Ţările feudale româneşti din ex-Yugoslavia


 Anii 300-400. Actualul spaţiu ex-yugoslav a fost cunoscut şi administrat în timpul Imperiului Roman (Roma dar şi Constantinopol) ca prefectura de Sirmium (318-379).

În fine această prefectură s-a format pe ceea ce istoricii români ai epocii numeau Dacia Ripensis în nord şi Dacia Mediteraneană în sud.

 Anii 400-500. După împărţirea est-vest a Imperiului Roman, zona prefecturii Sirmium rămâne sub influenţa Constantinopolului, iar după 475  Zenone îşi întinde influenţa în Peninsula Italică prin fortificaţia de la Verona şi apoi de la Ravena.

Anii 500-600. Asistăm în acea perioadă la consolidarea denumirii de Valahie Neagră , aşa cum rezultă deja din documentele Veneţiei ca urmare a ascensiunii la putere în Constantinopol a lui Iustinian, născut în fosta prefectură Sirmium devenită provincia Iliria. Împăratul de origine romano-macedoneană, era un bun cunoscător al problematicii regiunii. Cucerirea Italiei de către Iustinian a făcut ca provinciile Iliriei să se consolideze iar elementul roman să fie predominant în această perioadă.

Anii 600-700. După anii 600 odată cu împărţirea în teme a Imperiului Bizantin se nasc acele „parcele” numite şi vlahii  conduse de un princeps din care au derivat în timp feudele româneşti medievale târzii.

Este vorba de:

– Valahia Citerio ce cuprindea vestul actualei Ungarii , cu zona de nord a Croaţiei ,

– Valahia Neagră care cuprindea Bosnia-Herzegovina de azi plus coasta Dalmaţiei cunoscută şi denumită de italici ca Moro-Valahia ,

-Valahia de Vidin ce ajungea în sud până la râul Pec în actualul Kosovo, Macedonia şi în fine despotatul Epirului, care aveau ca centru aromânii noştri din Albania .

Actuala zonă a Bulgariei primeşte şi după 330 numele deRomania, aşa cum era numit şi  de dacoromani şi graniţa în jurul posesiunilor imperiale directe ale Constantinopolului.

Anii 700-800. Asistăm la expansiunea imperiului lui Carol Magnificul, cel care îi bate pe avari în Panonia şi găseşte aliaţi printre vlahii din zonă , dar şi din Valahia Neagră cu care avea „graniţă”  politică .

Anii 800-900.  Aceasta este perioada ascensiunii dinastiei Macedonene la Constantinopol (867-1057).

Anii 900-1000. Este de mentionat ca in aceasta perioada imparatul Ioan Zimnisce (969-976) reuseste casatoria nepoatei sale  Teofana cu Otto I de Saxonia,  iar ca o consecinta a acestei casatorii apare pe harta lumii Sfantul imperiu romano-german .

Valahia Neagra devine astfel principala ruta politica si comerciala din nordul Germaniei inspre si din Constantinopol. Este perioada venirii  saxonilor in Transilvania, ca urmare a intelegerii intre Otto si Ioan Zimnisce pentru aparare in comun a noilor frontiere imperiale.

Anii 1000-1100.  Este interesant că după anul 1000,  grecii care veneau cu corăbiile lor în Macedonia au confirmat că,  pornind de la zona Larissa spre nord-vest se găsea din punct de vedere politic şi militar Megale Vlahia, adică  Marea Valahie.

Acest lucru corespunde faptului că un conducător al zonei ce se numea Berivoi şi care în anul 1066 s-a răsculat împotriva taxelor bizanţului şi a recăştigat drepturile iniţiale ale românilor!  Acest fapt se încadrează exact în contxtul şi descrierea statului Blak centralizat care era condus de Vlad între anii 1064-1101, aşa cum rezultă din Codexul Rohonczi prin care se dovedeşte că acest stat al valahilor era de la Tisa la Nistru cu capitala religioasă la Ticina şi prin căpetenia Berivoi din Larissa ajungea la Marea Egee.

De reţinut că numele lui  Berivoi ne  trimite la o aşezare românească din Ardeal , respectiv Ţara Făgăraşului care,  după cum ştim, a dat pe Radu Negru -marele Herzeg ( numele de Herzegovina este singurul care poartă titlul lui Radu)  atestat până în 1291 în Făgăraş, în 1300 la Câmpulung, în 1326 în zona croato-istriana a Valahiei Negre şi ulterior la Oradea în 1328, zonă ce se învecina în sud cu Valahia Citerio.

Acest lucru ne explică faptul ca Radu Negru a fost contemporan cu Basarab I şi care după cum ştim a reputat o victorie împotriva lui Carol Robert d’Anjou în 1330. Se pare că conflictul dintre Carol Robert şi Basarab se datorează morţii lui Radu şi a vidului de putere creat astfel, unde Carol Robert d’Anjou dorea să se impună.

De menţionat că Basarab I  a avut capitala, conform cronicilor genoveze, la Vicina- nume ce trimte la codexul Rohonczi, prin care se dovedeşte continuitatea şi statornicia feudelor Daciei medievale.Azi localitatea este cunoscută ca fiind Isaccea, iar domeniile feudei lui Basarab I cuprindeau la acea dată,  inclusiv Podolia, adică regiunea dintre Nistru şi Don ce se mărginea cu Crimeea bizantină, conform descrierilor cronicilor genoveze .

Anii 1100-1200. Apare răscoala fraţilor Asan în 1185, cea care va duce în 1203-1207 la primul regat românesc numit vlaho-bulgar prin Ioniţă Caloian, cel care reface importanţa cetăţii Sirmium, întrucât acesta nu cucereşte Adrianopolul şi Constantinopolul.

Anii 1200-1300. A 4-a cruciadă aduce pe Baldouin,  învins de Caloian, iar după moartea lui Caloian, noul rege român, Borilă ajunge la o înţelegere cu fiul lui Baldouin care se căsătoreşte cu Maria, fata lui Caloian.

Căsătoria durează doar 3 ani între 1213-1216, iar prin revenirea la putere a lui  Ioan Asan II se repornesc cuceririle până la Ragusa, trece prin Valahia Neagră a Bosniei şi ajunge la Sirmium unde face alianţă cu Ungaria prin căsătoria cu Ana şi trece astfel  Dunărea spre Banat şi Oltenia , ajungând până în 1241 la cea mai mare extindere teritorială.

După invazia mongolilor, ultimii urmaşi ai dinastiei Asăneştilor se retrag la Vidin şi Târnovo iar în Transilvania în 1291 se ridică Radu Negru, cel care ajunge în 1300 la Câmpulung.

Anii 1300-1400. Au loc mutări de centre de putere întrucât Vidinul îşi restrânge influenţa în defavoarea lui Radu Negru de Făgăraş, care este atestat în calitatea sa de mare Hertzeg înIstria -croată în anul 1326, iar în 1328, pentru ultima oară laOradea. Venirea la putere a lui Carol Robet d’Anjou în Ungaria şi probabil moartea lui Radu, face iminentă o ciocnire armată între Basarab I şi acesta la Posada, în 1330 în urma căreia Carol Robert renunţă la multe pretenţii teritoriale în favoarea basarabilor, cei care din acel moment vor domina constant nordul Dunării, astfel ajungând ca în 1369 cu Vlaicu Vodă să anexeze Vidinul în urma victoriei împotriva lui Ludovic al Ungariei. Mărturia victoriei lui Vlaicu Vodă este consemnată la Cluj, unde printr-un document Vlaicu Vodă (Valdislav ) se proclama, fiind menţionat voievodul valahilor

  Situaţia Bosniei: Avem date privind pe Ştefan TVRTKO (n.1338-m.10 mar.1391) care ajunge rege (crai) în 1377 odată cu urcarea pe tron al lui Radu I înŢara Românească.

Suportul Basarabilor, se pare că a fost decisiv în înscăunarea lui Ştefan, acesta fiind astfel preferat la obţinerea titlului nobiliar în defavoarea altor Bani şi Cneji dinBosnia, întrucât acesta era căsătorit cu Doroteia, iar în cronica Ragusei se indică: „Stephanus Rex…..cum materHelenaet coniuge Dorothea”, adică Ştefan rege…cu mama Elena şi soţia Doroteia. Pe linie parentală Ştefan avea ca mătuşă pe Maria- nevasta lui Nicolae Alexandru Basarab şi bunica lui Mircea cel Bătrân.

Cine era Doroteia? Din cronicile dintre anii 1376-1384, (perioadă ce corespunde perioadei de domnie a lui Radu I) rezultă că Doroteia era fiica lui Ioan Stratimir al Bulgariei, principe de Vidin (de pe linia dinastică a Asăneştilor) şi a soţiei sale ANA Basarab a Ţării Româneşti. Prin urmare, familia lui Ştefan TVRTKO se bucura de sprijinul celor două mari familii nobiliare româneşti, adică ale Asăneştilor şi Basarabilor. Această pozitie l-a favorizat foarte mult întrucât în anul 1379, Ştefan anexeazăCroaţiade-a lungul golfului Cotor (excepţie cetatea Cotor). După această reuşită, Ştefan îl ajută şi pe Jan Horvat, Banul de Macva, împotriva reginei Maria a Ungariei, invadează Dalmaţia Ungariei în 1387 şi cucereşte cea mai mare parte a Dalmaţiei şi Croaţiei (teritoriile extinse). Ştefan Tvrtko confirmă privilegiile acordate anterior Ragusei de către regii Serbiei Valahe şi Bosniei, la data de 10 aprilie 1378, iar în 1390 se autointitulează şi rege al Croaţiei şi Dalmaţiei fără să fie contestat de cineva pentru aceste titluri.

Aşa s-a mai scris o pagină de istorie cu regele Stefan Tvrtko şi Doroteia prinţesa de Basarab- Asan,reginăa Bosniei, Croaţiei şi Dalmaţiei! Şi pentru cunoştiinţa tuturor, capitala Bosnei era Cosacea, iar emblema cetăţii era aceeaşi cu emblema familiei Asăneştilor! (scut cu dungi roşii şi galbene, dar pe diagonală).

În 1397 Ioan, nepotul lui Mircea cel Bătrân este atestat laRagusa, semn că alianţa lui Mircea cu serbii îi permiteau lui şi familiei lui să ajungă pe coastele Dalmaţiei.

1400-1470. Radivoi din Comotin.Ultimul rege român al Bosniei şi Muntenegrului.

 Dacă până acum datele istorice la dispoziţie indicau pe Radu I (1377-1383) ca pe vodă pomenit de românul Ivan Borojevici constructorul bisericii de la Cetine în Muntenegru, iată că noi date apar ca să confirme în acea perioadă existenţa lui Radivoi (prescurtatea lui Radu Voivodae).

Relatările din viaţa lui Ivan Borojevici îl indică pe vodă al lor, deci un domnitor contemporan lui, ceea ce corespunde întrutotul lui Radivoi. Ştim că Ivan Borojevici s-a asezat cu familia în Cetine la începutul secolului XV şi prin urmare nu putea să aibe pe Radu I ca voievod, întrucât acesta era mort de mai bine de 20 de ani!

Istoria Bosniei, Ungariei şi cronicile Ragusei, indică în anul 1430 pe Radivoi cel care până la aceasta dată a fost considerat că a trăit la turci (sau în zonele deja ocupate de turci).

Radivoi intrat înBosniaprimeşte susţinere de la Radoslav Pavlovic, ca rival şi reclamant al tronului Bosniei împotriva lui Ştefan II Tvrtko. În anul 1431, Radivoi primeşte susţinere de la Sandali Hranici (nume românesc) din Cosacea şi se declară rege şi pe partea de est a Bosnei inclusiv pe Hum.

Ştefan II Tvrtko, regele moştenitor se refugiază la casa regală a Ungariei pentru a primi sprijin împotriva lui Radivoi, iar sprijinul soseşte în 1436, dar este Radivoi cel care obţine o victorie prin care îşi întăreşte poziţia lui şi a regatului său şi anihilează influenţa Ungariei în Balcani. Victoria sa nu trece neobservată la cancelaria Papei.

În acelaşi an Vlad II Dracul (1436-1442) îşi permite să se instaleze în inima Transilvaniei la Sighişoara unde bate monedă proprie ca simbol al suveranităţii sale pe acest principat. Moneda lui Vlad II Dracul va circula apoi şi în restul Ţării Româneşti. Mai ştim că Vlad II Dracul la rândul lui a favorizat pe Ştefan II la tronul Moldovei în defavoarea fratelui acestuia, cel ce a cedat Pocuţia Polonezilor în schimbul recunoaşterii ca domn.

Relaţia cu Papa şi susţinerea Vaticanului devine atât de evidentă încât Vlad II Dracul este absolvit de acesta să meargă la lupta de la Varna în 1444, în binecunoscuta cruciadă condusă de Iancu de Hunedoara.

În 1443 se încheie domnia lui Ştefan II TVRTKO (probabil după ultima încercare de eliminare a lui Radivoi) an în care revine pe tron şi Vlad II Dracul până în 1447.

În 29 mai 1445 Radivoi din Comotin(Komotin) este legitimat de Papa iar domnia sa va continua până în 1449 după unele izvoare sau până în 1463 după altele mai credibile.

Din documente vremii rezultă că Radivoi avea drept soţie pe Katarina (von Velico), ceea ce corespunde numelui nepoatei lui Ivan Crnojevici, în conformitate cu relatările românului Ivan Borojevici de la Cetine.

Radivoi a fost asasinat de Ivan Crnojevici conform sursei româneşti a lui Ivan Borojevici deşi sursa bosniacă indică pe turci ca autori ai asasinatului fără a menţiona vreun nume, ceea ce nu le exclude pe amândouă, întrucât serbii la acea dată erau deja vasali turcilor şi o înţelegere în acest sens între Crnojevici şi turci nu este de exclus.

 

                    Bagiu Ovidiu Ilie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: