rămâne şi mai departe în domeniul iluziilor. Cu toate acestea, mi-au propus ca pentru orice eventualiate, să le alcătuiesc o gramatică potrivită graiului lor, gramatică menită a sta la baza limbei lor literare, pe care le-am şi dat-o.
Dat fiind că prietenii mei sunt suspectaţi şi urmăriţi ca să nu aibă nici o legătură cu România, în mod indirect şi prin intermediari, le-am trimis cca 500 de volume şi cărţi româneşti potrivite pentru ei , spre a îmbogăţi biblioteca ziarului „Vorba noastră”. Am mai trimis şi vreo 20 de discuri de patefon cu cântece populare româneşti, pentru staţiunea de Radio din Zaicear, care are şi emisiuni în limba timoceană.
Este cazul să amintesc că deputaţii Românilor din Timoc sunt împărţiţi în două tabere : unii care luptă şi doresc să aibă libertăţi culturale cum au toate celelalte naţionalităţi din Jugoslavia, şi alţii mai pridenţi, care-şi văd de interesele lor proprii şi trădează cauza poporului pe care îl reprezintă.
Revenind la situaţia şcolilor româneşti din Banatul jugoslav, este locul să menţionez starea precară în care se află liceul şi şcoala normală cari au doar 4 profesori, restul fiind învăţători ce nu pot corespunde misiunii lor.
Şcolile primare au aceeaşi situaţie ca şi înainte de război, cu deosebire că duc lipsă de material didactic şi cărţi şcolare. Învăţătorii contractuali o duc şi mai greu întrucât Statul român nu le-a rezolvat încă problema salariilor. Bisericile urmează vechea cale, fără a se lovi de nici o greutate.
CONCLUZII:
Referindu-mă atât la situaţiunea culturală a Românilor din Macedonia cât şi la a acelora din Timoc, cred că apărarea fiinţelor etnice este o datorie care incumbă Onoratului Guvern Român, dar care, până la intrarea României în rândul Naţiunilor Unite nu se poate rezolva decât pe două căi:
a) Tratative amicale directe cu Guvernul jugoslav, sau
b) Prin mijlocirea Uniunii Sovietice care desigur că va înţelege temeinicia interesului României. Românii din Timoc trebuie să fie puntea de prietenie între România , Jugoslavia şi Bulgaria şi nu germenul discordiei.
Cele două Guverne ale ţărilor în care trăiesc Românii timoceni trebuiesc convinse că această problemă nu este un motiv de îngrijorare pentru ele, ci o chestiune de amiciţie şi de justiţie.
Bucureşti, 11 Decembrie 1946
ss. C. Sandu Timoc
| Alerta in Timoc! Autoritatile sarbe vor sa darame o clopotnita romaneasca in Sipicova. Localnicii romani se opun |
| Sipicova, Timoc, Serbia/Romanian Global News |
| joi, 02 decembrie 2010 |
| Autoritatile sarbe continua prigoana impotriva romanilor/vlahilor din Timoc.
Autoritatile locale din Sipicova, dupa ce au intrat ilegal pe o proprietate privata, au emis un ordin prin care se dispune daramarea in 24 de ore a unei clopotnite romanesti ridicata de romanii din localitate. In cazul in care nu va fi daramata in 24 de ore autoritatile sarbe ameninta ca o vor darama ele. Provocarea autoritatilor sarbe risca sa degenereze in conflict etnic in cazul in care nu se renunta la daramarea clopotnitei. Cei 120 de romani ai Sipicovei sunt hotarati sa-si apere clopotnita ca singur simbol al identitatii lor. In cazul in care demersul autoritatilor sarbe continua, toti cei 120 de locuitori ai Sipicovei sunt hotarati sa ceara azil politic in Romania. Corespondentul Romanian Global News din Timoc a aflat ca in spatele actiunii autoritatilor sarbe stau Episcopul sarb al locului, Iustin, cunoscut drept unul dintre ierarhii cei mai antiromani ai bisericii sarbesti, si Primarul din Zaicear, cunoscut pentru declaratiile belicoase la adresa romanilor si Romaniei. Actiunea antiromanesca intervine dupa ce ieri, 1 decembrie, liderii romanilor/vlahilor din Timoc au denuntat raportorilor APCE pentru Serbia, incalcarile grave ale drepturilor romanilor/vlahilor din Timoc, de catre autoritatile de la Belgrad. Reamintim ca in 24 august 2010 in Sipicova, localitate populata de romani, un membru al securitatii sarbe din Zaicear a intarat in magazinul localitatii si a cerut patronului sa-l cheme acolo pe presedintele consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Romane. Chemat, acesta s-a prezentat in incinta magazinului, unde a inceput un adevarat interogatoriu: „De ce va trebuie biserica romaneasca? De unde il stiti voi pe popa Boian? Cine va da bani sa cumparati locul de biserica? De ce nu va vedeti voi de treaba voastra?” si alte intrebari legate inclusiv de faptul ca de ce au votat cu partidul romanesc al lui Balasevic. Omul interogat a raspuns ca „da, vor biserica romaneasca, iar Boian a tinut slujbe la mai multe inmormantari din Sipicova si ca acolo l-au cunoscut, iar oamenilor le-a placut sa auda slujba in limba lor”. Dejan, acesta era numele angajatului securitatii sarbe, stia bine ce face. Chemarea si discutia in magazin avea sa ajunga la urechile oamenilor care se vor inspaimanta si vor renunta la construirea bisericii romanesti. Actiunea de intimidare nu este singulara in Sipicova. Mai multi oameni in varsta au fost amenintati ca vor pierde pensiile daca nu-si retrag semnatura de pe petitia care cere infiintarea bisericii romanesti. Unii, de frica, le-au retras. |
SCRISOARE DE PROTEST ÎN LEGĂTURĂ CU DECIZIA DE DĂRÂMARE A CLOPOTNIŢEI ROMÂNEŞTI DE LA SIPICOVA
Timoc Press 6.12.2010. Politica
Vârşeţ, Voievodina, Serbia/TimocPress/luni, 06 decembrie 2010/ – Comunitatea Românilor din Serbia, protestează vehement împotriva deciziei de dărâmare a clopotniţei româneşti, care aparţine parohiei Sipicova a protopopiatului Dacia Ripensis.
Astfel de decizie încalcă grav legile ţării, şi anume:
– Legea privind protecţia drepturilor şi libertăţii a minorităţilor naţionale (Monitorul Oficial al Republicii Serbia nr.72/2009)
– Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (M.O. SRJ nr.6/98)
– Legea privind ratificarea acordului între guvernul SRJ şi guvernul României privind protecţia minorităţilor (Monitorul Oficial SCG – Contracte internaţionale, nr. 14/2004
Refuzăm să credem, că astfel de decizii, a autorităţilor locale, care au scopul de a intimida populaţia românească din Timoc, reprezintă politica oficială a statului în care trăim. În acest sens, cerem să fie trase la răspundere persoanele care provoacă astfel de incidente, fiind un exemplu clar, că în Serbia de astăzi, nu se mai tolerează astfel de lucruri, şi totodată să se demonstreze dorinţa sinceră a Serbiei de acceptare a valorilor europene.
Există legi privind protecţia minorităţilor naţionale. Sprijinim pe această cale populaţia românească din Sipicova, şi îi asigurăm că nimeni nu are dreptul să îi împiedice să se declare liber ceea ce sunt sau să îşi exercite drepturile sale.
Suntem de părere, că nu clopotniţa deranjează pe cei care au emis decizia de dărâmare, ci simbolul pe care îl reprezintă, însă nimeni nu ne poate împiedica sau interzice, să ne rugăm la Dumnezeu în limba noastră.
Romanii din Timoc audiati de Comisia de Politica Externa a Senatului Romaniei
Bucuresti, Romania/Romanian Global News
marţi, 07 decembrie 2010
La invitatia Vicepresedintelui Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei, senatorul Viorel Badea, doi lideri ai romanilor din Timoc, Dragan Demici, Vicepresedinte al Partidului Democrat al Rumanilor din Serbia si Zavisa Jurj, Presedinte al Asociatiei pentru Cultura romanilor/vlahilor „Ariadnae Filum”, au fost audiati de Comisia de Politica Externa a Senatului, in legatura cu evolutiile grave ale situatiei comunitatii romanesti din Serbia, transmite Romanian Global News.
Cei doi lideri romani din Timoc au descris situatia dramatica in care se afla cei 300.000 de romani/vlahi din Timoc, ca urmare a actiunilor antiromanesti ale autoritatilor sarbe conjugate cu cele ale unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Sarbe. Locuri de cult in pericol de a fi daramate, romani anchetati si amenintati, lideri ai romanilor din Timoc anchetati si intimidati, lipsa limbii romane din scoli, lipsa instituiilor de cultura si cult, lipsa mass-mediei in limba romana. Aceasta este situatia comunitatii romanesti din Timoc de care au luat cunostiinta membrii Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei.
Schimbarea imediata a politicii externe a Romaniei fata de Serbia, audierea Ministrului de Externe al Romaniei pe aceasta problema, invitarea ambasadorului Serbiei la Bucuresti la o intalnire cu Comisia, crearea unui fond special pentru ajutorul comunitatii romanesti din Timoc, audierea Presedintilor Televiziunii publice si Radioului public pentru a afla modalitatile in care cele doua institutii reflecta zilnic, in emisiunile informative, situatia comunitatilor romanesti din afara frontierelor. Acestea au fost cateva din concluziile la care au ajuns membrii Comisiei de Politica Externa a Senatului.
10.12.2010 CRISTEA SANDU TIMOC
ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :
https://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România
Dumnezeu să vă dea sănătate!
Filed under: Astra romana, Istorie, Revista, Stiri | Tagged: 16.09.1943, CĂTRE, FINANŢE -, MINISTRUL DE, SCRISOARE |
Asociatia Astra Romana 
Lasă un comentariu