HRISTOS A ÎNVIAT!

Noul Testament, pagina 1053
20. Învierea lui Isus Hristos

1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus disdedimineaţă la mormânt, pe când era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
2 A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: “Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”
3 Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormânt.
4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
5 S-a plecat şi s-a uitat înlauntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar
n-a intrat.
6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fâşiile de pânză jos.
7 Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.
8 Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.
9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
10 Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Isus Se arată Mariei.
11 Dar Maria şedea afară lângă mormânt, şi plângea.
Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt.
12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
13 “Femeie”, i-au zis ei, “pentruce plângi?” Ea le-a raspuns: “Pentrucă au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14 Dupăce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15 “Femeie”, i-a zis Isus, “de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16 Isus i-a zis: “Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: “Rabuni!” adică: “Învăţătorule!”
17 “Nu mă ţinea”, i-a zis Isus; “căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18 Maria Magdalina s-a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri.

Isus Se arată ucenicilor.
19 În seara aceleiaş zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: Pace vouă!”
20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mânile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: Pace vouă! Cum M-a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.”
22 După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!
23 Celorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.”
Isus Se arată şi lui Toma.
24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mânile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iaraş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!”
27 Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mânile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29 “Tomo” i-a zis Isus, “pentrucă M-ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n-au văzut, şi au crezut.”

Înger, Îngeraşul meu
Rugăciune pentru copii

Înger, Îngeraşul meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu
Roagă-te lui Dumnezeu
Pentru sufleţelul meu,

Totdeauna fii cu mine
Şi mă-nvaţă să fac bine,
Eu sunt mic, Tu fă-mă mare
Eu sunt slab, Tu fă-mă tare

În tot locul mă însoţeşte
Şi de rele mă păzeşte,
Totdeauna zi şi noapte
Până-n ceasul cel de moarte

Să mă curăţ de păcate
Îngeraş, trezeşte-mă!
Cruce, ocroteşte-mă!
Doamne, mântuieşte-mă!

Lumea noastră deci, în care
Cei mai mulţi au doar înfrângeri,
Plină este în toată clipa
De Dumnezeieştii Îngeri.

Şi îndeplinind porunca
De la Dumnezeu Prea Sfântul,
Unii dintre ei se-arata
Ca sa-i vadă şi Pământul.

Însă mii şi milioane
Nevăzuţi rămân mereu,
Stând pe oameni să-i înveţe
Vrerile lui Dumnezeu.

Ei se-arată numai celor
Miruiţi din Slăvi Divine,
Care n-au venit pe lume
Să trăiască pentru sine.

Ci venit-au cu menirea
De la Dumnezeu Prea Înaltul,
Lepădându-se de sine
Să trăiască pentru altul.

Fiecărui stau de veghe
Câte unul zi şi noapte,
Şi ferice este acela
Care prinde-ale lui fapte

Ei ţes haine de lumină
Fiecăruia s-o poarte,
Pe pământ trăindu-şi viaţa
Cum şi dincolo de moarte.

Haine în care străluci-vom
Întru veşnicia vieţii
Precum stelele străluce,
Până-n zorii dimineţii.

Doamne, dă-mi spre ocrotire
Un Înger sfânt, Trimis Ceresc
Ca sub a lui aripă sfântă
În pace să mă odihnesc.

Îngeraş, coboară lin
Lângă patul meu,
Somn uşor tu să-mi aduci
De la Dumnezeu.

Să adorm pe braţul tău
Dulce, drăgăstos
Până-n zori, când m-oi trezi
Dintr-un vis frumos.

Înger, Îngeraşul meu
Tu păzeşte-mă de rău
Şi du-mă la Dumnezeu!

Când seara tu te rogi copile,
Alături de măicuţa ta,
În jurul tău stau Îngeraşii,
Chiar dacă tu nu-i poţi vedea.
Când cânţi cântările frumoase
Ce Tatălui Ceresc ii plac,
Cu tine cântă Îngeraşii
Şi închinăciuni cu tine fac.

Ce fericiţi sunt Îngeraşii
Când tu eşti bun si silitor
Când cânţi şi când te rogi fierbinte
Ce mare-i bucuria lor.

Dar cât de mult se întristează
Când nu te rogi şi nu eşti bun,
Atunci se duc plângând la Domnul
Şi toate cu durere-i spun.

O, nu-ntrista pe Îngeraşii
Ce vin cu drag in jurul tău,
Ci cheamă-i să-ţi îndrume paşii
Să fii mai bun, mai bun, mereu.

Lumea lor de nu se vede
Nu înseamnă ca ea nu e,
Nici mireasma nu se vede
Dar din flori ea totuşi suie.

Chiar aşa e şi cu lumea
Îngerilor pe pământ
Ochii noştri nu văd Îngeri,
Printre noi, însă ei sunt!

Fiecare om în lume
Fiecare ins mereu,
Stă sub veghea ce i-o poartă
Îngerul lui Dumnezeu

Amin.

Academia sârbă de ştiinţe şi arte / Institutul Balcanologic
Ediţii deosebite – vol. 16, Dragoslav Antonievici, Belgrad, 1982

Ritualurile şi obiceiurile păstorilor din Balcani
Cap. 2. Vlahii
Partea a patra

Izvoarele scrise din a doua jumătate a sec. al XIV-lea aduc mărturie despre migraţia vlahilor în Munţii Beskidi de Est, care, de asemenea, provin din Peninsula Balcanică. Scriind despre catunii antici pe baza izvoarelor istorice şi din alte documente sigure, Iovan Trifunoschi a identificat în jur de 36 de catune vlahe din evul mediu, care se aflau în zone diferite ale ţării noastre, începând din sud de la Muntele Kozuf şi până la Munţii Velebitului. El pomeneşte şi despre alţi catuni pe care nu i-a putut identifica şi trage concluzia potrivit căreia în viaţa vlahilor din evul mediu cea mai mare importanţă a avut-o transhumanţa: „Este vorba despre migraţia păstorilor, atunci când aceştia au coborât din munţi împreună cu animalele lor în regiunile joase şi pe coastă şi, ulterior, au urcat în munţi.
Triburile vlahe au rămas pe loc încă de pe timpul lui Mihail Paleologul şi au fost independente şi după ce turcii au cucerit Epirul. Conştienţi de libertatea şi poziţia lor, aflaţi ca într-o ambuscadă, au fost suficient de înţelepţi ca să se subordoneze domnitorului turc, spre deosebire de alţi creştini, să obţină o poziţie mai avantajoasă şi să plătească o taxă anuală care înainte a fost mai degrabă semnul de supunere a vasalilor decât un tribut servil. Cu acest preţ au fost eliberaţi de amestecul turcilor ca şi reprezentanţi şi mediatori ai puterii. Osmanlâii i-au luat bucuroşi pe vlahi în slujba lor, unde, ca şi cunoscători ai locurilor şi ai limbii, au fost de mare folos ca şi spioni. Ei au avut o importanţă majoră şi pentru aprovizionarea trupelor cu cai (mici şi rezistenţi) în timpul traversării zonei colinare şi în interiorul Peninsulei Balcanice greu accesibile. Organizaţi militar încă din epoca bizantină şi, mai târziu, în ţara sârbească, au atras atenţia conducătorilor osmanlâi asupra lor.
Liberi în credinţă, liberi în cadrul familiilor lor, au trecut prin furtunile revoluţiilor care au zguduit de atâtea ori Epirul, până la venirea fatală a lui Ali-Paşa Ianinski, sub al cărui jug au căzut, cu represalii severe, violenţă şi pogromuri (cuvântul provine din limba rusă şi înseamnă „a demola”, „a distruge” – atac masiv, spontan sau organizat, împotriva unui grup minoritar, naţional, etnic, religios, caracterizat în principal prin distrugerea posesiunilor materiale şi acompaniat, de regulă, de atacuri împotriva membrilor grupului minoritar, hărţuiri, bătai, omoruri – n.t.). Nomazii au plătit nobilimii turce biruri şi taxe şi astfel au putut circula liber sub protecţia legii sau, mai corect spus, obiceiurile care în Turcia înlocuiesc legile. Această stare de fapt nu a putut dura în timpul practicilor cămătăreşti şi agresive de administrare sub conducerea lui Ali-Paşa Ianinski. Sub pretextul că îi ocroteşte pe păstori de tâlhari le-a cerut tribut şi de la o incursiune la alta i-a obligat să se împrumute, să ceară drept de păşunat, lucruri care reveneau în mod natural celor necăjiţi. Nesatisfăcut de aceste atacuri împotriva bunurilor săracilor, le-a transferat propriile bunuri şi astfel a devenit posesorul numeroaselor turme, format din averile nobililor pe care i-a gonit din Epir. Pouqueville a estimat că numărul de capre şi oi care i-au aparţinut lui Ali-Paşa ar fi fost în valoare de peste două milioane de groşi turceşti.
Aşa cum statisticile despre vlahii din antichitate sunt incomplete, tot aşa nici statisticile din zilele noastre nu dau date exacte despre numărul lor. Aşa ceva nici nu este posibil deoarece vlahii din ţările Europei de sud-est nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională. În consecinţă, ei nici nu sunt cuprinşi în recensăminte.
Imposibilitatea de a afla numărul vlahilor se datorează următoarelor trei motive: a) administraţia ţărilor balcanice a notat această populaţie ca făcând parte din populaţia ţării guvernatoare; b) ei înşişi spuneau că aparţin uneia sau alteia din naţiunile dominatoare pentru a nu fi deranjaţi în viaţa socială; c) o bună parte a vlahilor a fost amestecată cu restul populaţiei.

Ei sunt pe cale de dispariţie, iar acest proces este uşurat prin faptul că aproape peste tot folosesc două limbi, limba proprie şi cea a poporului în care trăiesc. Cea mai veche informaţie legată de numărul vlahilor şi care poate fi folosită o avem de la mijlocul sec. al XIX-lea. Ea provine de la grecul Rangabeu, care a pomenit de existenţa a 600.000 de suflete. Chiar şi Lik (1835) şi Han (1854) au estimat numărul aromânilor la jumătate de milion. Weigand a încercat, în călătoriile sale din 1889-90, să acopere temeinic habitatul păstorilor caraguni prin folosirea numărului 5 ca index pentru o căsuţă de vară. Rezultatul a fost descurajant de mic – 150.000 de locuitori. Se înţelege că în acest număr nu au fost cuprinse celelalte grupe de păstori vlahi nomazi, să spunem fârşeroţi şi, de asemenea, nici populaţia ţinţarilor din oraşe.
Conform unui buletin agricol al societăţii agricole greceşti care a fost făcut în 1925, proprietari de animale au fost: 786 arvanitovlahi (fârşeroţi) şi 3.409 cuţovlahi (caraguni). Făcând cercetări pe teren în anul 1953, I.T. Sanders afirma că pe teritoriul Greciei din acea vreme nu au fost mai mult de 10-12 mii de familii de păstori nomazi. După o statistică oficială greacă din anul 1928, pe teritoriul Greciei au fost 19.672 vlahi.
În Bulgaria erau, în 1926, în număr de 1.550, în Iugoslavia, după recensământul din 1921, erau aproape 9.000, iar după recensământul din 1948, în jur de 10.000, din care 9.508 în Macedonia. După unele informaţii, în Albania erau până nu demult 15.000 de suflete.
Chiar dacă istoria vlahilor din Balcani este în mare parte neclară, un fapt este evident şi anume că de la prima lor apariţie în istorie au permis să fie absorbiţi, treptat, de popoarele mai mari care îi înconjurau. Ei niciodată nu au avut şcoli în limba lor, cu excepţia celor elementare şi asta pe o perioadă scurtă de timp. Împrăştiaţi în oaze mici printre popoare de cele mai diverse limbi şi origini, printre naţiuni cu un trecut istoric mare, ar trebui să fie admiraţi cum de nu au fost absorbiţi cu mult timp în urmă de popoarele înconjurătoare. Creşterea naturală importantă a acestor păstori nu a putut fi împiedicată de cucerirea otomană şi de progresul lent al educaţiei, factori importanţi care le-au încetinit dispariţia. Cu toate acestea, numărul lor s-a schimbat continuu, dar lent, iar ei au contribuit la aceasta prin lipsa sentimentului naţional, prin risipirea lor şi puterea de autoretragere. Au fost absorbiţi mai ales de sloveni, albanezi şi greci. Astăzi sunt complet dedicaţi ţărilor şi statelor în care trăiesc, cultivă limba ţării respective şi pierd complet caracteristicile de odinioară, atât legate de limbă, cât şi de rasă şi etnie.

Intalnire de lucru a comunitatilor romanesti din Serbia cu alte minoritati in vederea colaborarii viitoare

La Belgrad a avut loc întâlnirea reprezentanţilor Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia (PDRS), Comunităţii Românilor din Serbia, Partidul Romilor şi Partidului Democrat al Rutenilor din Serbia. Temele care au fost dezbatute la această întălnire s-au referit la poziţia minorităţilor română (românii din Banat şi românii/vlahii din Timoc), romă, rutenă la modalităţile şi modul de colaborare a acestor organizaţii, pregatirile pentru recensamânt, ca şi pentru vitoarele alegeri parlamentare, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Cu prilejul acestei întălniri a fost constatat faptul că poziţia minorităţilor din Serbia s-a înrautaţit, mai ales dupa alegerile pentru Consiliile Naţionale ale minorităţilor. Având toate aceste întămplări din perioda premergatoare alegerilor, în timpul şi dupa alegeri pentru Consilii unde partidele poporului majoritar cu ajutorul reprezentanţilor Ministerului pentru minorităţi, prin fraudă, au preluat controlul asupra Consiliilor şi prin urmare s-a pierdut sensul de autonomie culturală a minorităţilor.
Din această cauză este necesară o colaborare mai bună şi solidă între minorităţi pentru a putea rezolva într-un mod mai uşor şi rapid problemele cu care se confruntă. Din acest motiv se vor trimite invitaţii şi altor organizaţii minoritare din Serbia cu scopul de a se alătura iniţiativei de colaborare în ideea unei protejari mai bune a drepturilor minoritare. Deja Partidul Democrat al Bulgarilor a exprimat dorinţa de a se alatura acestei iniţiative.
De asemenea, o atenţie deosebită s-a dat viitoarelor alegeri parlamentare şi cautarea soluţiilor în ceea ce priveşte participarea la aceste alegeri. Toţi au fost de acord că ar fi mai bine ca minorităţiile să participe împreună pe o listă.
În acest mod minorităţile ar avea în parlamentul Serbiei reprezentanţi autentici şi nu ca până în prezent unde partidele majoritare şi-au pus în funcţii reprezentanţi de-ai lor care să le reprezinte intetresele.
Astfel a avut loc prima întălnire a acestor organizaţii şi se aşteaptă aderarea altor organizaţii ale minotităţilor.
La întălnire au participat Predrag Balasevic, preşedinte al PDRS, Dragan Demic, vicepreşedinte, Miroslav Gruic, preşedintele Comitetului executiv al PDRS, Dorel Cebzan, vicepreşedintele Comunităţi Românilor din Serbia, Srdan Şain, preşedintele Partidului Romilor şi Miroslav Besermenji, preşedintele Partidului Democrat al Rutenilor.
(Articol preluat din Romanian Global News/Belgrad, Serbia, miercuri, 27 Aprilie 2011)

Cum să scriem şi să citim româneşte

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.
Limba română are 27 de semne sau litere(slove).
Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL
Română sârbă – Exemple
A, a A, a – Ana, alb, avion
B, b B, b – Barbu, bani, bucuros
C, c K, k – Cristina , cocoş, cal, codru
D, d D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor
E, e E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant
F, f F, f – Florin, farmec, floare
G, g G, g – Galaţi, glas, gaină
H, h H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie
I, i I, i – Ion, inima,inel, iaurt
J, j Z, z – Jana, joc, jena, jos
K, k K, k – Kenya, kilogram, karate
L, l L, l – Laura, lalea, lene, leu
M,m M, m- Maria, Marcel, masa, măreţ
N, n N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun
O, o O, o – Oana, oală, oaie, oameni
P, p P, p – Petru, Păcală, picior, palmă
R, r R, r – Radu, râu, raţă
S, s S, s – Sandu, soare, senin, sarmale
Ş, ş S, s – Şibenic,, şal, şarpe
T, t T, t – Tănase, tren, tată, Turc
Ţ, ţ C, c – Ţara Românească, ţap, ţine
U, u U, u- Ungaria, urs, urmă
V, v V, v – Viorica, vulpe, văduv
X, x – Xenia, xenofob, xerox
Z, z Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

Alte semne româneşti:
Ă, ă – casă, masă, mireasă, grasă
Â, â – mâncare, câine, râs, român, sârb
Î, î – învăţător, înţelept, îngheţata
Ţ. ţ – ţară, ţăran, ţânţar, ţeava
Q, q – status-quo
W, w- Walter, Washington
Y, y – Yugoslavia, York

Grupări de litere:
Ge, ge – Gelu, ger, geam
Gi, gi – Gina, ginere, girofar
Ghe, ghe- Gheorghe, ghem, ghete
Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei
Ce, ce – Cezar, ceas, cetate
Ci, ci – cina, cineva, cireşe
Che, che- cheltuială, cheie, chef
Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

19.05.2011 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :
https://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: