ROMÂNILOR BALCANICI CHESTIUNEA

Sava Gârleanu

(Revista „Europa şi Neamul Românesc, nr.34, Noiembrie 1974)

Dacă este îngăduită înscrierea” la cuvînt”, aş avea de făcut o adăogire la comentariul publicat în nr. 32 al acestei foi asupra minorităţilor româneşti din Peninsula Balcanică, scris cu evidentă competenţă în materie de către dl M. Săveanu.

Este vorba aci de situaţia vitregă a românilor şi aromânilor dinJ ugoslavia şi din Grecia. Socotim că se cuvine a întregi tabloul, amintind .de asemenea grupurile etnice româneşti din celelalte două state balcanice.

1n A lbania există o populaţie aromânească destul de numeroasă. Nu este cu putinţă, în condiţiile actuale ale acestei ţări, a cunoaşte mai îndeaproape ceva despre aromânii de acolo. Ştim doar că· şi ei sunt lipsiţi de orice posibilitate de manifestare a caracterului lor etnic, că fiinţa lor este ignorată. Cît priveşte trecutul, se poate reaminti că aromânii au dat o contribuţie de seamă la renaşterea naţională albaneză şi la proclamarea independenţei albaneze În 1912.

In Bulgaria există aromâni mai cu seamă în sud-vestul ţării, precum şi o masă compactă de (daco)români în nord-vest, adică în ţinutul Vidinului şi mai departe spre Lom şi Sijistra. Cei circa 70.000 de români de acolo constituie o continuare, spre răsărit, a masei româneşti din Serbia (Valea Timocului şi Craina Negotinului).

Pină în 1944, a existat la Sofia un liceu românesc, frecventat de băieţi atît aromâni cît şi cei din ţinutul Vidinului. Actualmente, nu numai că nu există în Bulgaria nici o formă de învăţămînt în limba maternă pentru copiii.români, dar nu este îngăduită nici cea mai rudimentară formă de manifestare culturală a românilor şi aromânilor amintiţi. Mai mult: românii din Bulgaria nu sunt recunoscuţi nici măcar ca grup lingvistic eterogen.

Dispersarea lor teritorială de-a lungul şi de-a latul Peninsulei Balcanice, prezintă pentru ei dezavantajul fatal de a fi cuprinşi în graniţele diferitelor state şi, ca atare, trataţi lesne cu o politică de asimilare. Această situaţie constituie însă totodată, mai cu seamă astăzi, şi un mare avantaj, anume: punerea problemei acestor minorităţi româneşti elimină dintru început orice chestiune de ordin teritorial sau de graniţe, atît de spinoase în cazul altor minorităţi etnice din Europa.

Nici altă dată nu a fost vorba, nicidecum, de vreo pretenţie teritorială în legătură cu românii din Balcani. In trecut, ca şi în prezent, problema lor a fost şi este aceea a limbii, a culturii şi a existenţei etnice pe locurile unde se află.

Sava Gârleanu


Regimul actual din România urmează, după cît ne dăm seama, o conduită întru totul loială în problema minorităţilor. Pe de o parte, el îsi face datoria fată de minoritătile din România, asigurînd acestora drepturi depline. Pe de altă parte, respectînd cu stricteţe principiul neamestecului în treburile interne ale altor state, el a lăsat, cu toată încrederea, problema minorităţilor româneşti pe seama guvernelor ţărilor respective, ca o chestiune internă a lor.

De vreme ce acestea ignoră, ca printr-un consens tacit, drepturile elementare ale minorităţilor şi grupurilor etnice româneşti, ar fi necesar, desigur, a supune problema lor forurilor opiniei publice de pretudindeni.

Pentru UNESCO şi pentru celelalte foruri de apărare a drepturilor omului, chestiunea populaţiilor româneşti din alte ţări poate fi una cît se poate de pilduitoare, pe plan internaţional, prin aceea că reafirmarea şi asigurarea drepturilor minoritare nu comportă implicaţii de ordin teritorial sau de altă natură care ar prejudicia interesele cuiva. Este vorba numai de dreptul la limbă şi cultură proprie.

Un exemplu pozitiv îl oferă Suedia, de unde scrim. Aci sunt considerate minorităţi atît populaţiile băstinaşe alogene, cît şi grupurile de emigranţi. Tuturor li se oferă aceleaşi drepturi de minoritari şi se bucură de subvenţiile acordate de stat în acest scop.

………………

„Europa şi Neamul Românesc” a fost un buletin lunar, organ al Mişcării Europene pentru Unitatea Europei, fondat de Prof. Dr. Iosif Constantin Drăgan.

Revista a fost publicată în Italia între anii 1972 – 1993.

………………

MĂRTURIILE UNGURULUI SZABO DESPRE ROMÂNII DIN TIMOC

(Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic şi geografic)

–  Articol din revista TIMOCUL, anul IX, 1942  –

(  paginile 64 – 66 )

 

 

Savantul geolog maghiar, Szabo Iozsef întreprinde prin anii 1872 şi 1873 două călătorii de studii în Serbia. Reproducem din Buletinul Societăţii geografice maghiare, 26  Martie 1875, unde şi-a publicat rezultatul investigaţiilor sale ştiinţifice, un scurt extras, privitor la Românii din Timoc, la numărul şi viaţa lor.

Numărătoarea de la 1840 făcută în Serbia, – spune Szabo -, fixează numărul total al populaţiei Serbiei la cifra de 830.182. De la această dată s-au mai făcut 6 recensăminte. Rezultatul celui din urmă (1866) a fost, – arată Szabo -, de 1.216.125. În curs de 26 de ani deci populaţia Serbiei a sporit cu 385.943 sau cu 46 ½ %.(…)În baza acestui calcul Szabo evaluează populaţia Serbiei la 1874 de 1.393.233 suflete.

Care trebue să fie numărul populaţiei româneşti din Timoc, în baza constatărilor lui Szabo? El fixează numărul Românilor din Timoc la 1872, la 175.000 suflete. Iată cum se exprimă el:

…”Valahii locuesc părţile orientale ale Serbiei în mase mult mai compacte ca Bulgarii. Pojarevaţ, Negotin, Zaiciar, Cladova sunt oraşe principale locuite în mare majoritate de Valahi. În deosebi în trei districte Sârbii se află în număr disparent , Pojarevaţ, Craina, Ciupria. În trecerea mea pe aici am găsit numai valahime, sate întregi în care numai preotul şi cârciumarul erau Sârbi. Acestea sunt judeţele care se învecinează cu ţara românească. Kanitz fixează aceste localităţi pe hartă, dar numai incomplect. Valahii au locuit aceste ţinuturi încă înainte de aşezarea Sârbilor ; în parte însă ei au imigrat acolo mai târziu. Numărul lor actualmente este de vreo 175.000. Rasa aceasta se distinge printre vecinii ei prin trăsături hotărât mai frumoase şi mai nobile. Valahii din Serbia sunt muncitori, cruţători şi ţin cu îndărătnicie la portul şi limba lor. În vreme ce Bulgarii s-au sârbizat în număr mare, ceea ce nici nu e de mirat, dată fiind înrudirea lor de limbă cu Sârbii, Valahii ţin cu îndărătnicie la limba lor, pe care nu se mulţumesc a nu o schimba numai cu cea sârbească ci a întreţine mereu gelozia Sârbilor; o femeie valahă, intrată prin măritiş într-o casă sârbească, sfârşeşete prin a valahiza în scurt timp familia sa.

În baza cifrei – media sporului populaţiei din Serbia, arătată de Szabo, numărul Românilor din Timoc, azi, după o jumătate de secol, trebue să fie aproximativ de 350.000.

 



Români timoceni din Pojarevaţ

 

„Am ajuns în posesiunea unor informaţii interesante, continuă Szabo – cu privire la condiţiunile politice în cari trăesc Valahii din Valea Timocului, din o serie de articole publicate de revista „Budystnost” (Viitorul) din Belgrad, informaţii vrednice cu atât mai mult de crezământ cu cât sunt publicate de Sârbi înşişi. Să-mi fie permis a aminti câteva: Valahii au relativ de două ori atâtea şcoli şi biserici ca Sârbii, ridicate de satele româneşti pe cheltuiala lor proprie, după anumite impuneri ale guvernulor. Instrucţia în aceste şcoli se face însă exclusiv în limba sârbească, fiindu-le interzis copiilor chiar conversaţia în limba valahă. În şcolile aceste primare, învăţătorii sunt tot Sârbi, cari nu cunosc deloc limba valahă şi astfel ei nu pot explica elevilor studiile, cari nu înţeleg o boabă sârbeşte. Aceasta este cauza că copiii valahi, după 3 – 4 ani de şcoală, nu ştiu nici să scrie, nici să citească, încât părinţii descurajaţi de acest rezultat al şcolii, îşi retrag copiii şi-i întrebuinţează în gospodăriile lor. Aceasta explică faptul că în Serbia nu vei întâlni nici un Valah în carierele publice, cu toate că în ce priveşte persoanele ei nu numai că nu sunt inferiori Sârbilor, ci direct mai bine dotaţi, iar în ce priveşte numărul lor ei constituesc aproximativ a şaptea parte a populaţiei toate a Serbiei. Preoţii sunt tot Sârbi, rar vreunul care să cunoască limba valahă. Liturghia se face în vechea – slavonă, predica sârbeşte, ceea ce populaţia nepricepând, nu se mai ţin predici deloc. Funcţionarii sunt toţi Sârbi şi se recrutează de prin judeţele de Nord a Serbiei, de regulă dintre oamenii cari nici nu ştiau de existenţa unei naţiuni valahe. În asemenea împrejurări între popor şi funcţionari se deschide o prăpastie, aceştia din urmă neînvăţând limba poporului, cel dintâi neînvăţând limba statului. În felul acesta Valahul este respins de funcţionari, pentru că aceştia nu-i pricep limba, iar uneori trebue să sufere şi insultele lor.

Înainte cu câţiva ani s-a introdus instituţia curţii cu juraţi în Serbia. Crimele săvârşite în districtele valahe n-au putut fi judecate decât în districtele vecine (uneori foarte îndepărtate), fiindcă legea nu admitea întrebuinţarea altei limbi la aceste curţi, decât a celei sârbeşti.

Acestei împrejurări se datoreşte că Valahii din Serbia se simt străini în ţara lor şi că nu iubesc deloc instituţiile patriei lor, cum aceasta s-ar cere. Şi cu toate aceste măsuri, se dă de un fapt cert valahizarea pe o linie tot mai întinsă în Serbia, în vreme ce nu vei găsi, nici măcar ca un fenomen, un valah sârbizat.

Szabo trece apoi la Macedo-Românii din Serbia. „Vom socoti tot la Valahi pe aşa numiţii „Ţinţari” sau Cuţo-valahi – spune Szabo – pe această rasă atât de valoroasă, răspândită pe aproape întreaga suprafaţă a Peninsulei. Ţinţarii se trag din Valahii din Macedonia şi se mândresc cu originea lor latină.Oricum, Ţinţarii aceştia vorbesc actualmente limba valahă coruptă cu bulgărisme şi grecisme, de aci am auzit numindu-i şi jumătate Greci. Numărul lor în Serbia este de 20 – 25.000. Din rândurile lor se recrutează: zidari, negustori, cârciumari, caravanari, uzurari. În genere ei îndeplinesc în Serbia rolul Ovreilor la noi.”

Szabo ne arată apoi, cu un lux de amănunte, viaţa unui sat cu populaţie mixtă românească – sârbească, în care locuitorii, deşi izolaţi, trăesc în armonie fiecare cu obiceiurile, dansurile, costumurile lor, Românii desvoltând totuşi mai mult fast prin superioritatea estetică a femeii şi a gustului lor artistic.

 



Români din regiunea de munte a Zaicearului

 

Arată drumul urmat de el cu trăsura. Din Belgrad, spune, a apucat spre SE, către Zaiciar, capitala districtului Cerna-Reka. De aici a ajuns la Pojarevaţ, capitala districtului cu acelaşi nume, important şi din punct de vedere politico-istoric prin pacea care s-a încheiat aci la 18 Iulie 1718, ce printr-o ciudată conrupţie linguistică a luat numirea de „pacea de la Passarovetz”. Drumul pân-aci spune, ne-a condus exclusiv prin sate valahe şi Pojarevaţ însuşi e locuit în majoritate de Valahi. Despre Zaiciar spune că e oraş nou, locuit de Valahi, Bulgari şi Sârbi.

Încheiu aci citatele lui Szabo, care ne dă, despre starea din anii 1870 a Românilor din Timoc, date mult mai complete decât putem avea azi, când Sârbii au reuşit, cu o deosebită abilitate, a sustrage, subt ochii noştri, controlul Europei, o naţionalitate de sute de mii de suflete, a cărei existenţă era simplamente ignorată de atâţia geografi şi specialişti tehnici la conferinţa păcii din Paris.

 



Sever Bocu (1874- 1951)

 

Cum să scriem şi să citim româneşte

 

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.

Limba română are 27 de semne sau litere(slove).

Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL

Română     sârbă  – Exemple

A, a         A, a – Ana, alb, avion

B, b         B, b – Barbu, bani, bucuros

C, c         K, k – Cristina , cocoş, cal, codru

D, d        D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor

E, e        E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant

F, f         F, f – Florin, farmec, floare

G, g        G, g – Galaţi, glas, gaină

H, h        H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie

I, i           I, i –  Ion, inima,inel, iaurt

J, j          Z, z – Jana, joc, jena, jos

K, k         K, k – Kenya, kilogram, karate

L, l          L, l – Laura, lalea, lene, leu

M,m        M, m– Maria, Marcel, masa, măreţ

N, n         N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun

O, o         O, o – Oana, oală, oaie, oameni

P, p         P, p – Petru, Păcală, picior, palmă

R, r         R, r – Radu, râu, raţă

S, s         S, s – Sandu, soare, senin, sarmale

Ş, ş         S, s – Şibenic,, şal, şarpe

T, t         T, t – Tănase, tren, tată, Turc

Ţ, ţ         C, c – Ţara Românească, ţap, ţine

U, u         U, u– Ungaria, urs, urmă

V, v         V, v – Viorica, vulpe, văduv

X, x – Xenia, xenofob, xerox

Z, z          Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

 

Alte semne româneşti:

Ă, ă –  casă, masă, mireasă, grasă

Â, â –  mâncare, câine, râs, român, sârb

Î, î –  învăţător, înţelept, îngheţata

Ţ. ţ –  ţară, ţăran, ţânţar, ţeava

Q, q –  status-quo

W, w–  Walter, Washington

Y, y –  Yugoslavia, York

 

Grupări de litere:

Ge, ge –  Gelu, ger, geam

Gi, gi –   Gina, ginere, girofar

Ghe, ghe– Gheorghe, ghem, ghete

Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei

Ce, ce –  Cezar, ceas, cetate

Ci, ci –  cina, cineva, cireşe

Che, che– cheltuială, cheie, chef

Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

 

 

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

 

Stimaţi fraţi şi cititori români şi aromâni din ţară şi de pretutindeni, se deschid în faţa creştinilor  porţile luminate a Sfintei sărbători a naşterii Domnului. Cu acest prilej gândul nostru zboară la fraţii şi cititorii revistei noastre , rugându-l pe bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu sănătate, bunătate şi spor în toate.

SĂRBĂTORI FERICITE ŞI LA MULŢI ANI!

ÎPS Mitropolitul Banatului, Cristea Sandu Timoc,

Dr. Nicolae Corneanu, Secretar general Astra Română

Preşedintele Astrei Române          Preşedinte onorific al românilor

din Timoc

…………………………………………………………………………………….

23.12.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

Puteţi citi revista noastră săptămânală on-line pe adresa :

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: