SITUAŢIA BISERICEASCĂ DIN TIMOC ( Revista „Timocul”, 1943, pg. 47 – 51 )


Autori: Maior A. DUMITRESCU JIPPA

OCTAVIAN METEA

Istoria bisericei româneşti din Timoc este în strânsă legătură cu a bisericii ortodoxe sârbeşti. Sunt momente când ele se confundă, încât o diferenţiere nu se poate face între ele.

Sârbii au venit în Balcani ca păgâni, trecând la creştinism, astfel că pe la jumătatea secolului al IX-lea, ei sunt complect creştinaţi, sau după cum se pronunţă unii istorici, „grecizaţi”.

Păstrând bune relaţiuni cu împăratul Eracliu al Bizanţilui, acesta le trimite misionari creştini, trecându-i sub jurisdicţia Romei sub care se găsea Iliricul.

Mai târziu, prin anul 827, intervenind o neînţelegere între Sârbi şi bizantini, aceştia drept represalii alungă pe toţi misionarii, pentru ca să fie reprimiţi abia în abul 868, după ce au reluat legăturile cu împăratul Vasiliu Macedon ( 867 – 886).

Pentru că Românii din Timoc se găsesc şi sub stăpânirea Bulgarilor, este interesnt să menţionăm faptul că aceştia s-au creştinat la 864 în frunte cu regele Boris, care a fost botezat la Constantinopol de patriarhul Fotie, având ca naş pe Mihail al III-lea.

În anul 732 Leon al III-lea Isaurul, scoate teritoriul iliric de sub jurisdicţia Papei dela Roma şi-l trece sub autoritatea Patriarhului din Constantinopol.

În trecutul lor, mai ales în primele perioade ale creştinizărei lor, cele două popoare slave trec succesiv când sub jurisdicţia Romei, când sub a Bizanţului.

La început sârbii aveau o singură episcopie la Rasj sau Rassa (Rason, Rasia, azi Novibazar) care sta sub jurisdicţia ahiepiscopului Bulgariei.

În 1186 românii Petru şi Asan întemeiază al treilea imperiu româno-bulgar, scuturând jugul bizantin. Până la 1258 conducătorii imperiului sunt Români, iar după aceea Bulgari.

 


Stefan Nemania-Veliki Jupan(frescă din mănăstirea Studeniţa)

 

Începând cu veacul al XII- lea, Sârbii emancipându-se de sub tutela imperiului bizantin, ei îşi consolidează situaţia politică, astfel că jupânul Nemania Stefan (1168 – 1196) îşi ia titlul de „Veliki Jupan” (cel mare), iar urmaşul său Stefan ajunge rege încoronat la 1217, iar Duşan Stefan la 1346 se proclamă ţar, dând regatului titlul de imperiu (ţarstvo, cartsvo).

După bătălia dela Kosovopolje, Serbia ajunge tributară Turcilor, cari la 1459 o declară paşalâc.

Sava Nemanici (Sveti Sava)

 

La 1346 ţarul Stefan Duşan, cu de la sine putere, o proclamă patriarhie, iar pe Ioanichie ca patriarh. Urmaşii acestuia au mutat reşedinţa la Ipek, dar, după desfiinţarea statului sârbesc, sunt trecuţi sub jurisdicţia episcopului bulgar dela Ohrida. Abia la 1557 vizirul Mohamed Sokolovici, un renegat sârb, restaurează episcopia de Ipek.

Odată cu emigarea Sârbilor sub Arsenie Cernoievici, la 1690, s-a format încă o biserică sârbească.

Viaţa bisericească a Românilor din Balcani s-a schimbat după anul 1860, când preoţii români au fost înlocuiţi cu sârbi, iar limba românească a fost complect înlăturată.

Această situaţie s-a consfiinţit mai ales după 1879, când s-a proclamat regatul autonom sârb, căruia pe plan bisericesc i-a urmat autocefalia, recunoscută de patriarhia ecumenică.

Pentru Timoc se înfiinţează o episcopie încă la 1834, alături de episcopia de la Sabac.

De la anul 1860 biserica românească din Timoc a fost transformată în instrument de desnaţionalizare, după ce şcoli româneşti n-au fost niciodată, copiii trebuind să urmeze şcolile sârbeşti, unde pierdeau orice legătură cu trecutul şi storia neamului, rămănându-le ca singură mângâiere tradiţia, povestită de mame şi bătrâni.

Cei câţiva preoţi de origină română, fiind crescuţi în seminarii sârbeşti, abia mai cunosc frumuseţile limbii părinteşti. În anii de seminar li s-a şters orice urmă de mândrie şi conştiinţă românească, au devenit nu numai funcţionari ai statului , ci şi agenţi ai slavizărei.

În urma acestei schimbări s-au înregistrat consecinţe dezastruoase în domeniul statisticei, registrele de stare civilă fiind purtate până la finele secolului trecut la biserici, astfel că matricolele acestora constituiau singura posibilitate de numărare a populaţiei, de unde şi interesul statului să încredinţeze conducerea lor unor oameni de încredere.

Preotul din Timoc nu trebuia să aibă calităţi pastorale, cari erau trecute pe plan secundar, ci trebuiau să fie buni şi fideli înregistratori ai mişcărei demografice sârbeşti.

Cum ar fi putut un preot român să falsifice realităţile, trecând în registre drept Sârbi, pe copiii Românilor?

Iată pentru ce toate presiunile au fost făcute, pentru desăvârşirea acestui plan, precedat de arderea cărţilor liturgice româneşti.

Românii şi Sârbii, având aceeaşi religie, fiind supuşi aceleiaşi ierarhii, era foarte uşoară această măsură, luatăîn interiorul bisericei de a înlocui limba română, ca simplă măsură de ordin administrativ.

Cui se puteau plânge Românii contra acestei imixtiuni în viaţa lor religioasă ?

Opera de sârbizare prin biserică şi-a putut desfăşura acţiunea, prin sârbizarea numelor şi pronumelor româneşti, astfel că astăzi toate sunt sârbizate.

Numele de botez erau la dispoziţia preotului, care avea grije ca atunci când se prezintă cineva pentru înmatricularea unui nou născut să-l treacă cu nume sârbesc.

Pentru a se vedea care este situaţia , vom arăta că unul dintre prizonierii sârbi, de origină român timocean, Milorad Chiosici din comuna Proşiţ, este tatăl a trei copii: Tomislav, Dragoliub şi Iovanca.

Iată deci că într-o familie românească toate persoanele poartă nume sârbeşti, iar cine le-ar citi numele într-o statistică, n-ar ezita o clipă să-i socotească drept Sârbi.

Cunoscând aceste amănunte, ne dăm seama, pentru ce s-a înlocuit limba română din biserici şi pentru ce au fost alungaţi preoţii români.

Lipsind preoţii români, educaţia religioasă a credincioşilor se reduce la cunoaşterea câtorva rugăciuni simple, învăţate de la părinţi.

Majoritatea populaţiei n-are nici un contact apropiat cu divinitatea prin mijlocirea bisericii şi slujitorii altarului, ci aceasta legatură o fac singuri, instinctiv.

Mulţi dintre ei nu cunosc rugăciunile, pentru că preoţii nu i-au învăţat; pe cele sârbeşti le-au refuzat ei, iar pe cele româneşti nu le cunosc preoţii, astfel că singura manifestare pentru invocarea ajutorului divin este pornită din sufletul fiecăruia, prin cuvinte simple, cerând sănătate şi rod la osteneala câmpului.

Cu toate acestea nici unul dintre ei n-a alunecat în braţele ereziilor sectatante, rămănând stâlpi de neclintit ai ortodoxiei strămoşeşti.

Acesta a fost calvarul celor 500.000 de Români din Valea Timocului, după ce li s-a răpit dreptul de a se ruga în limba părinţilor lor, după ce li s-au sârbizat numele, au trebuit să suporte cu resemnare situaţia de Sârbi de limbă română, fărăr drepturi, numai cu datorii faţă de un stat care le-a fost în permanenţă vitreg.

Pentru schimbarea situaţiei lor bisericeşti şi restabilirea bisericei ortodoxe româneşti în Valea Timocului, avem o datorie sfântă.

Viitorii preoţi ai Timocului, cărora li se oferă cea mai luminoasă pagină de pastoraţie, ei fiind crainicii redeşteptărei ortodoxe a unor suflete, cari aşteaptă însetate mângăierea religiei, vor trebui să fie aleşi cu multă grije.

Biserica vie a lui Cristos trebuie să fie realitatea de mâine a Timocului românesc şi ortodox.

 


Răposatul Patriarh al Ortodoxiei ecumenice Pavle al Serbiei (1914 – 2009)

 

Eterna şi repetabila încălcare a drepturilor religioase ale românilor din Serbia

Prof. dr. Robert Stănciugel

 

 

Mişcarea religioasă condusă de preoţii români din Timocul Sârbesc împotriva regimului religios sârb s-a soldat cu persecuţii asupra preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români.

Pe tot parcursul deceniilor trecute şi până în ziua de astăzi, aceştia au solicitat respectarea drepturilor ortodocşilor români şi retrocedarea bisericilor confiscate.

Memoriile adresate conducerii bisericii sârbe nu au avut un real succes. Comisiile de analiză, constituite de Biserica Ortodoxă Sârbă pentru a analiza problemele românilor au constatat că nu sunt încălcate drepturilor ortodocşilor români, având în vedere faptul că statul sârb nu-i recunoaşte ca minoritate naţională.

Totodată, Biserica Ortodoxă Sârbă a înăbuşit orice manifestare a conştiinţei de sine a străbunilor noştri, a izolat o parte a poporului român de poporul român în totalitatea sa şi a despicat românii din Serbia în două grupuri: cei din ”Timoc” şi cei din ”Voivodina”, care niciodată nu vor mai reacţiona în front unitar faţă de încălcările grave ale drepturilor şi libertăţilor  de păstrare, dezvoltare şi afirmare a identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

”Românii timoceni” au fost trataţi pentru religia lor cu moarte şi cu alte pedepse sângeroase.

Minoritatea românească locală, conform prevederilor legale, ar fi trebuit recunoscută, după modelul celorlalte minorităţi naţionale din Serbia.

Românilor din Timocul Sârbesc, li s-a refuzat însă recunoaşterea oficială a statutului de minoritate naţională de către guvernele de la Belgrad, pe motiv că în documentele de stat (Recensământ) s-au declarat ”vlahi” şi că limba română este graiul lor.

Românii din estul Serbiei, ”Timoc”, au obţinut recunoaşterea statutului de minoritate naţională din partea statului sârb în anul 2007, dar numai din vorbe, nu şi cu acte oficiale.

În viaţa de zi cu zi, ”Românii timoceni” trăiesc nenumărate experienţe de criză identitară, acestea existând prin neştiinţa sau neputinţa de a trăi propria identitate naţională, lingvistică, religioasă şi culturală.

După zeci de decenii de suferinţe grele şi de lupte necurmate, lanţurile robiei nu pot fi rupte nici astăzi.

Recunoaşterea oficială ca minoritate naţională a românilor din estul Serbiei, iar limba română ca fiind limba lor maternă rămâne un vis frumos.

 

Pentru a argumenta cele expuse mai sus şi fără a face un comentariu, spre a nu se crede că doresc influenţarea cititorul, vă voi supune atenţiei un fragment dintr-o colecţie de documente culese de teologul maramureşean Ioan Bîrlea şi publicat în anul 1909.

 

20.01.2011






Cum să scriem şi să citim româneşte

 

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.

Limba română are 27 de semne sau litere(slove).

Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL

Română     sârbă  – Exemple

A, a         A, a – Ana, alb, avion

B, b         B, b – Barbu, bani, bucuros

C, c         K, k – Cristina , cocoş, cal, codru

D, d        D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor

E, e        E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant

F, f         F, f – Florin, farmec, floare

G, g        G, g – Galaţi, glas, gaină

H, h        H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie

I, i           I, i –  Ion, inima,inel, iaurt

J, j          Z, z – Jana, joc, jena, jos

K, k         K, k – Kenya, kilogram, karate

L, l          L, l – Laura, lalea, lene, leu

M,m        M, m– Maria, Marcel, masa, măreţ

N, n         N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun

O, o         O, o – Oana, oală, oaie, oameni

P, p         P, p – Petru, Păcală, picior, palmă

R, r         R, r – Radu, râu, raţă

S, s         S, s – Sandu, soare, senin, sarmale

Ş, ş         S, s – Şibenic,, şal, şarpe

T, t         T, t – Tănase, tren, tată, Turc

Ţ, ţ         C, c – Ţara Românească, ţap, ţine

U, u         U, u– Ungaria, urs, urmă

V, v         V, v – Viorica, vulpe, văduv

X, x – Xenia, xenofob, xerox

Z, z          Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

 

Alte semne româneşti:

Ă, ă –  casă, masă, mireasă, grasă

Â, â –  mâncare, câine, râs, român, sârb

Î, î –  învăţător, înţelept, îngheţata

Ţ. ţ –  ţară, ţăran, ţânţar, ţeava

Q, q –  status-quo

W, w–  Walter, Washington

Y, y –  Yugoslavia, York

 

Grupări de litere:

Ge, ge –  Gelu, ger, geam

Gi, gi –   Gina, ginere, girofar

Ghe, ghe– Gheorghe, ghem, ghete

Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei

Ce, ce –  Cezar, ceas, cetate

Ci, ci –  cina, cineva, cireşe

Che, che– cheltuială, cheie, chef

Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

 

 

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

 

27.01.2011 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!


 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: