Cititi sa vedeti pentru ce Timocenii au criza de identitate

<<…Mai importantă activitate națională a Bisericii, pe teritoriul Regatului Sârb, a fost în partea lui de Răsărit, în Episcopia Timocului, ce se pare că nu a fost direct aprobat de către autorități civile. ”Pe acest teritoriu, care este în majoritate populat cu populație vlahă, activitatea bisericească a fost slab dezvoltată. Au fost foarte puține biserici. În întregul județ de Poreci-Reca din raionul Crainei, în afară bisericii din Doni Milanovaț, nu a existat altă biserică sau capela.

Construita in 1730 in stil Valah

După venirea sa în Episcopie, a cărui sediu a fost la Zaiecear, în 10 noiembrie 1891, Episcopul Melentie a început cu activitate națională puternică. Situația aflată nu i-a convenit. În lupta pentru realizarea politicii naționale sârbești și luptând să se stea ”în drum răspândiri vlahizmului” (să se oprească răspândirea vlahizmului) el scrie regelui Alexandar Obrenovici și propune o mulțime de măsuri. Episcopul Melentie a avut susținere și din partea regelui Petar Karageorgevici care sa străduit ca pe teritoriul Episcopiei Timocului să se concentreze activitatea  preoților, dascălilor și poliției. Lângă Episcop și egumenul Mânăstirii Vratna, Filaret în public sa luptat pentru politica națională pe teritoriul Episcopiei Timocului.  El a scris negativ în revista Bisericii Sârbe ”Vesnik” despre pictura Manastiriței, despre care a crezut că este din perioada ”când vlahi au putut liber nu numai pe al său Sf. Nicodim în postură vlahizări să picteze în Manastirița, numai și prin toate altele  biserici, regiuni Crainei și Țârnareca au impus cărțile în limba lor ”. Și preoți au acceptat direcția lucrării Episcopului din cauza că Eparhia Timocului ”se află între trei naționalități, care trag și lucră în contra unității noastre spirituale și naționale, adică în contra existenței noastre”.

Episcopul Melentie, în timpul vizitei canonice în 1892 , a aflat pe iconostasul bisericii din Mihailovaț icoanele ”pe limba străină” (română/vlahă). În cursul anului 1896, când a ajuns în polemică cu George Krstici, legat de rânduiala icoanelor pe iconostas, Episcopul în explicația sa a subliniat ca ”nu numai icoana Sfântului Simeon ci și a Sfântului Sava cu frumosul scris în sârbă (subliniat) trebuie pusă pe locul mai impotrant și mai binevăzut de către popor.  Asta pentru interesele noastre naționale (subliniat) pentru că avem în vedere poporul și locul pe care se află biserica din Mihailovaț (rom. Meilovăț). Aceasta propunere a fost aprobată de către Ministerul educației. 109 (satul Mihailovaț este format din români veniți din Ostrovul Mare care se află peste Dunăre de Mihailovaț și are familii Cornea, David….. care în Mihailovaț sunt Kornici, Davidovici….). Episcopul Melentie a schimbat și planul pentru pictura Mânăstirii Bukovo. Pe lângă programul național larg, el sa înțăles cu arhimandritul Gavril ca ”în spate deasupra uși, care este numai simpla intrare și nu face parte din biserică… ca întro parte să se picteze împăratul Dușan și în alta cneazul Mihailo…..”>>

Biografie: Arta bisericească în Regatul Sârb  (1882-1914), Facultatea de filozofie din Belgrad, Catedra de istoria artei Belgrad, 2007.  (Partea: Biserica ca o instituție națională, pag. 72-81) Pag. 75-76), de Nenad Makuljevici