HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Revista românilor din Timoc

«Astra Română Pentru Banat, Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni»

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842

Columna lui Traian, construită în 113, după războaiele daco-romane; Bătălia este cioplită în marmură. Are aproape 30m înălţime, 18 blocuri  masive de marmură, de 40 tone fiecare, 124 de episoade, scene din războiul daco-roman.

ANUNŢ IMPORTANT:

 

Rugăm delegaţia Asociaţiei Astra Română să ia cunoştinţă de faptul că Majestatea Sa Regele Mihai I a amânat întâlnirea de la Palatul Elisabeta.

Ceremonia de conferire a diplomelor de Înalt Patronaj de către Majestatea Sa Regele va avea loc in ziua de 13 mai, incepând cu ora 10.00. Pentru lămuriri adresaţi-vă Mitropoliei Banatului, la numărul de telefon 0256/490287, între orele 9.00-15.00.

 

Vă mulţumim.

 

Părintele Boian, de Paşte: „Au trecut multe nenorociri peste minoritatea românească din Serbia, dar nimeni nu a putut să ne fure identitatea”  (Articol preluat din Romanian Global News – 27.04.2011)

În prezenţa a aproximativ 500 de români veniţi din toate regiunile Timocului, după Sfânta slujbă de Paşte, ţinută de cei patru preoţi români de la sudul Dunării împreună cu câţiva preoţi din Banat, s-a deschis Festivalul de Paşti a Culturii Româneşti de la Mălainiţa, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc. Manifestarea a început cu binecuvântarea preotului Boian Alecsandrovici, Protopop al „Daciei Ripensis”, care în cuvântul său a subliniat că organizează această manifestare de spiritualitate şi cultură românească de fiecare dată a treaia zi de Paşte, când creştinii români din sudul Dunării, Timoc şi Morava vor să reaprindă o lumânare la un lăcaş sfânt întru cinstirea lui Dumnezeu şi a neamului românesc. El a arătat că, datorită dansului şi cântecului, cei peste 300.000 de români din zonă au supravieţuit în ultimii aproape 180 de ani, când li s-au luat drepturile de învăţare a limbii române, de a se ruga şi scrie în limba strămoşilor.

„Au trecut multe nenorociri peste minoritatea românească din Serbia, dar nimeni nu a putut să ne fure identitatea. Prin cântec ne-am conservat fiinţa şi am transmis din generaţie în generaţie tradiţiile şi obiceiurile noastre româneşti”, a declarat Parintele Boian.

La rândul său, preşedintele Asociaţiei culturale Ariadnae Filum, Zavişa Jurji, a afirmat că astfel de manifestări culturale i-au ţinut strânşi laolaltă pe românii din Serbia şi le-a dat speranţa că într-o zi vor avea acces nestingherit la valorile lor istorice. Zavişa Jurj a multumit Bisericii Ortodoxe Române, părinţilor prezenţi, ca şi Institutului Cultural Român, despre care a subliniat că nu e prima dată când ajută românii din Timoc.

A fost prezentă la festival şi o delegaţie a Comunităţii Românilor din Serbia, condusă de preşedintele Stevan Mihailov, care a fost de părere că numai uniţi în jurul interesului lor comun românii pot deveni o forţă şi un partener de dialog pentru autorităţile sarbe care fac tot ce este posibil să-i împiedice pe românii din Timoc de a avea limba română. „Noi, liderii românilor din Serbia întreagă, ar trebui să renunţăm la orgolii, să ne dăm mâna şi să începem lupta pentru renaştere naţională în Timoc, Morava şi sudul Dunării”, a concluzionat Mihailov.

Programul a început cu o urare a lui Slavisa Costandinovici, român din satul Bucia, comuna Bor, prin care a spus: „… D-acuma înainte trebuie să ne stăruim copiii noştri să îi îndemnăm rumâneaşte să vorbească, rădăşina noastră să nu să părăsască. Limba noastră de-o vojim, rumâneasce să vorbim, că, dacă o să uităm, nici noi rumânii nu o să mai fim. La urmă, mă rog la Dumnezau tuată lumea s-o păzască, ca Rumânii să traiască.” În continuarea programului s-au prezentat Ansamblurile folclorice din satul Lugniţa, comuna Zaiecear şi Bogovina din Comuna Bolevaţ, cu cântece şi jocuri româneşti specifice zonei din care vin: Grupul de cântece populare „Gherghina” din Negotin, solişti vocali şi instrumentali din Metoniţa, comuna Bor, Prahova, Geanova, comuna Negotin, Mali Izvor (Izvoru al Mic) comuna Negotin, Jitcoviţa, comuna Golubaţ. Cea mai interesantă pentru spectatori a fost prezentarea cunoscutei cântareţe din România, Angelica Stoican, care a cules cele mai multe aplauze cu un cântec deosebit: „Tot pe drumuţ Borului din Valea Timocului.”

Programul l-au închis Florin Vasilica şi Grupul „Teleorman”, care, în câteva luni, sunt prezenţi deja a  doua oară la românii timoceni.

Festivalul de muzică populară de la Malainiţa a fost susţinut financiar, în baza unui proiect, de Institutul Cultural Român, Direcţia „Români din afara Ţării”.

Academia sârbă de ştiinţe şi arte / Institutul Balcanologic

Ediţii deosebite – vol. 16, Dragoslav Antonievici, Belgrad, 1982

 

Ritualurile şi obiceiurile păstorilor din Balcani

Cap. 3 Nomadismul – Prima parte

 

Transhumanţa

Natura solului şi condiţiile climatice diferite i-au impus de timpuriu omului balcanic necesitatea transhumanţei, funcţie de anotimpuri şi dezvoltarea vegetaţiei în unele zone. Condiţiile ecologice favorabile din Peninsula Balcanică, a zonelor montane bogate în păşuni au hotărât supravieţuirea păşunatului şi au determinat direcţiile de migraţie ale animalelor. Componenţa geografică a Peninsulei Balcanice, mai cu seamă la sud de Skadar şi Rodop, este adecvată dezvoltării păşunatului nomad. Asta nu înseamnă că adună şi asigură hrana în perioada de iarnă, ci se adaptează roadelor naturii. Începând de la Skadar şi până la Propontida, golfurile adânci şi văile dezvoltate care se află sub influenţa climei mediteraneene asigură peste iarnă păşuni bogate şi sigure.

De asemenea munţii înalţi din interiorul peninsulei oferă păşuni întinse pentru multe cirezi. Văile Albaniei, de la Skadar şi până la Avlonya, apoi teritoriile Amvrakikos, Epir, Etolia şi Akarnania care se întind orizontal înspre Aspropotamia, zonele Mării Ionice, Peloponezului, Tesaliei etc., ca şi zonele de coastă traco-macedoneene cu toate văile din interior şi mai ales Halkidiki, au fost teritorii prin care, în secolele trecute, au trecut şi s-au aşezat cirezile nomade ale saracacianilor* şi vlahilor*.

*saracacianii sau sărăcăcianii = confrerie pastorală din Grecia și Bulgaria care, până nu demult, trăia in izolare completă sau parțială de restul populației sedentare grecești sau slave și practica transhumanța, respectiv nomadismul în anumite zone muntoase – n.t.

*vlah, vlasi = valah, valahi; denumire veche a românilor

Evidenţiind caracteristicile geografice ale Epirului, Iovan Ţviici a spus că aceasta este o zonă preponderent montană, Munţii Pindului dominând-o, greu accesibilă şi închisă, total neadecvată pentru agricultură şi că, de-a lungul istoriei, a fost tipică păstoritului. Îndeosebi regiunea Ioaninei este golaşă şi abruptă, calcaroasă şi carstică; există păduri la nord de Muntele Voiuşa, care se întind până în sudul Albaniei. Având în vedere faptul că în acestă regiune există cele mai multe depuneri de sedimente, există şi întinse ascunzători pe care Ţviici le-a comparat cu cele mai bine din Peninsula Balcanică. Condiţiile climatice deosebite şi bogăţia apelor au favorizat apariţia păşunatului nomad, de care s-au ocupat vlahii şi saracacianii. Timp de secole, pe culmile Pindului în Epir păstorii nomazi au migrat cu animalele spre câmpiile Tesaliei şi Artei în căutarea locurilor pentru iernat şi acest lucru l-a determinat pe Ţviici să ajungă la concluzia că Epirul este o zonă „propice pentru studiul transhumanţei în Peninsula Balcanică.”

Macedonia este, de asemenea, una din regiunile din Peninsula Balcanică, dominată de munţi care din antichitate au oferit ospitalitate celor mai vechi forme de păstorit nomad.  Piscuri înalte, printre care se află văi liniştite, adânc tăiate şi parţial împădurite, în care s-a dezvoltat păşunatul nomad şi seminomad, cu migrare sezonieră între păşunile din timpul verii, în lanţurile muntoase, şi locurile de iernat în văile joase şi calde sau pe coasta Mării Egee sau Adriatice. Munţi foarte înalţi din Peninsula Balcanică, cum sunt Srednja Gora, Rodopi, Pirin şi Rila, acoperiţi cu întinderi mari de păşuni, ofereau, de asemenea, condiţii naturale deosebite pentru păstoritul nomad. Branimir Guşici consideră că rădăcinile creşterii animalelor trebuie căutate în timpuri străvechi, în perioada populării zonei mediteraneene. Această ocupaţie a apărut din necesitatea asigurării condiţiilor de supravieţuire, deoarece s-au format cirezi imense de animale de talie mare, care, până atunci, au populat stepele mediteraneene şi au constituit hrana pentru vânători. Prin deschiderea Strâmtorii Gibraltar şi ridicarea nivelului mării cu peste 100 m au avut loc modificări climatice serioase care nu au fost favorabile supravieţuirii stepei. Omul mediteranean, în acele timpuri vânător, mergea pe urmele acestor mamifere de talie mare care, în timpul anului, erau în căutarea păşunilor şi migrau între malurile mării şi zonele montane înalte, orogene. Aşa a cunoscut potecile pe care le-au folosit aceste animale înţelepte în zonele montane greu accesibile. Mai târziu a folosit aceste poteci pentru turmele proprii, atunci când a îmblânzit oaia şi capra sălbatică, care în acele timpuri trăiau în număr mare în pădurile mediteraneene şi a căror ultime urme le găsim şi astăzi în Corsica şi unele insule din Marea Mediteraneană de Est. La concluzii asemănătoare a ajuns şi profesorul grec Sotiros Dakaris. El a determinat că, urmare a schimbărilor climatice care dictau şi bogăţia vegetaţiei, animalele coborau singure de pe Munţii Pindului până pe malurile mării pe timpul iernilor grele şi se întorceau primăvara. Aceleaşi cărări le-a urmat şi vânătorul preistoric şi, ulterior, urmaşul acestuia, păstorul nomad.

Odată cu schimbarea climei şi formarea condiţiilor deosebite de vegetaţie păstorul nomad antic a fost nevoit să se adapteze noilor condiţii şi să migreze cu animalele funcţie de ciclul fenologic anual al vegetaţiei. „În acest fel au fost petrecute ierni relativ mai calde şi mai umede în zonele de coastă, unde, în acea perioadă a anului, existau peste tot păşuni suficiente, iar, în timpul verii, când zona de coastă era lipsită complet de vegetaţie, aceşti nomazi au avut toate condiţiile pentru a-şi hrăni animalele şi a-şi asigura o viaţă normală. Toamna au coborât turmele şi, înainte de căderea zăpezii, erau din nou pe coastă. Deci, omul din perioada timpurie a epocii de piatră a început să practice îmblânzirea animalelor, care până atunci trăiau în sălbăticie. La periferia zonei mediteraneene această fază iniţială de creştere a animalelor a apărut doar în neolitic şi acest lucru îl deducem din constatările făcute cu ocazia unui aflux puternic de migrare din zona mediterană centrală. Arheologii au ajuns la această concluzie analizând similitudinile culturale ale descoperirilor din Herţegovina (Lisicici) cu cele ale unui material corespunzător din Sicilia. Aşezările soieniciarilor* din epoca de bronz din Balcani deţineau aproape toate animalele domestice existente, în primul rând oi şi capre. Despre soieniciari se spune că au fost cei mai vechi ciobani; ei au dus, oarecum, o viaţă nomadă.

*soieniţe = case sau aşezări din zonele de mlaştină (zone inundate) sau pe malurile râurilor, lacurilor, mărilor puţin adânci, construite pe buşteni pentru a le proteja împotriva inundaţiilor, duşmanilor, animalelor sălbatice ş.a.; în trecut acestea au fost locuinţele tipice din zonele de şes – n.t.

Foto: soienice pe Dunăre (Zemun)

 

Serviciile secrete şi criza iugoslavă

Prima parte

 

În primii ani după razboi, concomitent cu eforturile susţinute pe plan intern pentru a crea un nou regim politic în Iugoslavia după modelul existent în Uniunea Sovietică, al cărei prestigiu internaţional crescuse ca urmare a victoriei obţinute în războiul împotriva celui de-al treilea Reich,  Iosip Broz Tito era preocupat şi de reorganizarea hărţii geopolitice în Balcani. Pe acest fond, la puţin timp după terminarea războiului, liderul iugoslav a început să exercite presiuni asupra Albaniei cu intenţia de a face din această ţară a şaptea republică a Federaţiei Iugoslave.

Proiectul “Federaţia Balcanică”

Primele succese nu s-au lăsat aşteptate: în iulie şi noiembrie 1946 au fost semnate o serie de acorduri vamale, monetare şi de cooperare între cele două ţări, care arătau clar intenţiile liderului de la Belgrad. Planul acestuia a început să prindă un contur la începutul anului 1948, când Tito a vrut să treacă sub comandament iugoslav armata albaneză şi să trimită trupe pe teritoriul Albaniei, sub motivaţia de a o apăra împotriva „fasciştilor greci”. Conducătorii de la Tirana, derutaţi şi chiar speriaţi de cele ce puteau să se întâmple, au înştiinţat imediat Moscova. Pe de altă parte, proiectul lui Tito de a crea o Federaţie Balcanică, în care să fie inclusă şi Bulgaria – deşi la început a avut şi sprijinul liderului comunist de la Sofia, Gheorghi Dimitrov -, se pare că a stârnit în capitala Bulgariei şi unele nemulţumiri legate, în primul rând, de rolul secundar rezervat acestei ţări în cadrul federaţiei proiectate. Dar rolul esenţial în eşuarea proiectului Federaţiei Balcanice a revenit Moscovei. Interesele sovietice în Balcani şi în sud-estul Europei în general puteau fi cel mai bine servite nu de o construcţie statală mare, ci de existenţa unor state mici care să se subordoneze intereselor Marii Uniuni Sovietice şi atunci Moscova a spus un „niet” clar şi hotarâtor proiectului  Federaţiei Balcanice.

Ruptura
Toate aceste acţiuni, care nu aveau drept scop decît acela de a modifica raporturile de forţe dintre statele comuniste, l-au iritat la maximum pe Stalin, întărindu-i hotărârea de a lua măsuri în consecinţă împotriva Iugoslaviei şi a lui Tito, cu atât mai mult cu cât acesta dădea semne evidente că nu vrea să se supună orbeşte ordinelor Moscovei.
Ruptura între cele două state a cunoscut o rapidă evoluţie: la jumătatea lunii martie 1948, Stalin a anunţat retragerea consilierilor militari şi economici sovietici Apoi, trei luni mai târziu, prin intermediul Kominformului, reunit la Bucureşti (20-28 iunie), a condamnat politica promovată de liderul iugoslav, considerându-l „trădător al socialismului”, „omul care intenţiona să destrame sistemul socialist.” Citirea Raportului respectiv la reuniunea de la Bucureşti, de către Gheorghiu-Dej, la solicitarea expresă a lui Stalin, în care erau cuprinse asemenea critici dure, a cauzat o înrăutăţire bruscă a relaţiilor dintre România şi Iugoslavia. Deşi se pare că Gheorghiu-Dej şi ceilalţi participanţi nu erau convinşi de veridicitatea celor cuprinse în Raport, aceştia, din motive lesne de înteles, au aprobat în unanimitate documentul prezentat şi au declanşat o adevărată campanie împotriva lui Tito şi a Iugoslaviei, jucându-şi bine rolurile pe care Stalin le concepuse şi reuşise, prin tenacitatea-i caracteristică, să le pună în scenă.

Tendinţele „expansioniste” ale liderului iugoslav în zona Balcanilor aveau să-l determine pe ambiţiosul Stalin să recurgă şi la măsuri extreme: a dat ordin serviciilor secrete sovietice să-l asasineze pe Tito. Planul de asasinare, conceput în trei variante (infectarea cu bacterii de holeră; împuşcarea în timpul unei recepţii oferite de Ambasada Iugoslaviei de la Londra, cu ocazia unei vizite întreprinse de Iosip Broz Tito în Marea Britanie; folosirea unei arme speciale în timpul unei ceremonii la Belgrad), a rămas în vigoare până la moartea lui Stalin. După această dată, când se produce împăcarea cu Tito, Gheorghiu-Dej este nevoit să-şi ceară scuze faţă de acesta, arătând că fusese forţat să prezinte acel raport, neavând, în împrejurarea respective, posibilitatea şi nici puterea de a se eschiva. Sunt, însă, şi unele informaţii potrivit cărora Dej l-ar fi  prevenit pe Tito, printr-un curier special, să nu vină în România, întrucât bănuia că Stalin ordonase lichidarea sa. Acest plan de asasinare a lui Tito a fost făcut public abia în anul 2000, în cadrul unei reuniuni a foştilor şefi ai serviciilor de informaţii, ce a avut loc la Sofia.

 

Misiunile serviciilor secrete  în perioada crizei

Fiind convinse de producerea unei schimbări radicale în situaţia operativă, datorită tensiunii crescânde a relaţiilor româno-iugoslave, serviciile de informaţii ale României s-au organizat rapid pentru a face faţă ofensivei anticipate a serviciilor speciale din ţara vecină. Activităţile specifice derulate pe această linie au fost conduse de către un colectiv din cadrul Secţiei Externe a aparatului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, în fruntea căruia se afla Gizella Vass. Acest colectiv ţinea legătura permanentă cu centrul coordonator de la Moscova, unde se afla si Pera Popidova, un fost colaborator apropiat al lui Tito în timpul celui de-al doilea război mondial, dar care trecuse în tabăra opusă, conducând – în conformitate cu indicaţiile Kremlinului – „lupta emigraţiei iugoslave antititoiste”.

În România, emigranţii iugoslavi antititoişti erau concentraţi în mai multe centre, a căror conducere era asigurată de Aţa Opoevici, care se subordona lui Popidova şi coopera activ cu grupul condus de Gizella Vass. Membrii organizaţiei conduse de Opoevici desfăşurau o intensă propagandă împotriva lui Tito şi a „titoismului”, prin intermediul ziarului ce-l editau în ţara noastră, prin difuzarea de manifeste, precum şi prin utilizarea unui post de radio de care dispuneau în acest scop. Organizaţia respectivă avea ca obiective prioritare: protejarea emigraţiei iugoslave de penetrările SDB (Serviciul de Securitate a Statului din Iugoslavia) şi infiltrarea în Iugoslavia a unor agenţi valoroşi sau emisari comunişti, a căror misiune o constituia obţinerea de informaţii, difuzarea de materiale de propagandă şi organizarea de nuclee ostile politicii lui Tito în organizaţiile de partid, în structurile armatei şi ale securităţii din Iugoslavia. Acţiunile de diversiune ale organizaţiei lui Opoevici au fost sprijinite în mod constant de către serviciile speciale românesti, care desfăşurau şi acţiuni autonome (în afara celor de sprijinire a emigraţiei iugoslave antititoiste), dispunând şi ele de agenturi proprii cu rol contrainformativ pentru a preveni infiltrările din partea SDB, dar şi cu scop ofensiv, de penetrare a unor locuri şi medii din spaţiul iugoslav.

Cum să scriem şi să citim româneşte

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.

Limba română are 27 de semne sau litere(slove).

Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL                        

Română     sârbă  – Exemple

A, a         A, a  – Ana, alb, avion

B, b         B, b – Barbu, bani, bucuros

C, c         K, k – Cristina , cocoş, cal, codru

D, d        D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor

E, e        E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant

F, f         F, f  – Florin, farmec, floare

G, g        G, g – Galaţi, glas, gaină

H, h        H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie

I, i           I, i   –  Ion, inima,inel, iaurt

J, j          Z, z  – Jana, joc, jena, jos

K, k         K, k – Kenya, kilogram, karate

L, l          L, l  – Laura, lalea, lene, leu

M,m        M, m– Maria, Marcel, masa, măreţ

N, n         N, n  – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun

O, o         O, o  – Oana, oală, oaie, oameni

P, p         P, p  – Petru, Păcală, picior, palmă

R, r         R, r   – Radu, râu, raţă

S, s         S, s  – Sandu, soare, senin, sarmale

Ş, ş         S, s  – Şibenic,, şal, şarpe

T, t         T, t  – Tănase, tren, tată, Turc

Ţ, ţ         C, c – Ţara Românească, ţap, ţine

U, u         U, u– Ungaria, urs, urmă

V, v         V, v – Viorica, vulpe, văduv

X, x                   – Xenia, xenofob, xerox

Z, z          Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

Alte semne româneşti:

Ă, ă  –  casă, masă, mireasă, grasă

Â, â  –  mâncare, câine, râs, român, sârb

Î, î    –  învăţător, înţelept, îngheţata

Ţ. ţ   –  ţară, ţăran, ţânţar, ţeava

Q, q  –  status-quo

W, w–  Walter, Washington

Y, y  –  Yugoslavia, York

Grupări de litere:

Ge, ge  –  Gelu, ger, geam

Gi, gi  –   Gina, ginere, girofar

Ghe, ghe– Gheorghe, ghem, ghete

Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei

Ce, ce  –  Cezar, ceas, cetate

Ci, ci   –  cina, cineva, cireşe

Che, che– cheltuială, cheie, chef

Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

 

 

 

19.05.2011                                     CRISTEA SANDU TIMOC

 

 

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România 

 

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: