Fraţilor,

De sute de ani, de când ne duceam viaţa nemângâiata alăturea de fraţii noştri Sârbi – nici odată n’a venit cineva la noi cu vre-o vorbă de mângâiere, care să trezească în sufletele noastre nădejdea de un traiu, mai bun şi mai omenesc.

Iată acum, aducând Dumnezeu vremuri mai bune, noi cei mai jos iscăliţi, care suntem ca şi voi Român din Valea Timocului, ne întoarcem către voi în aceste ceasuri istorice, pentru a vă spune câteva lucruri însemnate, asupra cărora să vă gândiţi şi să hotărâţi: ce e de făcut?

Aţi văzut cu toţii răsboiul grozav care ţine de peste patru ani de zile şi care a pornit tocmai din ţara noastră, din Serbia.

Pentru-ce a isbucnit oare acel răsboi? Ştim cu toţii: Serbia voia să adune pe toţi Sârbii cari erau răsfiraţi sub mai multe stăpâniri, la un loc, ca să fie o ţară mare şi puternică.

După suferinţe îndelungate vedem să astăzi acest ţel l-a şi ajuns. Deşi zdrobită, Serbia, a ieşit biruitoare şi a câştigat Bosnia, Herţegovina, Croaţia şi Slavonia, după care se sbate de sute de ani. Aceeaşi dreptate le-a făcut-o răsboiul de acum şi Polonilor şi Românilor. România a intrat în răsboiu pentru a desrobi şi alipi la sine Transilvania, Banatul şi Bucovina.

Ea a ieşit biruitoare şi pe lângă aceste trei ţărişoare şi-a mai alipit şi Basarabia.

Răsboiul acesta nu s’a dat pentru putere ci pentru dreptate. Ce e drept Nemţii credeau că ei o să biruiască cu puterea, dar Aliaţii i-au biruit cu Dreptatea. Ei au statorit că nu e bine ca asupra vieţii unui popor să hotărească un alt popor, străin, ci fiecare popor să-şi hotăraşcă singur soarta, după cum va voi el.

Astfel vedem că mai multe popoare şi-au şi hotărît soarta, şi anume Sârbii din Bosnia şi Herţegovina şi Croaţii din Croaţia şi Slavonia au hotărît că se rup de Austria şi se unesc cu Serbia, Cehii s’au rupt de Austria şi şi’au făcut ţara lor, Polonii de asemenea. Nemţii din Austria s’au unit cu Germania, Ungurii s’au desfăcut de Austria, Bucovina, Basarabia şi Transilvania s’au alipit de România.

Toţi Românii alcătuiesc acum o singură ţară de vre-o 14 milioane de suflete. Numai chiar noi Românii locuitori în Serbia am rămas pe dinafară. Noi n’am înţeles cuvântul preşedintelui Statelor Unite americane, Wilson, că fiecare popor e slobod să-şi hotărească singur soarta.

Cu toate că suntem de două ori mai mulţi la număr decât Românii din Bucovina, noi nu ne-am bătut capul cu soarta noastră. Dar dacă nu ni-l vom bate noi, alţii de bună seamă că nu şi-l vor bate !

Ori nu vrem noi nimic în aceste vremuri mari, când se aşează din nou temeliile lumii şi când fiecare popor îşi cere dreptul său la viaţă?

Ar fi un păcat faţă de copiii şi nepoţii noştri, ca în astfel de clipe hotărîtoare noi să stăm nepăsători.

Dar fraţilor, a sosit ceasul să ne spunem cuvântul! Şi noi credem că nu putem zice altceva, decât că, fiind Români, dorim să fim la un loc cu ceilalţi fraţi ai noştri, cu Românii, care acum sunt un popor mare. Noi vrem să fim la un loc cu Banatul, cu Transilvania, cu Basarabia şi cu Bucovina.

Noi nu suntem sârbi, întocmai precum românii din Ungaria nu sunt unguri şi cei din Rusia ruşi. Noi suntem în Serbia o jumătate de milion de români şi acum nu mai vrem să rămânem sub Sârbi, de la care am avut de suferit atâta. Ei nu ne lăsau să învăţăm în şcoli limba noastră, nu ne lăsau să ne facem biserici româneşti şi alte de acestea.

Fiind şi noi Români de sânge din moşi strămoşii noştri şi avându-ne moşiile noatre moştenite de la ei, noi avem aceiaşi dorinţă: să rămânem ce suntem, adecă Români; să fim gospodari pe pământul nostru şi să fim laolaltă cu toţi fraţii noştri români.

Astăzi toată lumea, care a fost robită de alte neamuri a căpătat dreptate şi se întoarce la ţara mamă. Românii din Basarabia, din Bucovina, din Ardeal şi din Banat s’au alipit de mama lor, România. Numai noi Românii din Serbia am rămas pe din afară.


Proclamarea Unirii 1 Decembrie 1918

Până acuma nouă nu ne-a fost îngăduit cel mai sfânt lucru pentru un om, adică să ne cunoaştem neamul şi să trăim pentru el. Doar numai gospodari puteam să fim; dar asta nu ne mulţumeşte în sufletul nostru, căci şi noi suntem oameni şi trebuie să ştim pentru ce trăim.

De aceea, fiindcă am fost, suntem şi vom fi stăpâni pe pământul nostru românesc din Serbia, vrem ca să ni se lărgească şi drepturile noastre, pentru ca să trăim în toate privinţele ca Români.

Toată averea care se află în judeţele (ocruzi) româneşti să fie proclamate ca averea a poporului român.

Toată puterea executivă (vlasti) să treacă în mâinile noastre. Numai al Românilor să fie împuterniciţi (punomocinic) ai poporului român, şi ei să-şi aleagă funcţionari (cinovnici) dintre români.

Prefecţii (nacelniţi) să fie români cari să îngrijească de popor, dându-i sfaturi bune şi împărţindu-i dreptate în limba rimânească.

Judecătoriile (sudovi) să fie româneşti şi judecata să se facă numai în limba românească.

Noi aveam vre-o 250 sate. Orice sat să aibă primar (cnez) şi dascăli români. Învăţătura să se facă în româneşte.

Până acuma vre-o 40-50 ani noi ne aveam bisericile noastre în care se făcea slujba în limba românească. Acuma cerem să se întoarcă iarăşi limba română în biserică.

Orice sat să aibă biserică. Popii şi dascălii români să rămână la locul lor şi în scurt timp să înveţe româneşte să citească şi să slujească. Pentru acesta mama noastră România ne va da tot sprijinul.

Aşa dar, fraţilor, la lucru !

Să ne adunăm prin sate, prin oraşe, să alegem un Comitet naţional care să se pună în legătura cu fraţii noştri din România, Ardeal, Bucovina şi Basarabia, pentru ca să ne unim cu ei, făcând şi noi dimpreună parte din România Mare.

Acum e timpul să ne folosim libertatea (sloboda) care stăpâneşte toate neamurile şi să ne spunem cuvântul nostru. Nimic nu ne mai împiedică să intrăm în graniţele României întregului neam românesc.


Bucureşti, 1 Decembrie 1918

Sfârşind aceste cuvinte frăţeşti, rog pe bunul Dumnezeu să ne ajute ca să vedem împlinit visul de fericire al neamului nostru.

Ura! Trăiască Românii din Serbia uniţi cu România! Trăiască România Mare a tuturor Românilor!

Chişinău 1 Noemvrie 1918

Sever Coteţ                                  Atanasie Popovici

Plutonier-Major                           Dr. în Filosofie,

Ion Niţă, plutonier major           Prof. L. Bogdan, funcţionar

………………………………………………….

Note critice

În ultima perioadă, se precipită în Timocul sârbesc tot felul de evenimente, despre care v-am informat în numărul trecut al revistei (situaţia clopotniţei din Sipicova). De aceea mă simt dator să fac câteva remarci:

La alegerile pentru comunităţile minoritare , care nu primesc buget din partea statului sârb, ci fac parte din instituţiile neguvernamentale, statul nu are dreptul de a se amesteca dând ordine, dispoziţii sau de a dispune alegeri pentru conducerea acestora .


Clopotniţa din Sipicova

Clopotniţa din Sipicova este pentru biserică şi oamenii din acest sat. Autorităţile sârbeşti nu au nici temei legal, nici moral să dărâme această clopotniţă. Chiar dacă au neglijat să ceară autorizaţie de construire (deşi pentru această construcţie am înţeles că nu era necesară ), locuitorii satului au considerat că nu prejudiciază pe nimeni. De aceea, autorităţile nu trebuie să ceară dărâmarea, ci înaintarea unei cereri retroactive de intrare în aşa-zisa legalitate. Însă problema se politizează, deoarece românii vor să se despartă de biserica sârbească, pe care nu o fregventează, ridicarea clopotniţei trebuind să fie urmată de ridicarea bisericii româneşti.

Cu regret semnalăm că de aproape 20 de ani sârbii susţin că românii din Timoc sunt vlahi şi prin asta ei înţeleg o altă naţie, deşi toate cărţile şi lexicoanele arată că românii şi vlahii sunt tot una. Aceasta este o manevră politică de a provoca confuzie, confuzie care a ţinut în loc dezvoltarea culturii şi limbii româneşti în Serbia. Nu există nici o deosebire între limba românilor din Timoc şi a celor din Banatul sârbesc. Vlahi sunt şi unii şi alţii.

Dacă s-ar fi scris cuvântul „românovlahii” împreunat, nu s-ar fi putut produce confuzia în rândul tineretului românesc din Timoc, cum se produce din cauza faptului că sârbii scriu „româno-vlahii”despărţit. Ei au inventat o nouă naţie: vlahii, care, după ei,  nu au nici o legătură cu românii. E ca şi cum dintr-o singură naţie a germanilor ar fi mai multe naţii: nemţi, şvabi, saşi sau tedeschi, cum le spun italienii germanilor.

Liderii românilor din Timoc, care cereau şcoală şi abecedar românesc în timpul comunismului, au fost arestaţi şi trimişi în lagărul Goli Otok din Marea Adriatică. De la timoceni a fost deţinut politic Atanasie Radulovici, avocat la Cladova şi Negotin, iar de la românii din Banatul sârbesc a fost întemniţat deputatul Lupşici Coriolan din Deliblata.

Sentimentul pentru ideea românească este într-o alar-

mantă decădere. De aceea, Preşedinţia şi Guvernul României tratează cu superficialitate această chestiune. Situaţia grea şi umilitoare în care se află românii din Timoc Serbia şi Bulgaria se datorează  lipsei de dialog şi discontinuităţii, lucru care a permis agresiunea etnică de către  sârbi, bulgari, greci, etc.

Noi suntem români , Guvernul României ştie asta şi totuşi trebuie să ne milogim ca să fim băgaţi în seamă şi să ni se dea un ajutor bănesc.

Sunt doar câţiva politicieni români care s-au interesat de soarta românilor timoceni: senatorul Viorel Badea, senatorul Titus Corlăţean şi alţii câţiva, iar mai recent ministrul de externe Teodor Baconschi, care este primul după dl. Preşedinte Băsescu care calcă pe acest pământ blestemat al Timocului, aprinzând o lumină de speranţă în inimile românilor de dincolo de Dunăre.

Cu cât vom lucra mai uniţi, acordând un buget minim fiecăruia, cu atât mai mult vom trimite un semnal că nu ne descurajează lipsa de toleranţă a unor vecini, cărora le-am oferit în lupta pentru eliberarea lor de sub jugul turcesc, gestul suprem al sângelui acestei naţiuni nobile, românii.

În numărul trecut al revistei am prezentat două documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe, semnate Cristea Sandu Timoc. De la publicarea acestor scrisori (1943 şi 1946) şi până astăzi, atitudinea autorităţilor sârbeşti faţă de românii timoceni nu s-a schimbat defel.

După aproape 70 de ani, sârbii ascund în continuare exis-

tenţa poporului român din Timoc, sperând că se vor asimila şi continuând crimele de etnocid ce urmează a fi pedepsite într-o bună zi.

Cristea Sandu Timoc


Preşedintele Serbiei, Boris Tadici şi Preşedintele României, Traian Băsescu

ISTORIA LA RĂSCRUCE

Prof. Dr. Robert Stănciugel

Cu secole în urmă cineva afirma:

Istoria este un ghid de navigare prin veacuri periculoase.

Istoria este ceea ce suntem şi de ce suntem aşa cum suntem”.

Gândul îmi zboară la istoria zbuciumată a poporului acesta, informaţiile venite din secolele trecute năvălesc în mintea mea şi luptă pentru întâietate.

Literatura filosofică veche, cărţile de popularitate din domeniile psihologic şi istoric încercau să trezească devenirea umană.

În secolele trecute, acest lucru era posibil prin editarea unui număr din ce în ce mai mare de manuale, de cărţi de specialitate, de beletristică, periodice şi broşuri care prezentau metode atractive de „progres interior”. Preocuparea pentru acest „progres interior” se regăsea şi în preţurile atractive, prin gratuitatea acestora pentru şcoli, prin deschiderea de biblioteci (până la Biblioteca Satului).

Toate statisticile demonstrau faptul că omul era foarte preocupat de progresul personal.

În decursul veacurilor, „clasa politică” solicita formarea unor comisii internaţionale de apropiere intelectuală, de institute de cercetări istorice, formula diferite intervenţii pe lângă instituţiile abilitate ale statului său, precum şi ale altor state, pentru uşurarea accesului la arhivele şi documentele care privesc istoria popoarelor.

Tu, „clasa politică” de astăzi, ai dizolvat aceste comisii, nu aloci fonduri pentru cercetare, arhivele le-ai  dat pe mâna unor incompetenţi sau pe mâna celor „foarte interesaţi” de acestea (duşmanilor acestui neam), care le vor distruge sau înstrăina.

„Clasa politică” de astăzi nu-şi mai iubeşte neamul din care vine şi doreşte ca acesta să rămână întunecat la minte, prost, orb, fără nicio posibilitate de a se mai ridica la rangul de popor.

Astăzi, în secolul al XXI-lea, se afirmă faptul că trăim într-o economie concurenţială, într-o societate a consumului, cu posibilităţi şi potenţiale nemaiîntâlnite, dar cărţile şi publicaţiile de specialitate sunt din ce în ce mai rare, manualele şcolare sunt alternative, au rămas gratuite, dar şcolile nu le au (le cumpără părinţii), şcolile, bibliotecile şi centrele de cercetare sunt închise. Statistici nu se mai fac.

De ce?

Pentru cei care se erijează şi se autonumesc „clasă politică”, cultura acestui popor este precum un geam aburit şi consideră că sunt cei mai îndreptăţiţi să-l şteargă în aşa fel încât nimic să nu mai poată fi reconstituit.

Greşit, domnilor! Foarte greşit.

Dacă voi consideraţi că puteţi  şterge istoria unui popor ca pe un geam aburit, atunci vom fi nevoiţi să vă învăţăm că „stăruinţa într-o singură unitate economică, politică, militară” trebuie să fie şi una „sufletească”.

Tu, „clasă politică”, te chinuieşti să găseşti pentru rostirea propriilor tale convingeri cuvinte neaşteptate, îndrăzneţe şi adânci în discursurile tale, dar suflet, suflet ai pus în ele. Te dezamăgesc: nu s-a simţit nimic.

Consideri că acest popor este dator să-ţi asculte cuvintele fără suflet, dar ţine minte că acestea nu sunt dintre cele care le va uita prea uşor. Cândva vei da socoteală.

Ţările acestui continent şi nu numai s-au dorit închegări „neatârnate”. Popoarele lor s-au dorit suverane şi au trăit împreună în decursul secolelor. În decursul acestor veacuri, „clasa politică” a acestor ţări a fost cea care a vorbit, dar a trebuit să-ţi „scape din dărâmare ţara, neamul, şi vorba lor trebuia să cutremure”. „Vorbele lor trebuiau să zugrăvească singure, fără alte trăsături, înfăţişarea morală, granitică, realistă şi aparte a ţării pe care o reprezintă”.

Tu, „clasă politică”, ai obligaţia morală ca preocupările acestui neam să fie şi preocupările tale. Tu eşti produsul preocupărilor acestui neam (te-a votat) şi tu la rândul tău ar trebui să fii preocupată de preocupările lui.

Astăzi, faptele trădării „clasei politice”sunt prea vădite ca să mai trebuiască să tăcem.

Parlamentul European

După căderea blocului comunist, intrarea în Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie pentru România o rampă de propulsare spre Occident. Scăpat din Lagărul Comunist, acest neam s-a văzut nevoit să facă un marş de cuceriri paşnice de ordin economic, politic, cultural etc. a ceea ce „clasa politică” numeşte „valori europene”.

ademenitoare, dar faptele dovedesc cu totul altceva.


Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu

Controversele politice şi economice, interesele personale nu îşi mai dau voie să creezi acea punte ideală a apropierii sufleteşti de poporul din care vii, popor care te-a ales şi te-a  propulsat în ceea ce ai vrea sa fii astăzi, „clasă politică”.

„Clasa politică”, prin legile pe care le-a elaborat şi le-a votat, a cauzat, în decursul vremurilor: presiuni, constrângeri, nedreptăţi, surghiunuri şi altele. Nu mai este în stare să facă lucruri trainice, durabile, de care să se servească şi generaţiile viitoare.

Domnilor, dacă nu aţi reuşit ce v-aţi propus din 1989 până în prezent, daţi poporului acesta voie să-ţi găsească drumul liniştii.

În decursul istoriei toate eşecurile „clasei politice” s-au răsfrânt asupra propriilor popoare. Ultimul nivel a acestor eşecuri a fost trimiterea poporului în stradă, la răscoale, revoluţii şi, fază finală, la războaie.

De ce?

În contextul actualei crize morale a societăţii româneşti, în general, şi al crizei de identitate colectivă a acestui popor, acțiunile acestei „clase politice” generează criza de identitate a tineretului. Educaţia acestui tineret ar trebui să fie una din problemele majore ale societăţii noastre şi, în genere, ale acestei „clase politice”. De criza serioasă prin care trece tânăra generaţie nu se face doar ea responsabilă. Responsabilitatea ne aparţine şi nouă: părinţi, dascăli, preoţi, precum şi instituţiilor fundamentale ale statului, create de această „clasă politică” prin legile elaborate şi votate de ea.

De această atmosferă de derută şi confuzie cei mai vinovaţi sunt cei care se erijează astăzi în  „clasa politică” a României. Pe agendele de lucru al domniilor lor prioritare ar trebui să fi politicile educaţionale.

Dacă am avea o tânără generaţie avidă de cunoaştere, care ar dori să urmeze o şcoală, care ar dori să se pregătească pentru o profesie, care ar dori să-şi dezvolte capacităţile de înțelegere a propriilor căutări, nevoi şi năzuinţe, atunci politicile educaţionale ale „clasei politice” înseamnă că există şi funcţionează.

De ce nu arată tineretul nostru aşa cum am dori???

De ce nu funcţionează politicile educaţionale ale „clasei politice”?

Am şi un răspuns, parafrazându-l pe nenea Iancu:

Sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire!

Astăzi, cei care constituie tânăra generaţie refuză să meargă la şcoală, nu citesc, sunt lipsiţi de cultură generală şi de educaţie, nu au virtuţi, nu vor avea cunoştinţele necesare pentru a practica o profesie, nu vor avea din ce să-şi asigure existenţa şi din ce să-şi pregătească pensia, în schimb beau, fumează, unii se şi droghează, sunt obraznici şi violenţi.

De ce?

Domnilor „clasă politică”, această criză morală are la bază una şi mai profundă, generată de dumneavoastră şi numai de dumneavoastră, „criza modelelor”. „Aleasa” dumneavoastră cultură atât a putut să facă pentru tânăra generaţie. Ea, tânăra generaţie, este produsul gândirii tale.

Dacă o să mergeţi în continuare pe acest drum ales de voi o să ne transformaţi dintr-un popor cu o istorie, cu o cultură într-o populaţie, pentru care mai târziu „a fi român să devină o meserie”. Statul unitar o să devină unul federal (vezi: Iuliu Maniu), în care copiii noştri vor ajunge chiriaşi în propriile case şi slugi în propria ţară.

De ce?

Nu putem să lăsăm la îndemâna voastră, ”clasă politică”, glasul scump al ţării, care ne-a oblăduit şi ne oblădueşte sub steagul ei pe noi, pe copiii noştri, pe părinţi noştri, pe morţii noştri şi pe înaintaşii acestui neam, care înţelegem şi cultivăm, până şi dincolo de mormânt sentimentele româneşti!

Nu vrem să mai emigrăm, noi şi copiii noştri, nu vrem să ne mai plângem morţii de prin străini!

Emigraţi voi şi familiile voastre, prietenii voştri, voi cei care nu simţiţi româneşte.

01.12.2010

………………………………………………………………………………….

Cum să scriem şi să citim româneşte

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.

Limba română are 27 de semne sau litere(slove).

Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL

Română     sârbă  – Exemple

A, a         A, a – Ana, alb, avion

B, b         B, b – Barbu, bani, bucuros

C, c         K, k – Cristina , cocoş, cal, codru

D, d        D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor

E, e        E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant

F, f         F, f – Florin, farmec, floare

G, g        G, g – Galaţi, glas, gaină

H, h        H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie

I, i           I, i –  Ion, inima,inel, iaurt

J, j          Z, z – Jana, joc, jena, jos

K, k         K, k – Kenya, kilogram, karate

L, l          L, l – Laura, lalea, lene, leu

M,m        M, m– Maria, Marcel, masa, măreţ

N, n         N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun

O, o         O, o – Oana, oală, oaie, oameni

P, p         P, p – Petru, Păcală, picior, palmă

R, r         R, r – Radu, râu, raţă

S, s         S, s – Sandu, soare, senin, sarmale

Ş, ş         S, s – Şibenic,, şal, şarpe

T, t         T, t – Tănase, tren, tată, Turc

Ţ, ţ         C, c – Ţara Românească, ţap, ţine

U, u         U, u– Ungaria, urs, urmă

V, v         V, v – Viorica, vulpe, văduv

X, x – Xenia, xenofob, xerox

Z, z          Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

Alte semne româneşti:

Ă, ă –  casă, masă, mireasă, grasă

Â, â –  mâncare, câine, râs, român, sârb

Î, î –  învăţător, înţelept, îngheţata

Ţ. ţ –  ţară, ţăran, ţânţar, ţeava

Q, q –  status-quo

W, w–  Walter, Washington

Y, y –  Yugoslavia, York

Grupări de litere:

Ge, ge –  Gelu, ger, geam

Gi, gi –   Gina, ginere, girofar

Ghe, ghe– Gheorghe, ghem, ghete

Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei

Ce, ce –  Cezar, ceas, cetate

Ci, ci –  cina, cineva, cireşe

Che, che– cheltuială, cheie, chef

Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

19.12.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: