Sărbătoare pentru românii de pe Valea Moravei

Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil al Episcopiei Daciei Felix a românilor ortodocşi cu sediul în Vârşeţ, Serbia, i-a vizitat joi, 18 august, pe credincioşii din Parohia Horreum Margi şi Isacova, de pe Valea Moravei, Serbia. Credincioşii au fost îndemnaţi să îşi păstreze credinţa, limba şi tradiţiile, pentru că numai fiind uniţi vor putea dobândi drepturi legitime.

Cu prilejul vizitei pastorale în Parohia Horreum Margi şi Isacova, Episcopul românilor ortodocşi din Serbia, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi condus de părintele Boian Aleksandrovici, vicar-administrativ al Timocului şi protopop al Daciei Ripensis, a săvârşit Sfânta Liturghie. Au participat numeroşi credincioşi români din Banatul sârbesc, precum şi grupurile vocale „Strana Strămoşească” a Parohiei Govândari, din Eparhia Caransebeşului, şi „Theophoros” a Arhiepiscopiei Timişoarei. În cadrul slujbei, Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil le-a vorbit credincioşilor despre importanţa săvârşirii slujbelor religioase în limba română. „De câţiva ani, în acest loc se oficiază sfintele slujbe ortodoxe în limba română, după o întrerupere de aproximativ 1.400 de ani, când la anul 602 şi-a încetat existenţa aici Episcopia daco-romană de Horreum Margi. Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să săvârşim şi în această zi de înainte prăznuire pe stil vechi a praznicului „Schimbării la Faţă a Domnului”, Sfânta Liturghie arhierească, aici, în mijlocul fraţilor români de pe Valea Moravei, din Serbia de răsărit”, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil.

Delegaţi din partea Patriarhiei Române şi a Mitropoliei Banatului
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din soborul clericilor a făcut parte părintele Ion Vartan Armaşi, secretarul Sectorului de relaţii externe al Patriarhiei Române, iar cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, a participat ca delegat al Arhiepiscopiei Timişoarei părintele Petru Drăghicescu.
„Am admirat credinţa şi jertfelnicia românilor ortodocşi de aici, precum şi dorinţa lor de a-şi păstra tradiţiile şi de a se ruga în limba maternă pe care au moştenit-o de la strămoşii lor. De aceea i-am încurajat să fie în continuare alături de Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, pentru că numai împreună, cu sprijinul Patriarhiei Române şi a autorităţilor statului român, putem dobândi drepturi legitime pentru românii de la sudul Dunării, din Serbia”, a precizat părintele Ion Vartan Armaşi. La finalul slujbei, toţi credincioşii prezenţi au participat la o agapă frăţească.
Biserica cu hramul „Sfinţii Mucenici Montanus şi Maxima din Singidunum” din satul Isacova, aflat în componenţa comunei Ciupria din Valea Moravei, este al doilea lăcaş de cult ortodox român ridicat pentru credincioşii din Timoc. Slujba de sfinţire a bisericii a avut loc la 22 noiembrie 2009 şi a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul românilor ortodocşi din Serbia, şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria.

George Giurgiu-Ziarul Lumina

În primăvara lui 1941, la mai bine de două decenii, Timişoara retrăia emoţiile de după primul război mondial

Acum mai mulţi ani citeam într-o revistă-cronică a anului 1941 câteva rânduri despre bombardamentele iugoslave asupra garnizoanelor germane din vestul ţării, din 6 aprilie, ca reacţie la atacul trupelor lui Hitler. Am tras de acest capăt de aţă şi am dat peste un ghem… emoţional, întins pe durata a două luni. După cum anunţă „ştiriştii”, întreaga poveste în câteva momente. Şi tot ca la televiziune, să lărgim cadrul: ne aflăm într-o Românie amputată de marile pierderi teritoriale din 1940, o ţară a restriştilor, a refugiaţilor, şi care se pregătea pentru războiul din est, în care era implicată din 22 iunie 1941.

Proteste formale
Despre starea de tensiune creată de iminentul atac german asupra vecinilor noştri aflăm din „Biruinţa” din 4 aprilie: „Nu mai poate fi nici o îndoială asupra ţelurilor de războiu ale Jugoslaviei, pe care le urmăreşte nu numai împotriva puterilor Axei, dar şi faţă de ţările vecine, ca România şi Bulgaria, cu care Belgradul a dorit să fie întotdeauna în relaţiuni bune”. Iată şi descrierea raidurilor iugoslave („Curierul Banatului”, 9 aprilie): „Preşedinţia consiliului de miniştri comunică: deşi guvernul român nu a făcut nici un act de angajare a României în ostilităţile începute cu Jugoslavia, totuşi teritoriul românesc a fost bombardat. Eri (6 aprilie, n.n.) la ora 14 un avion de bombardament bimotor jugoslav au aruncat bombe asupra Aradului. Una din bombe a căzut asupra unei ferme rănind 5 persoane, din care două au murit la spital. Tot eri la ora 14,30 două avioane trimotoare jugoslave au aruncat bombe asupra oraşului Timişoara. Unul a aruncat şapte bombe din care numai două au explodat, fără pagube şi victime. Celălalt a aruncat cinci bombe spărgând geamurile la câteva vagoane şi deplasând o cisternă de apă, fără a face victime. Guvernul român a adresat protestul său formal guvernului jugoslav.”; „Stamora-Moraviţa. În cursul zilei de 6 aprilie au trecut mai multe escadrile de avioane germane spre Vârşeţ-Belgrad, oraşe care au fost în aceeaşi zi puternic bombardate. Deasupra comunei Stamora s’a încins o luptă aeriană între 2 avioane jugoslave şi 3 germane. Ultimele au părăsit lupta, iar cele două avioane şi-au continuat drumul spre România. Seara podul c.f.r. dintre Stamora şi Votin a fost aruncat în aer.”; „Deta. Trei avioane jugoslave şi’au făcut apariţia în ziua de 6 deasupra aeroportului încercând să’l bombardeze. Din avioane s’a aruncat o singură bombă, dar n’a explodat. Germanii au deschis foc de artilerie. Două avioane au fugit, iar unul s’a prăbuşit cu un pilot şi un soldat, cari s’au carbonizat. Căpitanul sârb aflat în avion s’a aruncat cu paraşuta, dar s’a aprins şi aceasta, aşa că căpitanul şi-a găsit moartea. Avionul era de tip englezesc.”; „Orşova. Duminică 6 aprilie dimineaţa la ora 4 a început bombardamentul artileriei germane depe malul românesc al Dunării, la care a răspuns artileria jugoslavă bombardând oraşul Orşova, unde au omorât un om şi au cauzat stricăciuni”. Avioane iugoslave au aruncat 6 bombe asupra staţiei şi uzinei electrice din Oraviţa, fără să existe victime.

„Prisonierii”
Ca la orice confruntare armată, apar şi prizonieri. În articolul „Prisonieri sârbi la Timişoara” („Dacia”, 24 aprilie) se scria: „Încă de la începutul ostilităţilor germano-iugoslave au trecut prin Timişoara grupuri mai mici mai mari de prisonieri sârbi, majoritatea fiind duşi la Săcălaz, unde s’a amenajat un mare lagăr pentru colectarea lor. După victoria armatelor germane în Iugoslavia, convoaele de prisonieri sârbi, în trecere prin Timişoara, au sporit tot mai mult. Pentru a se putea face faţă numărului mare de prisonieri în trecere prin Timişoara, autorităţile militare au amenajat un alt lagăr, pe calea Buziaşului, în faţa vămii comunale. Printre iugoslavii capturaţi se găsesc prisonieri de toate naţionalităţile: sârbi, germani, români, unguri, croaţi. După unele svonuri, autorităţile militare germane vor face o triere a acestora, menţinând în captivitate numai prisonierii de origine sârbească şi trimiţând la vetrele lor pe germani, pe români, pe unguri şi pe croaţi”. În prima zi de Paşti (4 mai), secţia timişoreană a Crucii Roşii împarte daruri prizonierilor: alimente, ţigări, haine etc. şi îi identifică pe cei de origine română – 425 la Timişoara şi 1 112 la Săcălaz: „Tuturor celor identificaţi li s’a împărţit tricolorul român, pentru a fi recunoscuţi şi pentru ca românii din cele două tabere de prisonieri să se cunoască între ei”. 800 de pachete împarte şi Natalia Pop, directorul Liceului „Carmen Sylva”, aduse de elevii timişoreni, unele chiar şi sârbilor. Trierea este anunţată în „Dacia” din 10 mai: „Joi, 8 Mai, autorităţile militare române din Timişoara au primit primul lot de prisonieri de origine etnică română din fosta armată jugoslavă, conform înţelegerii cu misiunea militară germană. Oraşul Timişoara, frumos pavoazat cu acest prilej cu drapele româneşti şi germane cu svastică, a primit sărbătoreşte pe fraţii noştri de sânge. Primul transport de prisonieri de origine etnică română, luaţi în primire de armata noastră, a defilat joi la amiazi pe străzile Timişorii, mergând la locurile lor de cazare dela Ghiroda şi Remetea cu muzica militară şi cu o companie de onoare din Reg. 5 vânători. Pe Bulevardul Regele Ferdinand o mare mulţime de români a aşteptat cu flori şi cu urale pe fraţii noştri, cărora o soartă vitregă le-a hărăzit să lupte sub steag străin. După ce a parcurs câteva străzi din Cetate, coloana de prisonieri a făcut un popas în faţa Comandamentului Corpului de Armată, unde, în acordurile muzicii militare, s’a făcut o impresionantă manifestaţie pentru România, pentru M.S. Regele Mihai I şi pentru Conducătorul Statului, d. general Ion Antonescu. Mulţimea din faţa Comandamentului a aclamat îndelung şi pe d. general Corneliu Dragalina – absent din localitate – şi pe d. general Emanoil Bârzotescu care se afla în balconul Comandamentului, încadrat de un grup de ofiţeri superiori dela Corpul de Armată, Divizie şi Tribunalul Militar”. Traseul parcurs: „Bulevardul Eroilor de la Tisa – Politechnică – Bulevardul Regele Ferdinand – Strada Alba Iulia – Piaţa Libertăţii – Piaţa Sf. Gheorghe – Bulevardul Regina Maria”. Zile la rând, ziarele au publicat un apel pentru ajutorarea cu hrană a prizonierilor: „Ofrandele se primesc pe adresa Biroul Informaţiilor, aflat în localul Comandamentului Diviziei din Piaţa Libertăţii, telefon 34-01”. De asemenea, a fost publicată lista prizonierilor.
Au urmat emoţionantele vizite ale autorităţilor în tabere. Duminică, 18 mai, generalii Corneliu Dragalina (1887-1949), comandantul Corpului VI de Armată, Emanoil Bârzotescu (1888-1968), comandantul Diviziei I Infanterie, preotul Adam Fiştea, reprezentantul autorizat al românilor din Banatul de Vest, au fost la Remetea şi Ghiroda, împreună cu artiştii de la Teatrul Naţional şi Opera Română. Au fost întâmpinaţi cu Imnul Regal, s-au intonat „Deşteaptă-te române!” şi „Pe al nostru steag e scris unire” şi s-a pornit „Hora Unirii”, în frunte cu generalul Dragalina („Pe braţul stâng fiecare prisonier purta tricolorul român, iar capelele sârbeşti au fost înlocuite cu capele donate de armata noastră”). La Moşniţa merg generalul Dragalina, prefectul, colonel Alexandru Nasta (1891-1962), primarul Timişoarei, Eugen Pop, intelectuali timişoreni, fiind primiţi de călăreţi înfăşuraţi în tricolor; iarăşi s-a jucat „Hora Unirii”.

Întoarcerea
Presa vremii consemnează şi manifestările prilejuite de întoarcerea românilor în Banatul de Vest, la sfârşitul lunii mai: „Vineri 30 l.c. dimineaţa, au sosit la Timişoara cei 1 800 de prizonieri cantonaţi la Remetea, Bucovăţ, Ghiroda şi Moşniţa. Ceaiul l-au luat la Regimentul din localitate, după care, încolonaţi, au fost conduşi în Grădina cinematografului «Capitol» unde a fost organizată festivitatea. După terminarea programului, a avut loc o foarte reuşită defilare a coloanelor de prizonieri, în frunte cu ofiţerii lor şi ofiţerii Români. Defilarea a avut loc pe Bulevardul Regele Ferdinand I […]” („Dacia”, 1 iunie); „Prizonierii români din fosta armată iugoslavă vor părăsi mâine Timişoara, plecând la căminurile lor. Plecarea din gara Domniţa Elena e fixată pentru ora 7 dimineaţa. Înainte de plecare, în grădina «Capitol» s’a ţinut azi la 9,30 o adunare de adio. Au luat cuvântul dnii primar al municipiului, părintele Fiştea, inginer Ardeleanu, sublocotenent prizonier Molcuţiu, generalul Bârzotescu şi colonelul Henblein. După adunarea de la «Capitol» românii din fosta armată iugoslavă au defilat în faţa dlor general Bârzotescu şi col. Henblein, pe Bulevardul Ferdinand”; „O garnitură de 53 vagoane a dus la vetrele lor pe cei 2 400 români ajunşi în prinsoare. Salutul frăţesc de despărţire temporară a fost dat de d. general Corneliu Dragalina, comandantul iubit al regiunii noastre şi un ocrotitor neobosit al fraţilor români din prinsoare. Momentul despărţirii a fost plin de duioşie. Lacrimile bucuriei se prelingeau pe feţele celor ce plecau. La orele 11 a.m. trenul părăseşte gara Timişoara…” („Biruinţa”). Colonelul Henblein era comandantul trupelor germane din oraş. Cu câteva zile mai devreme, generalul Dragalina participase la Turnu Severin la festivităţile prilejuite de repatrierea celor 2 500 de etnici români care au trecut Dunărea; ei fuseseră în lagărul de la Odaia (Turnu Măgurele).

Întâlnire cu Antonescu
„Pe la 8.30 seara a venit colonelul Mişu Marinescu să-mi spuie ce-a făcut şi ce-a văzut la Timişoara, de unde s-a întors azi după-masă, la ora 6. El a găsit acolo o atmosferă de război. Toată lumea ştia că trupele noastre vor ocupa Torontalul de îndată ce Hitler va ataca Iugoslavia, care atac se va produce dintr-o zi în alta. La Timişoara, el a întâlnit delegaţi ai diferitelor ministere, care pregătesc măsurile necesare referitoare la administrarea Torontalului. […] Marinescu mai spune că frontiera noastră din lungul Torontalului este înţesată de trupe româneşti, în timp ce ungurii concentrează trupe imense la frontiera Croaţiei. În Timişoara el a văzut convoiuri întregi de germani refugiaţi din Serbia care se îndreptau spre Ungaria şi Germania“ – nota în „Jurnal politic“ un membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, Ioan Hudiţă. A doua zi, fruntaşul P.N.Ţ. va fi primit de Ion Antonescu, căruia îi va înmâna un memoriu. Iată şi reacţia: „Referindu-se la pasagiile din memoriul nostru, în care vorbim de prietenia noastră veche cu sârbii, Antonescu găseşte că noi greşim, întrucât ei nu ne-au fost «chiar atât de prieteni», întrucât în 1919 ei au făcut la Paris tot felul de intrigi în contra noastră, revendicând «fără pic de dreptate» întregul Banat şi protestând violent când Aliaţii le-au dat numai o parte din el, Torontalul. «Cu toate că am făcut parte atâţia ani din tot felul de alianţe cu ei, a spus Antonescu, Mica Înţelegere sau Uniunea Balcanică, iugoslavii au persecutat tot timpul elementul românesc nu numai din Torontal, dar şi pe cel din Valea Timocului şi Macedonia; domnul Maniu probabil că nu ştie că, de când am aderat la Pactul Tripartit, bunii noştri prieteni iugoslavi au concentrat forţe puternice în tot lungul frontierei cu noi»“.

Recursul la 1919
„După 22 de ani, Banatul trunchiat îşi vede zorii reîntregirii. Statul conglomerat jugoslav pe calea desmembrării lasă descătuşat Torontalul, pe care nimic nu-l mai poate opri ca să revină astăzi la Patria Mumă. Cu răni sângerânde încă, Ţara noastră are datoria să ia sub ocrotire teritoriul care de veci ne aparţine […]“ („Curierul Banatului“, 13 aprilie 1941); „La 1919 Banatul a fost sfâşiat în două, la masa verde, din consideraţiuni politice duşmănoase nouă, iar nu după starea de fapt etnică şi istorică a acestui pământ cuvenit României“. („Biruinţa“, 4 mai 1941). Acesta este tonul articolelor aproape zilnice, unele pe pagini întregi, care apăreau în ziarele vremii, sub titluri precum: „Momentul istoric al Banatului“; „Pretindem Banatul întreg“; „Românii din Torontal cer anexarea la Patria Mumă“; „Situaţia românilor din Timoc“; „Soarta românilor din Timoc“ („O problemă scoasă de destin la răspântia istoriei şi care nu se poate rezolva decât prin împlinirea ideii de unitate a tuturor românilor“); „Trăiască România Mare cu Banatul şi Timocul alipite pentru vecinicie! Deschis şi răspicat românii cer dreptul la viaţa cea adevărată şi istorică“; „Banatul unitar şi românesc! Torontalul are dreptul la o reparaţie istorică“. Generalii Ion Antonescu şi Corneliu Dragalina erau declaraţi cetăţeni de onoare ai Timocului. Reprezentanţii românilor din fosta Iugoslavie – părintele Adam Fiştea, Alexandru Butoarcă, Gheorghe Suveică – sunt primiţi de autorităţile locale şi de Ion Antonescu, căruia îi adresează un memoriu, şi participă la toate evenimentele legate de prizonierii din Timiş.

Vali Corduneanu
Agenda nr. 33/13 august 2005

Regina asfaltului, Cornelia Cazacu (PD-L), contra României
Cornelia Cazacu, cunoscută pentru contractele de asfaltare a Bucureştilor, a votat în APCE ca românii din Serbia de est să se numească vlahi. Votul senatoarei PD-L de partea Belgradului a fost decisiv
Sârbii au reuşit să îşi impună punctul de vedere la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei cu ajutorul unui parlamentar român – Cornelia Cazacu (foto). Democrat – liberală, care este membru supleant în locul lui Radu Berceanu, a votat în favoarea apariţiei minorităţii vlahe.
Miercuri, pe 1 octombrie 2008, APCE a luat în dezbatere raportul parlamentarului german Jurgen Herrmann despre situaţia minorităţii române din Serbia – iar parlamentarii sârbi, conduşi de Milos Aligrudici au depus mai multe amendamente. Unul dintre acestea, amendamentul 17, cerea înlocuirea sintagmei “vlahi/români” cu expresia “minorităţile română şi vlahă” – consfinţind astfel apariţia unei noi minorităţi pe harta Europei. Parlamentarul PRM Ilie Ilaşcu a preferat să nu voteze, iar Cornelia Cazacu a votat în favoarea sârbilor. Senatoarea PD-L, cunoscută pentru contractul de asfaltare de 21 de milioane euro câştigat de mama sa în 2006 de la Primăria Capitalei, nu a putut fi contactată pentru a oferi explicaţii asupra votului ei.

Amendamentul sârb a trecut cu 21 de voturi, 19 împotrivă şi 2 abţineri. Delegaţia României la APCE are 10 membri – însă în sală s-au aflat doar patru. Dacă s-ar fi aflat toţi parlamentarii români la vot, amendamentul sârb ar fi fost respins. La fel s-ar fi întâmplat şi în cazul în care Cornelia Cazacu nu ar fi votat pentru sârbi – atunci s-ar fi ajuns la egalitate de voturi şi amendamentul sârb ar fi fost respins. Votul Corneliei Cazacu în favoarea apariţiei minorităţii “vlahe” rămâne deocamdată fără explicaţie.
Votul care-i inventează pe “vlahi”
Reproducem în rândurile următoare stenograma şedinţei din plenul APCE unde s-a dezbătut amendamentul 17:
“Preşedintele – Ajungem la Amendamentul 17, depus de d-l Miloş Aligrudici, d-l Davit Harutyunyan, d-na Elvira Kovacs, d-ra Donka Banovici, d-ra Nataşa Vujkovici, d-l Dragoljub Miciunovici, d-l Jozsef Berenyi, d-l Egidijus Vareikis, d-l Milos Jevtici şi d-l Ivan Farkas, care cere ca la paragraful 19 al rezoluţiei cuvintele “minoritatea vlahă /română” să fie înlocuite cu cuvintele “minorităţile română şi vlahă”. Îl rog pe d-l Aligrudici să motiveze amendamentul 17.
D-l Aligrudici (Serbia) – După cum am spus în dezbatere, noi nu putem impune niciunui grup etnic din Serbia o decizie asupra modului în care să se declare. Avem români – oameni care se declară români – şi oameni care se declară vlahi. Nu sunt împotriva vlahilor care vor să se redenumească români.
Preşedintele – Vrea cineva să vorbească împotriva acestui amendament? D-l Frunda.
D-l Frunda (România) – Rezoluţia 1201 şi Convenţia Cadru spun că românii şi vlahii sunt aceleaşi naţionalităţi şi au aceeaşi limbă, tradiţii şi religie – nu este nicio îndoială asupra acestui lucru. Rezoluţia deja zice “vlah/român”. Acesta este un compromis la care s-a ajuns în câteva întâlniri ale comisiei, deoarece noi doream să vorbim doar despre români. De aceea sprijin textul din recomandare.
Preşedintele – Care este opinia comisiei?
D-na Daubler-Gmelin (Ger¬mania) – Comisia este împotriva amendamentului.
Preşedintele – Votul este deschis.
Amendamentul 17 este adoptat.
Preşedintele – Domnul Frunda.
D-l Frunda (România) – Votul a fost 21 la 21 astfel că amendamentul nu obţine o majoritate.
Preşedintele – Nu a fost 21 la 21 – a fost 21 la 19.
D-l Frunda (România) – Voturile împotrivă şi abţinerile sunt egale cu voturile pentru, iar regulamentul spune că decizia nu poate fi adoptată. Trebuie obţinute mai multe voturi pentru decât voturi împotrivă şi abţineri.
Preşedintele – Ar fi mai bine să întrebaţi la secretariat să vă explice regulamentul dacă nu aveţi încredere în mine, însă votul majoritar este de 21, iar abţinerile nu se numără”.
Parlamentarii absenţi
La momentul votului asupra amendamentului 17 în sală au fost Gyorgy Frunda (UDMR), Cornelia Cazacu (PD-L), Minodora Cliveti (PSD), Ştefan Glavan (PC), Mircea Mereuţă (PNL), Vasile Ioan Dănuţ Ungureanu (PSD). Au lipsit de la acest vot Ilie Ilaşcu (PRM), Cezar Florin Preda (PD-L), Mihai Tudose (PSD). Am încercat să-i contactăm pe parlamentarii care au lipsit, însă nu ne-a răspuns la telefon decât Ilie Ilaşcu.
Senatorul Ilaşcu ne-a declarat “Nu am votat, am fost acolo, dar nu am votat”. Întrebat de ce nu a votat, Ilie Ilaşcu ne-a spus: “Nu am dorit să fac nişte jocuri ungureşti. Toată chestiunea aceasta a fost iniţiată de domnul Vlad Cubreacov cu aşa-zisa problemă care ar fi în Serbia. Eu mă uit puţin mai altfel, ştiţi că România are doar doi prieteni: Marea Neagră şi Serbia”. Senatorul Ilaşcu a mai afirmat că: “Nu există din partea autorităţilor sârbe o ostilitate faţă de români. În partea aceea a Timocului unii nu doresc să se numească români, doresc să se numească vlahi, o parte într-adevăr se numesc români. Această problemă este un paravan al domnului Cubreacov şi al domnului Gyorgy Frunda, care au lucrat foarte mult la aceasta”.

Familia Cazacu – stăpâna bulevardelor bucureştene
Afacerile senatoarei PD-L Cornelia Cazacu au ieşit la iveală în ianuarie 2006, când Grupul de Investigaţii Politice (GIP) a dezvăluit faptul că o firmă deţinută de mama parlamentarei a câştigat un contract de 21 de milioane de euro pentru întreţinerea bulevardelor din Bucureşti. Firma Eurovia International Construct S.A a primit de la Primăria Capitalei un contract în valoare de 21 milioane de euro, acţionarul principal al firmei fiind Elena Gheorghe, o pensionară de 70 de ani din Urlaţi, judeţul Prahova. Asociaţii săi sunt Ilie Dan Cristescu, Ioana Alexandra Cazacu şi Niculina Daniela Cristescu. Bătrâna este mama Corneliei Cazacu. Ceilalţi acţionari sunt tot rude ale parlamentarului PD. Consiliul de Administraţie al firmei este condus de Dănuţ Cazacu, soţul senatoarei PD.

Raportul Herrmann
Deputatul german Jurgen Herrmann a alcătuit un raport în care a surprins exact situaţia românilor timoceni. Una dintre cele mai mari probleme este constituită de lipsa serviciului religios în limba română – ba mai mult, singurul preot care slujeşte în româneşte, Boian Alexandrovici, este în permanenţă supus presiunilor din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Raportul Herrmann constată că serviciul religios în limba română în Valea Timocului este împiedicat de Biserica Ortodoxă Sârbă: “În ceea ce priveşte posibilitatea practică de a participa la slujbe conform cu liturghia română ortodoxă şi în limba vlahă/română, situaţia este foarte inegală, depinzând de regiunea luată în considerare. Românii care trăiesc în Voivodina nu au nicio problemă în a participa la slujbe ţinute conform cu liturghia română ortodoxă şi în limba lor maternă. Situaţia este mult mai complexă pentru membrii minorităţii române sau vlahe din Serbia de est. Pare să fie posibilă periodic în anumite sate, însă nu în mod regulat. Mai mult, orice încercare nouă de a ţine o slujbă conform cu liturghia română ortodoxă într-o localitate din Serbia de est este supusă unor presiuni puternice şi unor reacţii ostile. Raportorul solicită autorităţilor sârbe să coopereze cu reprezentanţii celor două biserici pentru a găsi o soluţie practică prin care libertatea religiei să devină o realitate şi în Serbia de est. Pare necesară luarea în considerare a acordării unui loc pentru Biserica Ortodoxă Română, de exemplu prin extinderea jurisdicţiei teritoriale a diocezei Dacia Felix”.

Transformarea românilor în vlahi
Istoriografia sârbă nu a respins în secolul al XIX-lea identitatea românească a românilor din Valea Timocului. Vlahii au apărut în lucrările tipărite în Serbia abia după încheierea Primului Război Mondial. Înainte de apariţia identităţii “vlahe”, românilor din Valea Timocului li se nega autohtonia, spunându-se despre ei că ar fi emigranţi sosiţi aici în diverse perioade.
Într-o lucrare ce a văzut lumina tiparului în 1873, V. Iacsici, unul dintre promotorii panslavismului din acea perioadă, evidenţia identitatea de neam a vlahilor din Serbia cu românii. Presupunea că se stabiliseră în Serbia după ce la sfârşitul secolului al XVII-lea sârbii care locuiseră în răsăritul acestei ţări emigraseră în Austria.
Un alt istoric sârb, Tihomir Georgevici, susţinea în 1906 că românii din Valea Timocului ar fi veniţi din Transilvania, însă nu respingea că sunt de aceeaşi etnie cu romănii din alte regiuni. Asupra faptului că românii nord-dunăreni şi cei din nord-estul Serbiei sunt unul şi acelaşi popor, învăţatul sârb nu are nicio îndoială. Însă în timpul Conferinţei de Pace de la Paris din 1919, Tihomir Georgevici publică lucrarea “Adevărul asupra românilor din Serbia”, în care susţine că românii din Timoc sunt de fapt sârbi fugiţi în Banat de frica turcilor şi românizaţi înainte de a se reîntoarce. Cazul lui Tihomir Georgevici este cât se poate de grăitor: după 1919 românii din Valea Timocului încep să fie transformaţi în “vlahi”.
Sursa:Ziua
ROMÂNII DIN SERBIA
-scurtă analiză-

Românii din Serbia au fost în mod intenţionat împărţiţi de autorităţile sârbe în două grupuri: românii din Voivodina (sau Banatul Sârbesc)-cărora le-a fost recunoscută identitatea de români şi românii din Timoc (sau românii din Serbia răsăriteană) care au fost în permanenţă desemnaţi de autorităţi sub numele de vlahi. Diversele statistici şi aprecieri din cursul secolului al XIX-lea au afirmat existenţa în Serbia a unui număr între 120 000 şi 250 000 de români.

Românii din Timoc
În statisticile oficiale aceştia au fost înregistraţi ca vlahi- iar în unele statistici se remarcă faptul că numărul vorbitorilor de limba română şi care s-au declarat de etnie sârbă este cu mult mai mare decât al celor care s-au declarat vlahi (români). Astfel în 1921 în Timoc au fost înregistraţi 159 549 români;1931-57 000; la recensământul din 1948 nu au fost luaţi în calcul decât românii din Voivodina; în 1953-198 793 vorbitori de limba română, fără a fi înregistrată şi categoria; 1991-71 563 vorbitori de limba română şi doar 16 539 români;în 2002-59 729 vorbitori de limba română şi 44 110 români.

Educaţia în limba maternă
În Timoc românii nu beneficiază de nici o formă de educaţie în limba maternă susţinută de stat în ciuda faptului că în Constituţia Serbiei, la articolul 32 se precizează că “Membrii altor naţiuni şi ai minorităţilor naţionale au dreptul la educaţie în propria limbă în conformitate cu prevederile legale”.
Pe de altă parte, românii din Voievodina beneficiază de un sistem de educaţie în limba maternă foarte bine pus la punct. Astfel, în Voivodina există 37 unităţi de învăţământ cu predare în limba română. Mai există o şcoală pedagogică la Vârşeţ şi o catedră de limba română la universitatea din Novi Sad. Programele de învăţământ se fac în limba română, de la grădiniţă până la liceu; de asemenea există un institut unde se fac manualele în limba română. Există un liceu cu predare completă în limba română la Vârşeţ, Liceul “Borislav Petrov Braca” unde învăţau în anul şcolar 2006\2007, 93 de elevi grupaţi în patru clase. La Alibunar există o şcoală vocaţională cu limba de predare română, şcoala de economie şi comerţ ”Dositej Obradovic” unde sunt înscrişi 107 elevi. Limba română poate fi studiată la Facultatea de Filozofie din Novi Sad, în cadrul Departamentului de studii române, Grupul de studiu pentru limba şi literatura română şi Facultatea de Filologie din Belgrad, Departamentul pentru limba şi literatura română unde în anul şcolar 2006\2007 s-au înscris 23 de studenţi.

Practicarea religiei în limba maternă
Deşi Constituţia Serbiei afirma la articolul 13 că “Toţi cetăţenii au drepturi şi îndatoriri egale şi beneficiază de aceeaşi protecţie a statului indiferent de rasă, sex, locul naşterii, limba, naţionalitate, religie, credinţe politice sau de altă natură”, totuşi când în luna decembrie 2004 preotul Boian Alexandrovici a ridicat o biserică în care a început să slujească în limba română în satul Malainiţa autorităţile sârbe au reacţionat extrem de dur. În urma construirii acestei biserici, preotul Boian Alexandrovici a primit mai multe ameninţări cu moartea. Pe 20 ianuarie 2005 primarul satului Malainiţa a emis un ordin de demolare a bisericii. În urma refuzului preotului Boian Alexandrovici de a se supune acestui ordin, acesta a fost judecat şi condamnat la două luni de închisoare cu suspendare la sfârşitul anului trecut. În 23 aprilie 2005, când preotul Boian Alexandrovici a încercat să ţină o slujbă în limba română la Negotin-de faţă fiind aproximativ 60 de credincioşi-poliţia sârbă a încercat să îl împiedice susţinând că este vorba de o manifestaţie neautorizată. În prezent în Timoc se mai află în construcţie alte două biserici în care se intenţionează să se ţină slujbe în limba română. În 18 august 2006, preotul Boian Alexandrovici a adresat locţiitorului de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Daniel o scrisoare în care deplânge faptul că preoţii sârbi continuă să dea nume sârbeşti copiilor români la botez, aceasta chiar în ciuda opoziţiei părinţilor.
Prin comparaţie, situaţia din Voivodina este mult mai bună: aici funcţionează 40 de parohii româneşti istorice în care activează 42 de preoţi, aflate sub jurisdicţia Episcopiei ortodoxe române “Dacia Felix” cu sediul la Vârşeţ, condusă de Prea Sfinţia Sa, Daniil. Începând cu anul 2006, religia în limba română a fost introdusă în şcolile de stat din Voivodina.

Mass-media în limba maternă
În Timoc mass-media în limba maternă apare rar şi cu intermitenţe, fiind în general lipsită de suport financiar. Există revista ,, Vorba Noastră,, care însă are o apariţie neregulată. De asemenea au existat mai multe iniţiative de înfiinţare a unor mass-media electronice-posturi de radio sau televiziune-care au eşuat din lipsa fondurilor.

Activitatea publică a românilor din Serbia
Atât în Voivodina cât şi în Timoc există mai multe organizaţii neguvernamentale şi partide politice care au ca scop păstrarea identităţii românilor din aceste regiuni. Numărul lor este ridicat: Comunitatea Românilor din Serbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Serbia din Timoc, Alianţa Românilor din Voivodina, Mişcarea Democratică a Românilor din Serbia din Timoc, Asociaţia pentru cultura vlahilor-românilor Ariadnae-Filum, Federaţia Românilor din Serbia, Centrul de Studii Etnice, Asociaţia Românilor Ortodoxi.
Acelaşi tratament diferenţiat din partea autorităţilor sârbe se regăseşte şi în ceea ce priveşte activitatea organizaţiilor românilor-în Voivodina acestea activează începând din anii 1990, în vreme ce înscrierea unei organizaţii a românilor în Timoc se dovedeşte a fi o problemă până în ziua de azi. Astfel, mai multe asociaţii ale românilor din Valea Timocului au încercat începând din 2006 să înscrie Consiliul Naţional al Românilor (Vlahilor) din Serbia (CNRS). Autorităţile sârbe-mai precis secretarul de stat pentru minorităţi Peter Ladievici -au refuzat înscrierea acestui consiliu deoarece în statut se prevedea folosirea limbii materne în Timoc. Federaţia Românilor din Serbia-organizaţia umbrela a românilor din Timoc -împreună cu Partidul Democrat al Românilor din Serbia din Timoc au apelat la justiţie pentru înscrierea CNRS, reuşind recunoaşterea acestui organism la începutul lunii august 2007.

Atitudinea publică faţă de minoritatea română
Din când în când autorităţile publice şi mass-media din Serbia au manifestări ostile faţă de minoritatea românească. Pe lângă presiunile la care a fost supus preotul Boian Alexandrovici din partea autorităţilor, mass-media din Serbia a publicat o serie de articole ostile faţă de comunitatea românească. Pe lângă presiunile la care a fost supus preotul Boian Alexandrovici din partea autorităţilor, mass-media din Serbia a publicat o serie de articole ostile faţă de comunitatea românească. De exemplu cotidianul Politica a publicat în decembrie 2004 un articol referitor la biserica din Malainiţa în care afirma: ,,Este evident că la aceste întâlniri, consacrate numai poziţiei culturale şi religioase a valahilor, nimeni nu a invitat şi reprezentanţii statului nostrum Serbia şi Muntenegru, din care reiese că unii reprezentanţi ai valahilor timoceni uneltesc pe ascuns cu unii din cadrul puterii de stat a României,,. Tot Politica a mai publicat în aprilie 2007 o serie de articole ostile faţă de comunitatea română din Serbia în perioada în care compania românească CUPROM încercă să achiziţioneze firma RTB Bor.
Cel mai recent incident de această natură datează din 20 august 2007 când adjunctul preşedintelui Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, dr.Predrad Balasevici şi directorul Federaţiei Românilor din Serbia, Dusan Prvulovici, care se întorceau din România au fost opriţi de vameşii sârbi care în urma controlului au încercat să le interzică introducerea în Serbia a 100 de cărţi scrise în limba română. Vameţii au motivat că aceste cărţi pot constitui un ,,material de propagandă,,. În urma protestelor celor doi reprezentanţi ai comunităţii româneşti li s-a permis accesul în Serbia cu cărţile scrise în limba română.

Oferte pentru românii din Timoc-Serbia şi Timoc-Bulgaria

Donăm:

– Cărţi pentru bibliotecă.
– Haine second-hand pentru copii, femei, bărbaţi inclusiv încălţăminte ( 9 saci).
– Două calculatoare folosite.
– 5 suluri de hârtie tipografică învechită (aprox. 2500 kg, hârtia de lăţimea 1 m). Rolele se pot dona la diferite organizaţii care le pot folosi la tipărituri de ziare sau alte publicaţii.
– „România Liberă” – colecţie ziar din perioada comunistă.
– Revista „Magazinul Istoric”-colecţie din perioada comunistă.
– Mobilier din stejar masiv nefolosit, în valoare de aprox. 3000 lei: colţar-canapea, 6 scaune mari tapiţate cu pluş, masă 2/1 m, bibliotecă două corpuri (corpul de jos cu 4 uşi şi 4 sertare, corp suprapus cu uşi de sticlă şi rafturi).
Cererile se vor adresa Astrei Române din Timişoara România, care se vor rezolva de către un comitet, astfel că nimeni nu va putea să profite personal în locul fraţilor români din Timocul Sârbesc şi Bulgăresc aflaţi în nevoie şi fără sprijin din partea Ţării Mume, ceea ce este o ruşine pentru un neam maturizat şi demn.

NU SUNTEM UN POPOR FĂRĂ INIMĂ, NEMATURIZAT ŞI FĂRĂ DEMNITATE!!!

Cum să scriem şi să citim româneşte

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, au alfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o oferă alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanică avem nevoie de un alfabet latin, haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine romană sau latină.
Limba română are 27 de semne sau litere(slove).
Iată alfabetul limbii române:
ALFABETUL
Română sârbă – Exemple
A, a A, a – Ana, alb, avion
B, b B, b – Barbu, bani, bucuros
C, c K, k – Cristina , cocoş, cal, codru
D, d D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor
E, e E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant
F, f F, f – Florin, farmec, floare
G, g G, g – Galaţi, glas, gaină
H, h H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie
I, i I, i – Ion, inima,inel, iaurt
J, j Z, z – Jana, joc, jena, jos
K, k K, k – Kenya, kilogram, karate
L, l L, l – Laura, lalea, lene, leu
M,m M, m- Maria, Marcel, masa, măreţ
N, n N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun
O, o O, o – Oana, oală, oaie, oameni
P, p P, p – Petru, Păcală, picior, palmă
R, r R, r – Radu, râu, raţă
S, s S, s – Sandu, soare, senin, sarmale
Ş, ş S, s – Şibenic,, şal, şarpe
T, t T, t – Tănase, tren, tată, Turc
Ţ, ţ C, c – Ţara Românească, ţap, ţine
U, u U, u- Ungaria, urs, urmă
V, v V, v – Viorica, vulpe, văduv
X, x – Xenia, xenofob, xerox
Z, z Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr
Alte semne româneşti:
Ă, ă – casă, masă, mireasă, grasă
Â, â – mâncare, câine, râs, român, sârb
Î, î – învăţător, înţelept, îngheţata
Ţ. ţ – ţară, ţăran, ţânţar, ţeava
Q, q – status-quo
W, w- Walter, Washington
Y, y – Yugoslavia, York

Grupări de litere:
Ge, ge – Gelu, ger, geam
Gi, gi – Gina, ginere, girofar
Ghe, ghe- Gheorghe, ghem, ghete
Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei
Ce, ce – Cezar, ceas, cetate
Ci, ci – cina, cineva, cireşe
Che, che- cheltuială, cheie, chef
Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

26.08.2011 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :
https://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: