Radu Negru de Fagăraş suveranul Herzegovinei

Autor: Prof. BAGIU OVIDIU- ILIE


FOTO : Radu Negru de Fagaraş

Controversele referitoare la Radu Negru de Făgaraş încep să

dispară în urma ultimelor cercetări pe care le-am întreprins în

această direcţie.

Dacă este considerat anul 1290 ca fiind unul hotărâtor

pentru  Radu Negru în a lua  decizia de a descinde din Transilvania şi a fonda o feudă a lui în sudul munţilor Carpaţi,(n.n.dar până în 1330), până la apariţia lui Basarab I , ne lipseau, totuşi , alte indicaţii istorice asupra domniei acestuia. Acum există indicii clare precum că Radu a avut o domnie lungă şi că numele lui apare după 1300 în sudul Dunării , mai precis în Valahia Neagră.
Indicaţii în acest sens ne sunt furnizate de la istroromâni, cei care pomenesc numele de Radu în anul 1329, ceea ce clarifică un aspect interesant : Radu pomenit de ei este acela care a existat sigur înaintea datei de 1329 !

Un citat din Letopiseţul Cantacuzinesc arată următoarele: „Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrul Voievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime noroade: rumâni, papistași, sași, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început-au a face țară noao.”

In cronica Bălenilor avem în acelasi an indicatie privind pe Radu : „Când au fost cursul anilor de la Adam 6798, Radul Vodă Negrul, care avea scaunul său la Făgăraș de la moșii și strâmoșii rumânilor, carii venise de la Roma, în zilele lui Traian împăratul Romii s-au socotit ca să-și mute scaunul dencoace, peste plai.”

Titlul nobiliar pe care îl deţinea Radu Negru este de mare Herţeg, ori acum înţelegem că feuda lui nu putea fi denumită decât Herţegovina, adica acea ţară ce se găseste lângă Istria şi Croaţia , astfel că istroromânii au putut indica pe Radu în descrierile lor istorice. Şi aici numele pe care istroromânii îl pomenesc este acelaşi cu numele din letopiseţul Cantacuzinesc, adică fără echivoc : Radul.
O alta remarcă importantă este aceea că documentele mai sus menţionate nu pomenesc de întinderea reală a feudei şi nici de faptul că Radu a trecut sau nu Dunărea, dar timpul în care se desfaşoară acţiunea este sfârşitul perioadei de dominaţie a dinasiei Asăneştilor .
Asăneştii işi manifestau autoritatea în partea Ţaratului de Târnovo,estul Munteniei , Dobrogea şi Moldova, ceea ce a făcut ca Radu să poată înainta peste Dunăre în Valahia Neagră. Avem, însă, denumirea de Banat şi de Ban al Olteniei , denumiri ce derivă de la bani , aşa cum erau denumiţi boierii din Bosnia, ceea ce indică legătura dintre aceste teritorii româneşti cu organizarea boierească a Valahiei Negre.
În favoarea lui Radu Negru ca domnitor al Herzegovinei vin argumente importante , în primul rând că ţara care îngloba Herzegovina se numea Valahia , dar nu oricare ci aceea Neagră, la fel cu numele domnitorului . În descrierile din Letopiseţul Cantacuzinesc se indică faptul că Radu, în reuşita întreprinderii lui de a-şi pune sub stapânire o feudă , a luat cu el mulţi oameni . Trebuie sa subliniem că multe nume de familii de români din Sudul Dunării, de la Timoc spre Istria, corespund cu numele de familii specifice doar din zona Făgăraşului, din care amintesc : Boian, Goian, Dragan, Dejani, Tulici, Duşan. Denumirea de stradă, în multe sate de la poalele munţilor Făgăraş, este aceea de ulitza, identic ca în Serbia.
Denumirea de Ţara Marginei, nume pe care Valahia Neagră a primit-o după 1565, are corespondenţă în denumirea satului Mărgineni, tot din Ţara Făgăraşului. Mai mult de atât numele de Negru este caracteristic şi următorilor domnitori din Vidin , adică Sratimir de Cran (Negru) şi mai departe domnitorul Muntenegrului Crnojevici (tot Negru). De remarcat că, în descrierile istorice ale regatului Marii Britanii, toţi aceştia poartă denumirea de Black, şi se putea „citi ” în acea epocă drept „Blach”, ceea ce poate indica chiar dinastia valahă a familiei Negru din sudul Dunării.
Drumul imposibil de pătruns pe care l-au încercat istoricii noştri până acum în găsirea locului unde Radu Negru şi-a format o feudă, nu mai este închis şi acum putem afirma că Radu Negru de Făgăraş a fost contemporan cu Thocomerius şi cu Basarab I, fără ca aceştia să se calce în picioare între ei pentru că fiecare avea feuda lor şi deci nu erau pretendenţii aceluiaşi teritoriu.

Radu Negru de Făgăraş rămâne în istoria românească omul ce a domnit atât în Transilvania cât şi în Valahia Neagră a Bosniei şi Herzegovinei!  Nu sunt indicaţii precum că acesta ar fi intrat în conflict cu maghiarii sau alţii din vremea lui . De aici se poate intelege că Radu a avut o organizare umană şi administraţie de excepţie capabilă de o asemenea întreprindere a vremii.


INEDIT : Radu Negru 1290-1328

Preluat de pe blogul: http://sindicateuropean.blogspot.com/( marţi, 8 februarie 2011)

Publicat de: Prof. BAGIU OVIDIU

Noi date, la dispoziţie,  vin să completeze un cadru istoric rămas până acum în umbră, din motive mai puţin obiective.
Domnia lui Radu Negru este una ce se suprapune din punct de vedere al timpului cu domniile lui Thocomerius, a lui Basarab I şi Radu I, ceea ce a făcut pe mulţi să renunte la cercetări, considerând datele ambigue , în favoarea unor date clare ale domniilor contemporane sus numite.
După o noua rundă de cercetări întreprinsă , am descoperit că în anul 1326 , la Oradea a fost consemnat de cronici Negru Vodă, ori acest lucru vine să arate că teritoriul feudei acestui domnitor român nu era acelaşi cu teritoriul  familiei lui Basarab. Mai mult construcţia unei ţări noi pe Dâmboviţa , conform cronicii Cantacuzinesti , nu exclude deplasările lui Radu Negru în sudul Dunării, iar anul 1328 vine să puncteze acest lucru, regăsind figura lui Radu în teritoriul Istriei şi Croaţiei, unde românii de acolo îl pomenesc ca domn al lor.
O completare importantă a cadrului vine să fie întregită din istoria italienilor, care consemnează că, odata cu căderea statului Asăneştilor, s-a înregistrat şi căderea regatului Ungariei, ori acest lucru plasează pe Radu ca domn român ce şi-a manifestat autoritatea atât  în Transilvania la Oradea cât şi în Istria Croaţiei, adica o ţară românească ce cuprindea sigur Transilvania şi Crişana , partea de vest a Munteniei , sudul Dunării cu teritoriile fostei Yugoslavii .
Cele trei puncte găsite în documente sunt minime, dar suficiente pentru trasarea hărţii Ţării Româneşti conduse de Radu Negru precum şi datele în care a funcţionat acest stat : iniţierea lui în 1290, atestarea în 1326 la Oradea şi 1328 pe Istria în Croaţia.
Şi faptul că Radu Negru purta şi numele de mare Hertzeg , ne indică şi teritoriul de legătura între Istria şi Transilvania , adică Bosnia-Herzegovina, singura Herzegovină rămasă cu acest nume până în zilele noastre. În Transilvania s-a păstrat numele de Ţara Haţegului, singurul nume mai apropiat de Herzeg.
Contextul timpului arată că papalitatea a susţinut pe Robert D’Anjou al Ungariei în misiunea lui de a supune Valahia, probabil pentru a acoperi vidul unei puteri  nefavorabile Vaticanului, dar de care a profitat Radu Negru în perioada de după Asăneşti.
Anul 1330,  lupta de la Posada cu Basarab I , face ca Radu să nu existe în cronici , acesta fiind pomenit doar cu doi ani în urmă pe Croaţia ! Şi atunci se poate stabili că Robert D’Anjou a pornit la luptă doar după ce Radu Negru a murit ?
Şi mai e ceva ! Ca să ajungi din Oradea în Istria Croaţiei , drumul cel mai scurt pentru Radu era prin Budapesta , dar acest fapt, desigur, poate fi considerat  o speculaţie . Dar să fi fost tocmai această deplasare a lui Radu Negru de la Oradea la Istria Croată,  motivul declanşării conflictului de la Posada , prin care se spera ca statul feudal al Radu Negru să fie înconjurat pe la spate de Ungaria prin Muntenia, iar ca urmare a invaziei Transilvaniei şi în urma presiunilor papale prin Ragusa , acesta să accepte vasalitatea Romei catolice ? Nu există nici un document care să admită acest lucru şi nu există nici alt document care să admită că Radu Negru ar fi fost mort înainte de 1330, întrucât, după Posada , Radu I rămâne şi el contemporan cu Radu Negru.


Atestări teritoriale : 1290-Fagaras, 1300-Campulung, 1326-Oradea, 1328-Istria

În principiu , putem afirma pe baza datelor la dispoziţie că,  Radu a avut o domnie de cel putin 38 de ani , şi că Posada este punctul de la care Basarabii cresc în memoria valahilor , iar Radu ar rămâne cumva într-un con de umbră până la sfâşitul domniei lui.  Tocmai aceste date despre Basarab I,  ce avea capitala la Vicina (Iaccea) şi care este pomenit de Genovezi ca fiind cel care controla Dunarea până la izvoarele acesteia, arată că Radu Negru mai putea să-şi afirme autoritatea  , în ultima perioadă a vieţii sale, pe teritoriile din Sudul Dunării, fapt ce determina ca Valahia pe care o conducea să-i poarte numele: Valahia lui Negru sau Valahia Neagră (Morovalahia în cronici Veneţiene şi Ragusane).

………………………………………………………….

NOTE CRITICE

De mic copil am început să învăţ istoria. Ai mei erau oameni petrecăreţi şi nu lipseau de la nici o petrecere din sat.

După câte ţin minte, mama mânca cu mine în braţe şi asculta lăutarii. Cântecul lor era ascultat în linişte deplină. Mie mi-au plăcut cântecele bătrâneşti, cum erau: „Mogoş Vornicul”, „Tănislav”, „Dediu”, „Novac” şi altele. Mi se scurgea inima auzind cum pătimeau haiducii prin închisori, fără să mai vadă lumina zilei.

„ O să avem blestem, mumă, dacă nu facem ceva !”, ziceam plângând, convins că trebuie să-i ajutăm pe cei oropsiţi. Aşa învăţam eu istorie şi pătimirile neamului românesc, de la lăutari, pentru că şcoală românească nu aveam( aşa cum nu o au nici acum românii timoceni).Ştiam doar că suntem rumâni, iar lumina noastră călăuzitoare era limba, ea era singura noastră nădejde.

Atunci am auzit prima oară despre Negru Vodă, sau Radu Negru. Numele de Radu apare la conducătorii români încă din cele mai vechi timpuri. Unul dintre ei a fost şi vodă Radule Vlah din Muntenegru, asasinat de cneazul muntenegrean Ivan Crnojevici. De numele voievodului vlah este legată, după legendă, ctitoria Bisericii vlahe din Cetinje, Muntenegru. Dar, după datele oferite de unii istorici, biserica vlahilor a fost ridicată de celălalt mare voievod vlah, Ivan Borojevici,  iar sub cele doua uriaşe pietre de la intrare ar fi înmormantaţi el şi soţia sa, Jelica. De altfel, vlahul Ivan Borojevici este întemeiatorul oraşului Cetinje.



Biserica vlahă din Cetinje (exterior şi interior)


Piatra funerara a voievodului vlah Ivan Borojevici

Numele lui Negru Vodă, sau Radu Negru, este pomenit în poeziile populare, de aceea tragem concluzia, deşi nu este o dovadă istorică, că el a existat într-adevăr, nu este doar o legendă.

Iată opoezie intitulată „Negru vodă”, apărută în culegerea : „Poezii populare de la românii din Timoc”,  poezii pe care le-am cules de-a lungul timpului, ediţie a cărei introducere este semnată de academicianul Nicolae Cartojan (a II-a ediţie, 2007), omagiată într-o  şedinţă a Academiei Române, din care cităm câteva fragmente:

Negru Vodă

Colea mare,

Colea vere,

Colea-n vad la Bucureşti,

L-ale casă mari domneşti

L-ale-nalte-mpărăteşti,

Ce să văd din Stoeneşti.

În curtea lui Negru Vodă,

Mulţi boieri s-a strâns la vorbă,

Toţi boierii Jiului ca stâlpii pământului (…)

Negru Vodă ce-mi vorbea,

Nima-n samă nu-l băga.

Dară Dediu când vorbea ,

Toţi boierii-l asculta,

Vorbă dulce îmi avea;

Şi-n părete s-o vrea da,

În părete să lipea.

Negru Vodă de-auza,

Pe masă să supăra,

Conteş din spinare lua;(…)

Îşi lua drumul şi pleca;(…)

Când acasă ajungea,

Cu cocoana lui vorbea:

„Făi, cocoană, Doamna mea,”

„N-ai auzit ş-ai aflat”,

„Cu mine ce s-a-ntâmplat”,

„Ştii cocoană au nu ştii”

„C-a ieşit altă căţa”,

„Să ţână domnia mea ?!”

(…)

Auzită de la Sâma Prunaru de 52 de ani din com. Alexandrovăţ, jud. Craina, Valea Timocului sârbesc

Negru Vodă a fost, potrivit legendei, fondatorul și primul voievod al Țării Românești. Existența lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor cercetări mai mult sau mai puțin istorice.Negru Vodă apare ca un personaj care la 1290,se presupune ca a trecut Carpații din Făgăraș și s-a stabilit la Curtea de Argeș sau Câmpulung unde a întemeiat un voievodat.

Se crede că a îngăduit orășenilor sași să-și mențină pe comesul (liderul) lor, Laurențiu, care a decedat în 1300 și a fost înmormântat în biserica Bărăței din Câmpulung. „Descălecatul” său ar fi pus bazele Țării Românești, a cărei independență avea să o statueze Basarab I, în anul 1330.

La intrarea în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, ridicată în 1352, se află o inscripţie, parţial ilizibilă: „…domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei şi al Vidinului şi al oblastiei Vidinului” Nu se ştie cu certitudine la cine se referă această inscripţie. În diverse tradiții și legende, Negru Vodă se suprapune peste următorii voievozi: Tochomerius, Basarab I, Radu I, fiind deseori confundat cu ei.


Biserica Domnească din Curtea de Argeş

Cu toate controversele, pe care istoria le va elucida probabil într-o zi, cert este că a existat un spaţiu întins în care au locuit înaintaşii noştri români, spaţiu numit Dacia Aureliana, care se întindea la miază-zi de Dunăre , până la Vidin şi oblastia Vidinului (care trecea Morava şi se întindea până la Belgaradul de azi, unde sârbii încă nu veniseră), până la Ragusani şi Morovlahia din Dalmaţia de azi, aşa cum pomenesc cronicile.

Cum să scriem şi să citim româneşte

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.

Limba română are 27 de semne sau litere(slove).

Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL

Română     sârbă  – Exemple

A, a         A, a – Ana, alb, avion

B, b         B, b – Barbu, bani, bucuros

C, c         K, k – Cristina , cocoş, cal, codru

D, d        D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor

E, e        E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant

F, f         F, f – Florin, farmec, floare

G, g        G, g – Galaţi, glas, gaină

H, h        H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie

I, i           I, i –  Ion, inima,inel, iaurt

J, j          Z, z – Jana, joc, jena, jos

K, k         K, k – Kenya, kilogram, karate

L, l          L, l – Laura, lalea, lene, leu

M,m        M, m– Maria, Marcel, masa, măreţ

N, n         N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun

O, o         O, o – Oana, oală, oaie, oameni

P, p         P, p – Petru, Păcală, picior, palmă

R, r         R, r – Radu, râu, raţă

S, s         S, s – Sandu, soare, senin, sarmale

Ş, ş         S, s – Şibenic,, şal, şarpe

T, t         T, t – Tănase, tren, tată, Turc

Ţ, ţ         C, c – Ţara Românească, ţap, ţine

U, u         U, u– Ungaria, urs, urmă

V, v         V, v – Viorica, vulpe, văduv

X, x – Xenia, xenofob, xerox

Z, z          Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

Alte semne româneşti:

Ă, ă –  casă, masă, mireasă, grasă

Â, â –  mâncare, câine, râs, român, sârb

Î, î –  învăţător, înţelept, îngheţata

Ţ. ţ –  ţară, ţăran, ţânţar, ţeava

Q, q –  status-quo

W, w–  Walter, Washington

Y, y –  Yugoslavia, York

Grupări de litere:

Ge, ge –  Gelu, ger, geam

Gi, gi –   Gina, ginere, girofar

Ghe, ghe– Gheorghe, ghem, ghete

Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei

Ce, ce –  Cezar, ceas, cetate

Ci, ci –  cina, cineva, cireşe

Che, che– cheltuială, cheie, chef

Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

18.02.2011 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: