Înainte de recensământ autorităţile sârbe pregătesc încarcerarea unor lideri români din Petrovaţ şi Negotin

După ce le-au fabricat dosare penale romanilor care s-au opus şi au denuntat frauda electorală de la alegerea Consiliilor naţionale, autorităţile sârbe, cu puţin înainte de recensământ, se pregătesc să încarcereze câţiva lideri români din Petrovaţ şi Negotin, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Astfel Dragan Demić din Rašanac, Bojan Trailović din Busur şi Milica Nešić din Negotin, după ce li s-au fabricat dosare de către securitatea şi procuratura sârbă, riscă să fie condamnaţi la închisoare pentru a da un exemplu conaţionalilor lor care luptă pentru identitatea românească din Timoc.

O delegaţie a liderilor români din Timoc este aşteptată la Bucureşti pentru a informa asupra abuzurilor autorităţilor sârbe.
La rândul său Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni(FNRP) face un apel la diaspora românească de pe glob să aducă cele trei nume în atenţia Ministerelor de Externe ale ţărilor de reşedinţă, pentru ca acestea să facă presiuni pe lângă guvernul de la Belgrad pentru a înceta prigoana politică împotriva românilor/vlahilor timoceni în general şi a celor trei în special.
FNRP consideră că cei trei sunt victime ale abuzurilor poliţiei politice prin care autorităţile sârbe încearcă să înspăimânte populaţia de români/vlahi din Timoc, înainte de recensământul populaţiei şi pentru a o face să nu-şi mai apere identitatea, creend impresia unei zone cu probleme.
În acest sens ultima declaraţie a ministrului de interne sârb Ivita Dacic, facută la Kucevo, prin care aseamăna Serbia de Răsărit cu Sudul Serbiei, este edificatoare.
FNRP face apel şi la instituţiile statului român şi la parlamentarii români să nu mai evite implicarea în astfel de probleme şi să nu uite că principala lor menire este aceea de a apăra pe români şi interesele româneşti, dincolo de orgolii sau de interesele electorale sau de afaceri.
Tocmai ca urmare a acestei neimplicări sau implicării doar pentru imagine, situaţia românilor în Timoc, Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei, dar şi în Bulgaria şi restul ţărilor din Balcani a cunoscut o deteriorare continua…şi asta chiar în anul proclamat a fi „al românilor de pretutindeni”, se arată în apelul FNRP.
Romanian Global News reaminteşte că autorităţile sârbe au anchetat peste 300 de români timoceni pentru că erau înscrişi pe o listă românească la alegerile pentru Consiliile naţionale ale minorităţilor din Serbia, desfăşurate în anul 2010.

http://www.rgnpress.ro

ZAHU PANA – LIMBĂ SAU DIALECT?

La 9 Mai 1905, Sultanul Turciei, Abdul Hamid al II-lea a promulgat Iradeaua (Decretul) prin care se recunoştea şi se permitea constituirea comunitpţilor aromâne, în cadrul Imperiului Otoman.
Încă din 1897, ministrul român la Istanbul, Trandafir Giuvara, împreună cu ministrul Justiţiei, G. Giuvara, fiind primiţi în audienţă de sultan, căutând să stabilească relaţii de colaborare cu Turcia, după ofertele făcute acesteia de către România, au solicitat Porţii discutarea a patru chestiuni, din care prima era ,,Problema Mitropoliei Române pentru vlahii balcanici”; dar aceasta cerere nu s-a putut realiza, din cauza intrigilor greceşti şi ale Patriarhiei de la Constantinopol.


După declanşarea războiului dintre Turcia şi Grecia însă, din 1897, marele vizir i-a declarat lui Tr. Giuvara că dacă România va încheia un tratat de alianţă cu Turcia, problema episcopatului aromân se va rezolva. Condiţiile politice erau însă destul de complicate şi România nu s-a hazardat la un asemenea act.
Trecem peste toate jocurile politice ale Marilor Puteri şi ale statelor din Balcani, şi să revenim la Iradeaua din 1905. Textul acestui act a fost publicat în ,,Le Courrier des Balkans”, Anul II, Nr. 39 din 1905, după cum urmează:
,,Majestatea Sa imperială Sultanul, care în sentimentele Sale de înaltă dreptate şi solicitudine paternă pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale către toţi supuşii Săi fideli, fără distincţie de rasă şi nici de religie, luând în considerare cererile depuse în urmă la picioarele tronului Imperial de către supuşii săi români, a binevoit să ordone ca în virtutea drepturilor civile să se bucure de aceleaşi drepturi şi titlu, ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, iar comunitatea lor să-şi desemneze primari, conform reglementării în vigoare, şi membrii români să fie admişi egali în consiliile administrative iar facilităţile să fie acordate de către instanţele imperiale profesorilor angajaţi de anumite comitete pentru inspectarea şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea de noi stabilimente şcolare.”
De remarcat că turcii îi numeau pe aromânii din Imperiu români, aşa cum apare din textul Iradelei.
Faptul că România a sprijinit dezvoltarea cultural a elementului aromân din Peninsula Balcanică a iritat atât pe grecii din Atena, cât şi Patriarhia de la Constantinopol. Conflictul cu România agravându-se după promulgarea Iradelei, guvernul român a rupt relaţiile diplomatice cu Grecia timp de şase ani, până în 1911.

Brutalul amestec al Patriarhiei de la Constantinopol în politică şi mai ales ura împotriva culturii în limba lor a aromânilor, nu era o noutate. Patriarhul ecumenic Neofit Duca a trimis o scrisoare către toate bisericile de sub ascultarea sa, din care citam: Aflu că se răspândeşte cartea unui rătăcit al bisericii, a unui oarecare Boiagi. Ţinta acestuia este de a combate limba greacă din auzul credincioşilor. Comunicaţi afurisenia noastră la toţi.” (V. Diamandi, Romanii din Peninsula Balcanica, p. 103). Cartea cu pricina era o Gramatică, publicată în 1812, la Viena, de la Mihail G. Boiagi, intitulată: Romanische oder Macedo-Wlachische Sprachlehre.
Un alt ,,apostol al elenismului”, mare prigonitor al aromânilor, Kosmas Etolianul, a fost canonizat pentru acest merit la 10 aprilie 1961, ca ,,Sfânt universal al Ortodoxiei”.
Este lungă prigoana-genocid, aplicată de elenism aromânilor, dar acesta este rolul istoricilor, să o scoată la iveală. Dacă totuşi am citat câteva exemple, pe care le-am adus la cunoştinţa publică, faptul nu este o premieră şi se datorează acţiunii întreprinse de unii renegaţi ai aromânilor din Grecia, cât şi din alte ţări – din păcate şi din România – care neştiind sau neţinând seama că există o disciplină ştiinţifică, numită Istorie, care consemnează datele trecerii prin lume a indivizilor şi popoarelor, şi oricât de tendenţioase sunt autoevaluările subiective, această ştiinţă le corectează în timp, stabilind adevărul.
Falşii palicari – descendenţi din spiţa gândirii gen Roller – au terminat cu tracoromanismul latinităţii din Balcani, devenind peste noapte greci puri de la Atena, mai puri chiar decât grecul din anecdotă, grecul – grec adevărat, el se rade pe uscat; şi cum aşa greci curaţi nu găseşti nici la Atena, s-au autodescoperit unii în România…
Ar fi ridicol şi ineficient să menţinem un dialog cu ei! Problema gravă apărută în ultima decadă – de când e cauza aromânilor –este: o limbă diferită de limba română, sau este un dialect al ei.
Toate studiile lingvistice atestate de Academia Romana – şi însuşite de forurile lingvistice internaţionale – au stabilit că vorbirea aromânilor sau macedo-românilor este un dialect al limbii române, al doilea ca importanţă, după dialectul daco-român, pe structura căruia s-a format limba română modernă standard – şi înaintea dialectelor megleno-român şi istro-român.

Confraţi de-ai noştri, mai orgolioşi şi mai temperamentali, poate ca în bună parte dezamăgiţi de abandonarea aproape totală din parte României a aromânilor după cel de al doilea război mondial, militează acum activ şi cam… după ureche, pentru ideea că graiul aromân să fie considerat limbă şi nu dialect. Chiar au apărut în acest sens publicaţii noi, şi ce este mai grav, s-a trecut la un brigandaj cultural, o piraterie literară ca în codru!
Nu este admis să se publice operele unor academicieni, poeţi, oameni de cultură ce nu mai sunt în viaţă, într-o grafie mutilată, cu care cei decedaţi n-ar fi fost niciodată de acord. Sunt drepturi de autor, iar Academia Română ar fi prima care să ceară respectaea lor.
Cât priveşte abandonarea aromânilor – ca de altfel a tuturor românilor din jurul României, peste 10 milioane – de către politica externă a României, trebuie ţinut seama de faptul că România, dupa ocupaţia rusească din 1944, s-a aflat în capitulare totală şi necondiţionată faţă de colosul comunist din Răsărit şi a trecut la distrugerea propriei culturi şi spiritualităţi, sub enunţul neiertator al Moscovei.
Limba română este astăzi ca o insulă izolată, asaltată de valurile tuturor uraganelor politice contemporane: valul „limbii moldoveneşti”, valul ,,limbii Bucovinei de nord”, unde s-a decretat scrierea limbii române în caractere chirilice, şi acum… valul semidoct care vrea să se cheme ,,limba aromână”.
Acesta este un prim aspect al problemei. Al doilea aspect, ignorat de cei ce sunt departe de domeniul şi legile lingvisticii, este acela că graiul aromân el însuşi este neomogen, nu este încă binedefinit. Păstrat oral până în secolul trecut, culegătorii de folclor şi literatura populară aromână s-au izbit de greutăţi datorită evoluţiei dialectului de la un grup la altul de vorbitori ai lui. Din observaţiile personale, am găsit următoarele deosebiri între grupul fârşerot şi grupul grămuştean: fârşeroţii nu au în vorbire lor locala i (a), de provenienţă slavă, în timp ce ea abundă la grămoşteni, înlocuind în mare parte vocala a, întrebuinţată de fârşeroţi. Iată, exemple, la fârşeroţi: mani, pani, sambata, dumanica, frandza, macari, fuga, casa, hoara, etc. La grămoşteni, aceleaţi vocabule, pronunţate cu t: mini, ptni, simbiti, duminici, frindzi, fugi, casi, hoari etc.
La fârşeroţi nu există decât mult rar a protetic, aproape generalizat la grămoşteni: raman, ros, rau, lari, landarusi, namuzi etc.
La grămoşteni e mult mai frecvent a protetic: armân, aros, arau, alari (spalare), alindirusi, animuzi…
La fârşeroţi, când în mijlocul cuvântului se întâlnesc două consoane, una cade, în timp ce la grămoşteni se menţine. Ex.: iar – iarna, cara – carni, var – virnu, ahat – ahintu etc.
Fârşeroţii păstrează vocalele în interiorul cuvântului, grămoştenii le elimina: ficior – fcior, cicior – cior, usat – msat, sutat – tutit, stit.

Corectarea literară a tuturor acestor diferenţe se poate face apelând la limba română literară/standar, care este daco-româna evoluată pe baza studiilor lingvistice.
Nu mai insist asupra unor particularităţi dialectale, care n-au dispărut nici din graiurile limbii daco-române, cum sunt regionalismele: cheatra-piatra, chicior-picior (cicior, în arom.), chept-piept, aiu (al’iu, în arom.) – usturoi etc.
Suntem la început de cristalizare a unităţii dialectului aromân spre limba cultă românească. Populară sau cultă, vorbită sau scrisă, literatura dialectală aromână a evoluat în ultimul secol în poezie şi proza, dar dincolo de acest prag, dialectul devine neputincios, pentru că niciodată un dialect nu poate deveni o altă limbă, dincolo de matriţa limbii comune, de care aparţine.
Nu putem vorbi de discipline ştiinţifice în aromână. Este ridicol să credem că putem avea studii de chimie, matematică, medicină, mecanică, biologie sau fizică în ,,aromână”. Orice încercare de acest gen este sortită eşecului, ea devenind caricaturală, aşa cum se dovedeşte o recentă publicare a unui ,,Abetsedar Armănescu”, unde se fură din limba română şi se stâlcesc cuvintele, doar-doar să nu semene a…româneşti! De ce ,,Abetsedar”? Ca să sune ca în Makedonia-Scopie şi a …alfabetul din Freiburg? Abetedar pronunţă slavo-bulgarii, slavii în general, şi aromânii din Makedonia, dar nu şi cei din Albania, Grecia, care ce trebuie să facă? Să adopte pronunţii albaneze şi greceşti, poate şi alfabetele respective?

Tendinţa autorilor ,,abetsedarului” semnalat, feroce anti-românească, stupidă antiromânească visceral, merge atât de departe, încât autorii lui sunt în stare să saboteze întreaga educaţie morală chiar a copiilor. Agramaţi de-a dreptul, autorii aşa-zisului abetsedar ignorează însăşi cultura universală de sorginte latină. Prima carte de învăţământ are la bază primele trei litere latine ale alfabetului, a, b, c. Toate dicţionarele şi enciclopediile sunt aranjate pe principiul alfabetului latin. Atunci, de unde au scos aceşti ,,autori” ordinea literelor latine a, b, ts ? Cum vor căuta în dicţionare viitorii elevi? Acum circa 100 de ani apărea la Bucureşti primul Abecedar Macedo-Român, pentru şcolile din Macedonia! ,,Reformatorii” germano-slavo-greci ai scrierii “aromâneşti”, pe care o vom numi barbar-cuniaforma (de la iniţiatorii ei, Barba şi Cunia, dar dacă vreţi şi de la vocabula ce denumeşte scrierea …cuneiforma, la fel de… incifrată!, pentru care am avea nevoie de noi Champollioni) puteau cerceta cât de cât cum au scris înaintaşii lor aromâni, ajunşi academicieni, savanţi în ale lingvisticii, şi abia atunci să fi trecut la …stupide inovaţii, dacă le-ar mai fi dat în minte!
Poate să şocheze cumva tonul cam dur cu care tratez această dezerţiune de la adevăr şi normalitate, privind aromâna, scrierea ei, problema aromână în general, coborâtă de unii în ridicol. Dar suntem la ora unei mari răspântii, când trebuie să ne clarificam opţiunile. Pentru aceasta, apelăm la probele de netăgăduit, furnizate de vorbirea noastră de toate zilele, dincolo chiar de îndreptarul ce ni-l oferă lingviştii, între care şi nume ale unor mari învăţaţi aromâni. De aceea, prezint, în cele ce urmează, un tablou sinoptic de filologie comparată între vorbirile: macedo-română/aromână; daco-român; şi italiană. Din tablul următor se poate vedea că dintr-o sută de cuvinte luate la întâmplare, din mai multe domenii, 50 de cuvinte aromâne sunt identice ca pronunţare cu daco-româna; 47 de cuvinte au aceeaşi rădăcină, cu mici deosebiri fonetice dialectale; 2 cuvinte au în daco-română şi un echivalent străin (dovleac, turcism, în loc de curcubeta), zăpadă, de origine slavă, în locul regionalismului nea, neaua, păstrat şi în aromână, şi un singur cuvânt din 100 fiind la daco-români împrumutat din slava, nisip, în locul lat. arena, la aromâni arina.

În comparaţie cu italiana, avem 62 de cuvinte asemănătoare, din aceeaşi matrice, cum este pecora, pentru oaie, cuvânt pierdut pe parcurs, de aromâni şi de daco-români, deşi iniţial era comun şi unora şi altora; de aici, de la pecora derivind pâcurar la aromâni şi regionalismul păcurar, în daco-română.
Problema aromânilor este una naţional-românească, şi nimeni nu o poate revendica în folos personal, sau de grup. În conjunctura internaţională actuală, ea trebuie pusă cu toată seriozitatea şi susţinută de o puternică demonstraţie statistică, lexicală, gramaticală, istorică şi politică. Pentru aceasta însă este nevoie de o reprezentantă liber aleasă, în modul cel mai democratic, care să fie un organ validat a vorbi în numele tuturor aromânilor. Din experienţele de până acum, ţările balcanice cu o puternica minoritate aromână, calcă în modul cel mai grosolan toate posibilităţile de manifestare culturală a aromânilor, iar o reprezentare plenipoteţiară, în afară de cea românească este încă foarte greu de realizat, chiar în mod deosebit în prezent. Manifestările aromâne sporadice în acest sens, lipsite de consistenţă şi autoritate, prestanţă, unele chiar dominate de oportunism cras, de interes personal sau de grup, apar mai des în ultimul timp, dar cel mai adesea ele merg împotriva sensului firesc. Nu vrem să blamăm pe nimeni ca fiind de rea intenţie, dar… un vechi proverb spune că până şi drumul către iad este pavat cu cele mai bune intenţii…
http://www.romanii.ro

Cuvânt pentru cuvânt

Confraţii noştri ortodocşi din Biserica ucraineană, sârbă şi rusă sunt îngrijoraţi că Biserica Ortodoxă Română cam „neglijează” existenţa lor. Să presupunem că este vorba dspre un dialog sincer şi prietenesc ceea ce nu a fost vreodată între BOR şi cele slave. Biserica de la Răsărit în toate vremurile istorice nu a fost preocupată de ideea dezvoltării creştinismului la români sau la aţii din jur, ci au fost interesaţi să ştie că este o Biserică la care trebuie să stai drepţi şi să nu asculţi de Psalmi şi Învăţăturile Bibliei ci să respecţi statul pentru că el le ştie pe toate şi le duce pe toate. El vorbeşte cu Dumnezeu prin reţele secrete de aceea şi lui Dumnezeu îi e „frică” de această Biserică Ortodoxă de Răsărit.
E bine de ştiut că ortodocşii slavi sunt preocupaţi de problemele politice şi nu de creştinism. Dar când noi ceilalţi ortodocşi nu ne preocupăm de interesele Bisericii lor (pentru că e autocefală) , tot aşa s-ar cuveni ca şi ei, slavii ortodocşi să aibă bun simţ şi să îşi vadă de ciorba lor.
Mai decurând auzim că pe sârbi, aşa zişi prieteni, îi deranjează chiar şi crucile (troiţele) la care se închină românii. Românii din Şipicova sau Nigotin şi-au înălţat cruci fără învoiala poliţiei, de aceea crucile au fost fleşcăite şi vandalizate. Fiecare face ce simte şi ceea ce se pricepe. Dar ca să ajungi să pavezi comuna cu pietrele funerare vechi din cimitir pe care mai poţi citi anii sau numele răposatului şi chiar să calci pe ele ca pe nişte obiecte de rând este ceva de neînchipuit. Ba chiar s-a tras în preoţii români care s-au dus să scoată şi să strângă aceste pietre pentru a le aşeza acolo unde le e locul.
De ce fac sârbii astfel de profanări sau păcate de neiertat??? O fac pentru că se simt strâmtoraţi. Românii nu îi mai bagă în seamă şi dacă se vor purta în aceiaşi manieră se vor putea trezi ca sârbii de la Kosovo cu casele arse, bisericile dărâmate de albanezi. Biserica Sârbă respectă mai mult poliţia decât legea lui Dumnezeu.
Părintele Vicar Boian Alexandrovici a făcut plângere pentru profanarea crucilor şi mormintelor. Dânsul crede că, Guvernul Sârb mai crede în Dumnezeu… El chiar a scris o scrisoare Şefului Statului Boris Tadici prieten cu românii şi cu Domnul Preşedinte Traian Băsescu. Dar chiar dacă preşedinţii celor două state sunt prieteni nu înseamnă că şi popoarele lor sunt prietene. În România s-a ajuns chiar să se ia în derâdere obrăznicia sârbilor faţă de valorile morale şi intelectuale ale minorităţii româno-vlahe. Relativ la această prietenie românul e mai inventiv şi din principiu spune: „ Fereşte-mă Doamne de prieteni că de duşmani mă feresc şi singur”… Şi ne mai rămâne doar o întrebare: Ce bine au fost în stare să ne facă aceşti prieteni sârbi nouă, românilor timoceni dar şi celorlalte state vecine??? Prin aceste fapte prietenii noştri sârbi au arătat cât de mult ne respectă şi cât simţ de credinţă creştină pot avea în piepurile lor glorioase.
Undeva Părintele Boian se întreba ca să îl audă Domnul Preşedinte Tadici: „Cine are curaj să calce pe crucile strămoşilor săi???” Noi socotim că nimeni nu ar avea acest curaj în afară de poporul sârb care se poartă de o manieră nu numai scandaloasă dar şi provocatoare. Acest popor nu are frică de Dumnezeu.
O spunem cu toată convingerea că dacă sârbii vor continua să stăpânească aceast ţinut la fel ca până acum va fi trist…pentru că acest popor suferă de o criză de suflet şi nu de una de sărăcie.
Executivul sârbesc mai are puţin până la ţinerea recensămintelor (alegeri) pe care sârbii din toate epocile le-au falsificat astfel încât dacă în vremea când Mihai Eminescu scria despre ei existau 6 români la un sârb astăzi nu mai există aproape nimic. V-a trebui ca nişte jurişti specializaţi şi serioşi să studieze etnogeneza sârbilor şi să vadă din ce cauză doresc să îi îngroape pe români…
La vârful ierarhiei politice româneşti se vede că Domnul Preşedinte Băsescu încă nu a sesizat exact intenţia sârbilor şi de aceea e în stare să le sară în ajutor. Propunem Doamnei Monica Macovei, Domnilor Vlad Cubreacov, Titus Corlăţean, Viorel Badea etc să studieze teoria decăderii statului din puterea subiectivă pe care o are asupra minorităţilor române din ţările vecine persecutate spre a decădea din drepturi şi putere aşa cum decade un copil de sub puterea părinţilor legitimi atunci când sunt terorizaţi, batjocoriţi şi umiliţi. Românii din Serbia au mama legitimă Vlahia iar mama vitregă le este statul Serbia. Prin urmare dacă legea ia un copil şi îi dă spre creştere la o asociaţie pentru că nu e educat cu aceeaşi iubire de proprii părinţi e de neînţeles cum de nu poate să decadă din puterea pe care o deţine în virtutea constituţiei statul care îi împiedică pe români,în libera dezvoltare culturală, educativă, lingvistică şi religioasă. Să fie decăzuţi din dreptul de ai administra şi stăpâni. Pentru că în această teorie minoritarii sunt ca nişte copii ce trebuie respectaţi şi încurajaţi în dezvoltare ca şi când ai avea sub stăpânire nişte copii naturali.
În munca de dezumanizare şi de descreştinare dusă de Guvernul sârb se mai derulează un episod. Acum înainte de recensământ (alegeri) aceştia pun piedici la trei dintre liderii noi ai românilor/vlahilor din Timoc şi anume: Dragan Demic – Raşanaţ, Bojan Trailivic- Busur şi Milica Nesici- Negotin. Aceştia trebuie învăţaţi să se poarte sârbeşte pentru că trăiesc în Serbia şi nu traiesc în România sau în Comunitatea Europeană.
Trebuie pus capăt asupra acestui etnocid tolerat în Europa de Răsărit, care este de fapt sursa tuturor neînţelegerilor şi conflictelor.

Cristea Sandu Timoc

Oferte pentru românii din Timoc-Serbia şi Timoc-Bulgaria

Donăm:

– Cărţi pentru bibliotecă.
– Haine second-hand pentru copii, femei, bărbaţi inclusiv încălţăminte ( 9 saci).
– Două calculatoare folosite.
– 5 suluri de hârtie tipografică învechită (aprox. 2500 kg, hârtia de lăţimea 1 m). Rolele se pot dona la diferite organizaţii care le pot folosi la tipărituri de ziare sau alte publicaţii.
– „România Liberă” – colecţie ziar din perioada comunistă.
– Revista „Magazinul Istoric”-colecţie din perioada comunistă.
– Mobilier din stejar masiv nefolosit, în valoare de aprox. 3000 lei: colţar-canapea, 6 scaune mari tapiţate cu pluş, masă 2/1 m, bibliotecă două corpuri (corpul de jos cu 4 uşi şi 4 sertare, corp suprapus cu uşi de sticlă şi rafturi).
Cererile se vor adresa Astrei Române din Timişoara România, care se vor rezolva de către un comitet, astfel că nimeni nu va putea să profite personal în locul fraţilor români din Timocul Sârbesc şi Bulgăresc aflaţi în nevoie şi fără sprijin din partea Ţării Mume, ceea ce este o ruşine pentru un neam maturizat şi demn.

NU SUNTEM UN POPOR FĂRĂ INIMĂ, NEMATURIZAT ŞI FĂRĂ DEMNITATE!!!

Cum să scriem şi să citim româneşte

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, au alfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o oferă alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanică avem nevoie de un alfabet latin, haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine romană sau latină.
Limba română are 27 de semne sau litere(slove).
Iată alfabetul limbii române:
ALFABETUL
Română sârbă – Exemple
A, a A, a – Ana, alb, avion
B, b B, b – Barbu, bani, bucuros
C, c K, k – Cristina , cocoş, cal, codru
D, d D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor
E, e E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant
F, f F, f – Florin, farmec, floare
G, g G, g – Galaţi, glas, gaină
H, h H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie
I, i I, i – Ion, inima,inel, iaurt
J, j Z, z – Jana, joc, jena, jos
K, k K, k – Kenya, kilogram, karate
L, l L, l – Laura, lalea, lene, leu
M,m M, m- Maria, Marcel, masa, măreţ
N, n N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun
O, o O, o – Oana, oală, oaie, oameni
P, p P, p – Petru, Păcală, picior, palmă
R, r R, r – Radu, râu, raţă
S, s S, s – Sandu, soare, senin, sarmale
Ş, ş S, s – Şibenic,, şal, şarpe
T, t T, t – Tănase, tren, tată, Turc
Ţ, ţ C, c – Ţara Românească, ţap, ţine
U, u U, u- Ungaria, urs, urmă
V, v V, v – Viorica, vulpe, văduv
X, x – Xenia, xenofob, xerox
Z, z Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr
Alte semne româneşti:
Ă, ă – casă, masă, mireasă, grasă
Â, â – mâncare, câine, râs, român, sârb
Î, î – învăţător, înţelept, îngheţata
Ţ. ţ – ţară, ţăran, ţânţar, ţeava
Q, q – status-quo
W, w- Walter, Washington
Y, y – Yugoslavia, York

Grupări de litere:
Ge, ge – Gelu, ger, geam
Gi, gi – Gina, ginere, girofar
Ghe, ghe- Gheorghe, ghem, ghete
Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei
Ce, ce – Cezar, ceas, cetate
Ci, ci – cina, cineva, cireşe
Che, che- cheltuială, cheie, chef
Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

02.09.2011 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :
https://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: