LĂSAŢI-NE SĂ NE STRIGĂM DUREREA!

Dr. Atanasie Popovici

Românii locuiesc în nord-estul regatului sârbesc, în mase compacte în ţinutul dintre râurile: Morava, Timoc şi Dunăre, cuprinzând în întregime două judeţe, Craina şi Pojarevaţ, iar la sud întinzându-se şi peste judeţele Timoc şi Morava. Tot ţărmul Dunării de la vărsarea Moravei în Dunăre până la sud de Lom –

Palanca în Bulgaria este locuit numai de Români.

Un profesor sârb, în cartea sa „Printre românii noştri” spune următoarele cu privire la Românii din Serbia:” În această suprafaţă de 12.240 km p. , adecă a patra parte din regatul sârb , sunt cuprinse 4 districte nord-estice ale Serbiei şi anume: Craina, Morava, Pojarevaţ şi Timoc.

Din aceste 4 judeţe, două, şi anume Craina şi Pojarevaţ, sunt locuite de o populaţie aproape exclusiv românească, pe când în celelalte două districte, în Morava şi Timoc, se găsesc şi locuitori sârbi, mai cu seama în plăşile Zaglavaţ şi Timoc din districtul Timoc”.

„În regatul Serbiei, românii trăiesc de la muntele Ratan pâmă la Dunăre şi de la râul Morava până la Timoc, tocmai în patru judeţe din nord-estul Serbiei. Afară de două judeţe întregi, Craina şi Pojarevaţ, românii mai ocupă în judeţul Timoc, plasele Zaecear şi Bolevaţ, iar în Judeţul Mora-

va: plasele Paracin, Despotovaţ şi Resava. În alte judeţe nu se mai găsesc români în mase compacte.”

„Ultimele sate româneşti la sud , în judeţul Timoc, sunt: în plasa Zae-

cear: Bor, Brestovaţ, Nicoliceva, Gârlean, Slivar, Bucie, Topla, Krivel, Lubniţa, Gamzigrad,Metovniţa, Oştrel,şi Slatina. În plasa Bolevaţ: Valacone, Sabinaţ, Baceviţa, Dobro-Pole, Zlot, Lucovo, Izvorul mic, Osniei, Bogovina, Podgaraţ şi Şerbanovo. La vest, în judeţul Morava, ultimele sate sunt în plasa Paracin: Bigreniţa, Batinaţ, Vlaşca şi Subsca; în plasa Despotovăţ:

Isacovo, Belaica, Jidila, Iezăru şi Resaviţa; în plasa Resava: Bobova,Vitejevo, Subotiţa, Iasenova, Tropone şi Gladna (Flămânda).

Toţi românii din  Serbia vorbesc limba românească.”

Astea sunt cuvintele unui Sârb despre Românii din Serbia din anul 1906, relativ la geografie.

Românii din Serbia trăiesc în 224 de sate, în care numărul lor, după statistica sârbească, variază între 300 şi 5.000 de locuitori.

Adecă, 224 de sate se zbat de sute de ani fără nici un mijloc de cultură naţională, opunând rezistenţă înăscută influenţei străine. Şi acum,

când toată lumea tresare şi întinde mâna aproapelui său, pentru a forma o unitate naţională, fratele liber, care n-a gustat amărăciunea jugului, nu numai că se îndoieşte să-l îmbrăţişeze, dar cearcă să-i astupe gura să nu-i audă ţipetele de durere, pentru că… are alte socoteli.

Domnilor care sunteţi puternicii zilei, vă daţi seama de consecinţele faptelor D-voastră?

Dacă nu ne-aţi ajutat şi nu vreţi să ne ajutaţi în clipele cele mai sfinte ale afirmării dreptăţii, lăsaţi-ne să ne spunem dorinţele şi să ţipăm de durere până amuţim, iar dacă nenorocirea va birui asupra noastră, nu ne trebuie pomana voastră.

Dr. Atanasie Popovici

„România nouă”, Chişinău, anul II, 8 XI 1918

PENTRU INTREGIREA INTREGULUI NEAM

Doamne, ce soartă păcătoasă mai are şi neamul românesc.

Cât timp era guvernul Marghiloman la cârmă, n-avea voie să vorbească despre întregirea neamului. Cuvântul ROMÂNIA MARE era condamnat la moarte, căci aşa îi plăcea duşmanului.

Astăzi am scăpat de duşmani. În casă ne sunt prieteni. Se poate vorbi şi de întregirea neamului şi de ROMÂNIA MARE, însă cu oarecare îngrădire, ca să nu ne stricăm cu Aliaţii.

Se zice oficial: vrem întregirea neamului, însă fără Românii din Serbia. Vrem ROMÂNIA MARE, însă ciuntită. Astea toate din consideraţiuni de prietenie.

Ne întrebăm acuma : pentru ce astăzi atâta servilitate, când la fiecare pas vorbim de „drepturile popoarelor”.

Unde e demnitatea Românului să-şi afirme dreptul faţă de prieteni ca şi faţă de duşmani?

Astfel de procedee nu duc deloc la o prietenie durabilă. Numai sinceritatea din ambele părţi poate închega relaţii prieteneşti adevărate.

Deci, precum Românii, aşa şi Sârbii să lase să se audă glasul nostru, căci în noi fierbe şi  numai o înţelegere între noi şi Sârbi poate duce la un  sfârşit bun.

Poporul nostru se bucură de succesele Sârbilor , şi contribuit la realizarea lor. Aceasta, însă, nu trebuie să orbească pe nimeni ca să treacă cu vederea pretenţiile şi drepturile unui popor în aceste vremuri  de răfuială generală.


Dr. Atanasie Popovici

„România nouă”, Chişinău, Nr. 214, 13 XI 1918

ROMÂNII DE MÂINE ŞI ROMÂNII DIN SERBIA

Numai câteva zile ne despart de unirea Ardealului cu România. Prin această unire, graniţa României mari cu Românii din Serbia, se lăţeşte peste 200 de km, de la vărsarea Moravei în Dunăre , până la vărsarea Timocului în Dunăre.

Prin această întindere, pe lângă încurajarea morală şi avantajele culturale la cari ne-am putea gândi dela fraţii noştri ardeleni şi bănăţeni, ni se oferă şi perspectiva unirii cu România. Oricare ar fi dificultăţile politice care momentan ar reţine pe politicienii noştri să păşască la rezolvarea şi acestei probleme, după unirea Transilvaniei şi Bucovinei cu România, ele vor dispărea , România făcându-şi datoria de a rezolva cu vecinii noştrii în mod satisfăcător şi chestiunea Românilor din Valea Timocului şi aceea a Aromânilor.

În interesul ambelor state este ca această problemă să se rezolve în mod satisfăcător. Şi pentru statele interesate, şi pentru populaţia de pe acest teritoriu , cea mai bună soluţie este alipirea Românilor din Serbia la ţara – mamă.

Astfel rezolvată problema , ea e mulţumitoare pentru statul sârb, întrucât se va lipsi de o populaţie străină care şi-ar îndrepta mereu privi-

rile ei spre ţara –mamă şi ar însemna pentru statul sârb o perpetuă nelinişte. Fiindcă statul român niciodată nu poate renunţa la protectora-

tul asupra celor de-un suflet şi de un sânge cu el.

Lipsind  aşa zisele „graniţe strategice”, legăturile comerciale se vor desvolta în modul cel mai intens, iar relaţiile politice vor fi cele mai fericite care pot exista între două popoare care au luptat pentru acelaşi ideal.

Alipirea Românilor dintre Timoc şi Morava ar aduce României, în primul rând, mulţumirea sufletească de a-şi aduce fiii după sute de ani la sânul ei. În al doilea rând, o legătură mai strânsă, sufletească şi comercială, cu Românii din Macedonia. Linia ferată Craiova – Negotin – Niş– Salonic ar mai scădea din depărtarea reală a acestor fraţi îndepărtaţi.

Nu trebuie să ne înşelăm . Războiul actual şi propaganda ideilor de liberare a pătruns în inima tuturor popoarelor şi a trezit în aşa măsură conştiinţa de neam, încât orice asuprire în viitor va provoca un răsunet adânc şi solidarizare şi la alte popoare.

Problemele naţionalităţilor sau minorităţilor, întrucât e posibil, trebuie rezolvată chiar de statele în chestiune în sens radical, debarasându-se de ele. Căci chestiile minorităţilor sunt o povară pentru un stat şi împiedică bunul mers şi organizaţia internă.

Dacă Românii din Valea Timocului, cari au o graniţă comună cu regatul român de peste 200 de km, ar rămâne mai departe sub statul sârb, ei împreună cu Românii din Macedonia, având organizaţie naţională, administrativă, şcolară şi bisericească, ce nu li se poate contesta în baza principiilor proclamate şi trâmbiţate de toată lumea, vor fi pentru organizarea viitoare a statului sârb o piedecă continuă. Orice nedreptate de fapt sau aparenţă, făcută poporului, va turbura relaţiile între statele vecine.

Deci, să fim sinceri, să spunem adevărul, căci numai acela e prieten, care spune adevărul, chiar dacă ar displăcea momentan cuiva.

Avem nevoie de vecini să trăim în cel mai bun acord din toate puncte-

le de vedere. Asta am învăţat-o din experienţă şi trebuie s-o folosim, pentru ca în relaţiile noastre politice să nu mai avem neplăceri.


Dr. Atanasie Popovici

România nouă”, Chişinău, anul II, Nr. 218, 17 XI 1918

1 Decembrie 1918 – Marea Adunare de la Alba Iulia

„ROMANIA NOUĂ” ŞI ROMÂNII DIN VALEA TIMOCULUI”

De aproape un an de zile ziarul „România nouă” propagă

Unirea tuturor Românilor într-un singur stat. Unindu-se şi a treia ţară românească , leagănul tuturor Românilor, cu Regatul Liber, ea îşi suspendă apariţia , ca în curând să reapară dincolo de Carpaţi, într-un centru, din care va putea mai bine trimite raze de conştiinţă naţională în toate părţile românismului.

„România nouă” îşi schimbă locul de activitate, însă direcţia:”Unirea” nu şi-o va schimba.

Cei mai apropiaţi fraţi, cari până acum erau aşa de departe de conştiinţa celor mai mulţi dintre noi, se pot numai bucura că foaia, singura de altfel, care în mod sistematic le-a luat apărarea, se apropie de graniţele lor, încât vor putea mai mult beneficia de căldura şi simpatia pe care ea i le oferă.

Până acum ea n-a putut face altceva decât să transmită glasul lor dureros în lumea mare şi să-i îmbărbăteze, zicând: ţipaţi, căci aveţi dreptate, cereţi căci trebuie să vi se dee!

Dacă până astăzi „România nouă” n-a putut vizita pe cei mai mulţi la casele lor, din pricina evenimentelor, în curând sperăm că nu vor mai exista piedici care să o oprească să ducă mângâiere sufletească şi fraţilor de peste Dunăre.

Pentru această foaie şi pentru cei care au sprijinit-o sufletul nostru este plin de recunoştinţă şi mulţumire.

A fost singura foaie, care împotriva tuturor piedicilor a îmbrăţişat cu toată sinceritatea problema Românilor din Valea Timocului. Deja prin aceasta ne-a aliniat întru câtva durerile sufleteşti şi în vederea viitorului nostru ne-a adus servicii mari.

Căci în ţara care se laudă că se trage din ginta latină, n-au simţit nici dragoste de frate în momentele de prefacere a lumii şi de grupare a neamurilor. Citit-aţi undeva despre Românii din Serbia , Bulgaria , afară de un articol de fond în „Epoca” şi o notiţă de batjocură într-o altă foaie?

Cu mare părere de rău şi mâhnire ne gândim că această foaie, tocmai în zilele cele mai importante pentru noi , este nevoită să-şi suspende apariţia , măcar şi pe scurt timp. Căci, pe când lupta pentru unirea politică a celor mai mulţi fraţi încetează, pentru noi ea abea începe.

Dr. Atanasie Popovici

„România nouă”, Chişinău, Nr. 220, 20 XI 1918


Episcopul Iuliu Hossu citind Actul Unirii poporului

ARTICOLUL ”Cateva ctitorii romanesti in Bulgaria”, A FOST PUBLICAT IN REVISTA ”BOABE DE GAU”, ANUL 3, NR.3-4, MARTIE-APRILIE 1932, p.88-96.

Am primit acest material prin bunăvoinţa  d-lui PROF. DR. ROBERT STANCIUGEL, căruia îi mulţumim călduros.

















–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

22.10.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

 

ARTICOLUL DE MAI SUS IL PUTETI DOWNLOD-A IN FORMAT WORD AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: