CUVÂNTUL REPREZENTANTULUI ROMÂNILOR DIN VALEA TIMOCULUI

 

Dr. Atanasie Popovici

 

Onorată adunare,

Fraţilor ardeleni şi bucovineni

Printre Românii care se mai află în afară de hotarele României mari de astăzi, dar care se bucură din toată inima de unirea Ardealului cu România, suntem şi noi Românii din Valea Timocului; cei mai apropiaţi de ţara mamă, cei mai uitaţi de ţara mamă şi cei mai nefericiţi.

Până acum România a avut cu Românii din Serbia o graniţă comună de peste 100 km; de astăzi România, unindu-se cu Ardealul, graniţa  noastră comună  trece peste 200 km. De azi încolo noi suntem vecini cu Ardealul şi cu Banatul liber. Piedeca comunicaţiei dintre noi şi fraţii noştri, – jandarmul ungur-a dispărut. Între noi va fi de-acum înainte o legătură sufletească mai strânsă. Şi avem convingerea că va fi aşa.

Românii din Oltenia, Ardeal şi Banat, au emigrat mereu, începând cu veacul al IV-lea , în teritoriul dintre Timoc şi Morava, peste Dunăre. Acest teritoriu a fost locuit şi de Români, ceea ce ne dovedesc şi monumentele găsite aici. Adică Românii nu s-au dus pe pământ străin, ci tot pe pământ strămoşesc. În tot timpul de până acum 50-60 de ani, legătura dintre noi şi fraţii de peste Dunăre a fost destul de strânsă. Desvoltarea noastră culturală, primitivă cum a fost , n-a fost împiedicată de Turci, sub care am stat peste 500 de ani. Noi aveam şcoli, deşi puţine; bisericile erau toate româneşti. Ne mai veneau cărţi, dascăli şi preoţi din Ardeal şi Banat.

În ultimul timp, însă, de când a început să se consolideze stratul sârb, această legătură a fost interzisă de sârbi din motive politice.

Astăzi, domnilor, când se susţine sus şi tare principiul libertăţii popoarelor , nu ne mai poate împiedica nimeni, de a ne spune dorul de fraţii noştri şi de a tinde spre unitatea politică cu ei.

În cursul războiului ne-am cunoscut reciproc mai bine şi ne-am măsurat puterile.

Tot aşa cum noi am dat concursul nostru Basarabiei în timpuri grele, e datoria voastră ca, îndată după consolidarea internă, să aruncaţi lumină şi peste Dunăre, în colţul acela, unde o jumătate de milion de suflete, în imediata apropiere a ţării libere, zac în întuneric, mai rău decât era Basarabia, neavând voie să aibă, nu un „Cuvânt Moldovenesc”, dar nici o filă românească.

Azi ne bucurăm noi cu voi; să dea Dumnezeu ca în curând să vă bucuraţi voi cu noi.

Trăiască Ardealul cu Banatul liber!

Trăiască România mare!

Lungi aplauze acopăr ultimele cuvinte ale fraţilor de peste Dunăre, pe cari aşa de puţin i-am cunoscut până acum.

Pe faţa multora se poate citi o emoţie puternică. Văd în ochii unui domn general , lacrimi.

Ce minunată e puterea sângelui!

El nu se face apă nici în cursul a lungi veacuri de înstrăinare.

Am senzaţia că lumea românească a descoperit astăzi la Chişinău pe fraţii uitaţi din valea Timocului. Cine ştie, cine ştie?

„România nouă, anul 11 Nr. 220, Chişinău

20 Noemvrie 1918

Sfatul Ţării 1917 – 1918

ROMÂNII DE PESTE DUNĂRE ŞI DE PESTE NISTRU

ÎN FAŢA CONFERINŢEI DE PACE

 

 

Cu toate aparenţele contrare, pacea se apropie cu paşi gigantici. Revoluţia-i netezeşte terenul. Neamul românesc din nenorocire e răspândit în toate părţile, întrucât are pretenţiuni şi faţă de duşmani şi faţă de prieteni.

Într-adevăr, s-a fixat un principiu: Libertatea popoarelor de a dispune

de sine însuşi. Deşi toate popoarele beligerante l-au acceptat, fie de bună voie, fie sub presiunea acestui principiu, dar dorinţa de a-l îndeplini nu se observă la toate.

Românii de pretutindeni au început să se mişte. Primul pas spre realizarea idealului naţional s-a făcut. Merge cam încet, ce e drept, dar merge.

Trebuie să ne dăm socoteală de greutăţile pentru Unire la un popor care a fost subjugat de mai multe popoare vecine şi să căutăm să le învin-

gem, oricâtă osteneală şi jertfe ne-ar costa.

De jur împrejurul ţării mame stau copii plini de speranţe în ziua mântuirii, de care o despart poate numai puţine zile.

Ardealul şi Bucovina şi-au spus cuvântul lor; şi posedând ele conştiinţă şi forţă morală, nu mai încape îndoială în satisfacerea dorinţelor lor.

La sud teritoriul de la Dunăre, Timoc şi Morava, în Serbia şi în jurul Vidinului, în Bulgaria, este locuit de Români care , şi ei, sătui de cultură şi de jugul străin, cer alipirea la România. Sunt o jumătate de milion de suflete, pe un teritoriu de aproape 20.000 km pătraţi. Ţipetele şi plânsul lor hotărâtor în aceste clipe unite în istoria lumii nu pot fi lăsate fără ale da cuvenita satisfacţie.

Românii de peste Nistru , în număr de o jumătate de milion, îşi îndreaptă şi ei privirile spre România. Fruntaşii lor vor cere , probabil, alipirea la România. Aceste cereri sunt pentru cei care nu cunosc etnografia neamului românesc, fabuloase, dar pentru cei ce cunosc starea lucrurilor, aceasta este o consecinţă naturală a spiritului general la popoarele care au luptat.

Urmărirea acestor chestiuni  şi rezolvarea lor în mod fericit se impune celor care şi-au luat sarcina de conducere a neamului românesc.

Pretenţiunile lor se vor rezolva conform punctului de vedere general care va domina conferinţa de pace. Acesta poate să fie condus sau de motive strategice, sau de cele etnice.

În cazul unui principiu după consideraţiuni strategice , Românii din Valea Timocului vor trebui să se unească cu România; motivele strategice sunt satisfăcute prin şirul munţilor care fac prelungirea Carpaţilor dincolo de Dunăre (Miroci, Deli Iovan, Homole, Sto etc.) şi se asigură apărarea contra unui atac de la sud.

După acest principiu Românii din Ucraina şi Bulgaria  vor rămâne afară de hotarele României, dar va trebui să li se acorde autonomie culturală deplină ca şi Românilor din Macedonia.

Dacă Congresul de pace va fi condus de ideea, cea mai fericită, a delimitării etnice, atunci graniţele strategice vor fi ridicate şi ţările româneşti autonome vor decide soarta lor. Asta va fi soluţia care va garanta o pace durabilă şi frăţia dintre popoare.

 

Dr. Atanasie Popovici

România Nouă, anul II, Nr. 195, 20.X.1918

Chişinău

Români din satul Zdrelo (Serbia)

 

NOTE CRITICE

 

Poporul sârb nu are simţul dreptăţii şi al libertăţii. Românii plătesc impozite, merg la război şi mor pentru Serbia , care, potrivit Constituţiei ,a legilor omeneşti şi creştineşti, ar trebui să-i considere cetăţeni egali cu sârbii sau alte minorităţi.

Serbia este un stat aparte. Până în prezent nu cunoaştem o singură ţară, în afară de Rusia, care să aibe relaţii normale, prieteneşti cu ea. La ei logica nu există. De acest lucru te poţi convinge mergând la faţa locului. Dacă la noi 2+2 fac 4, la ei 2+2 poate să fie 5 ,6, adică cât vor ei. Ceea ce pentru noi este just sau legal, pentru ei este injust şi ilegal. Aici se poate ceea ce în altă parte nu se poate, fiindcă este fărădelege, iar acolo unde este fărădelege trebuie ca Europa şi vecinii să pretindă ordinea şi legea.

Nu este ciudat că Sârbii cred că pentru prietenia dintre ei şi România , Românii din Timoc n-au nici o importanţă , sunt trataţi ca o etnie inexistentă? Mai ales că până la urmă naţionaliştii sârbi s-au infiltrat printre Români şi i-au silit să se declare vlahi. Mai târziu au motivat, la emisiunile TV de la Timişoara şi Bucureşti, că, dacă ar fi fost în Timoc Români, le-ar fi fost recunoscută identitatea. Şi cum vlahii n-au un stat pe glob, sunt o naţiune cu strămoşi dispăruţi, deci un”res nullius”.

Regretul este că preşedintele României , partidele politice, miniştrii, timp de 20 de ani au ţinut seama în relaţiile cu Belgradul să nu-i supere pe cei care comit o crimă de etnocid, mai bine îi supără pe Români, pentru că ei sunt învăţaţi să indure.

Poate greşesc, poate nu greşesc, dar sunt curios să aflu de undeva că mai există al doilea popor cu aceleaşi năravuri, care-şi vând fraţii pentru o prietenie egală cu o iluzie, care să-şi trădeze limba şi credinţa pentru nişte prietenii fantomă de care sunt mulţumiţi numai duşmanii.

Până la actualii lideri, ceilalţi au vorbit numai despre alipirea la România , nu i-a interesat mila sârbească care să le dăruiască nişte drepturi naturale. De la 1990 încoace, liderii tomoceni au cerut puţin şi au primit puţin. Dacă ar fi cerut mult, ceea ce este un drept constituţi-

onal, ar fi obţinut ceva , deşi mai puţine drepturi decât ne-au dat păgânii Turci, când aveam provincia autonomă Margina. Pe când aşa, liderii noştri, în loc să colaboraze unii cu alţii, sunt dezbinaţi şi se urăsc. Pentru această crimă de etnocid sunt convins că va veni vremea ca cineva să răspundă.

Omul nu-şi dă seama că moşteneşte o istorie şi ca posesor trebuie să transmită prin succesiune aceleaşi valori de caracter şi instinct.

Ura îndelungată şi apăsătoare a Sârbilor faţă de Români ,pentru a-şi dezice originea românească este atât de mare , încât până şi morţilor li se aşează un ciomag de corn în sicriu pentru a se apăra de Sârbi şi pe lumea cealalată. E ceva nemaiauzit pe lume, dar nu se ştie dacă această lume simte ceea ce simt Românii din Timoc.

În anumite scrieri  se arată că în zona Homole- Zaicear există un obicei la Românii munteni sau ungureni din Timoc. Atunci când se face pomana mortului , se dă o colindă crăpată la un capăt unde se aşează un bănuţ găurit (o para) şi se dă de pomană un costum de haine. Iar bătrâna sau mama care dă de pomană, când întinde colinda spre cel care o primeşte , spune următoarele cuvinte:

„ Doamne, primeşte ţoalele astea şi bunătăţile astea de mâncat, iar pe Sf. Petru îl rugăm să primească bănuţul pentru că are grijă ca pomana noastră să nu cadă în mâna sârbului.”

În jurul anului 1849, F. Engels scrie un „Op”, în care menţionează că în lume există doua feluri de popoare şi anume:” revoluţionare şi reacţionare”. Reacţionare erau doua popoare, Bascii şi Sârbii, care trebuie exterminaţi. Mai târziu, citind opiniile lui Engels, Stalin a îmbrăţişat cu ardoare aceste idei.

Purtându-se în felul acesta. Sârbii dau dovadă că sunt incapabili să stăpânească şi să administreze o minoritate. Aşa cum un părinte care îşi persecută copiii este decăzut din drepturile părinteşti, potrivit Codului Familiei, iar cei neprotejaţi sunt puşi sub tutelă  sau curatelă, în cazul de faţă , o întreagă populaţie trebuie monitorizată până se hotărăşte alipirea la ţara mumă.

La extinderea ei spre Răsărit, pe Morava şi pe Dunăre, Serbia a  înfiinţat, pentru prima dată, graniţa dintre România şi provincia  Margina, care era un stat autonom românesc, recunoscut de Turci, iar Ruşii au stabilit grăniceri la Dunăre de la 1833, cu intenţia de a întrerupe legătura ce exista de veacuri între Românii din dreapta şi stânga Dunării.

Sârbii au venit pe aceste pământuri în urmă cu aproximativ 177 de ani şi au cerut să fie doar colonişti, după care le-au crescut pretenţiile, au desfiinţat provincia autonomă românească şi s-au pus proprietari pe nişte ţinuturi străine, în care Românii erau stăpâni de mii de ani.

De la bun început desfiinţează şcolile şi bisericile româneşti. De unde au ei aceste drepturi şi cum justifică această crimă, imprescriptibilă în  Codul Penal şi legile internaţionale.

S-ar pune întrebarea cum de toţi reprezentanţii politici şi culturali din Timoc Serbia s-au referit la „Românii” din Serbia, chiar scriitorii sârbi au scris despre „Românii” din Serbia, ca să nu ne referim la Bulgari sau alte naţii. Cum de au apărut „Vlahii” dintr-o dată sub comunişti? Până acum , în toate recensămintele sârbeşti, timp de vreo 100 de ani, s-au numit „Rumuni”de către oficiali. Unde or fi dispărut Rumunii din zona Borului, ori a Negotinului? Toate cele 15 organizaţii româneşti, în afară de una, cea din Zaicear, au în antetul lor cuvântul „vlasi”.

Serbia nu are menirea, potrivit Constituţiei ei, să studieze roma-

nistica  şi să cunoască etnogeneza Românilor din Timoc, ci are rolul să le dea dreptul la şcoală, biserică, radio, TV şi administraţie în limba lor maternă. Nu poate constitui un motiv de amânare a recunoaşterii  unui drept faptul că politrucii lor de azi le-au dat numele de „vlahi”, în realitate o veche poreclă a tuturor Românilor din S şi N Dunării, din Basarabia, Bucovina, Banat, Transilvania şi alte ţinuturi (Croaţia, Mala Vlaşca, zona Silvium, Sremska Mitroviţa). Acestea sunt probleme de lingvistică, nu probleme politice sau diplomatice. Să nu se mai prefacă că ei nu cunosc măcar atât că Românii din Serbia nu au folosit cuvântul „vlah”, fiind un cuvânt caduc în limba română, căzut în desuetudine sau perimat.

Înţelegem că liderii Românilor timoceni din Serbia au fost păcăliţi şi intimidaţi să semneze acte că ar fi „vlahi”. Dacă denumirea ar fi fost „ro-

mânovlahii”, prostia nu ar fi fost atât de mare, ca să se pună şi asta în cârca administraţiei sârbeşti, complicându-şi viaţa economică şi politică, pentru că menirea lor este să-i facă pe toţi cetăţeni cu drepturi egale, nu să-i împiedice în dezvoltare.

Cristea Sandu Timoc

 

 

Limitele Serbiei medievale. Timocul nu a aparţinut niciodată în întregime Serbiei, iar vestul regiunii doar pentru o scurtă perioadă de timp. Graniţa răsăriteană a statului a fost, de regulă, râul Morava

––––––––––––––––––––––––––––––––

Romanii de la sud de Dunare, tradati de propriii parlamentari

de PETRICA RACHITA

 

Reprezentantii Romaniei in Consiliul Europei au votat impotriva intereselor conationalilor din Serbia si Bulgaria.

Cei aproape un milion de romani care traiesc in regiunea Timoc, din Bulgaria si Serbia, nu sunt recunoscuti ca minoritate de cele doua tari si nu au dreptul la scoala si biserica in limba materna. Problema „vlahilor” din sudul Dunarii a fost ridicata recent in Consiliul Europei de catre raportorul german Jürgen Herrmann. Reprezentantii Romaniei au votat insa impotriva recunoasterii conationalilor lor. „Am votat din greseala, cu cotul”, s-a scuzat parlamentarul Cornelia Cazacu, din partea PD-L. „Nu puteam sa aprob o initiativa sustinuta de UDMR. stiti, eu sunt de la PRM”, a explicat si Ilie Ilascu. Votul parlamentarilor romani i-a dezamagit, dar nu i-a dezarmat pe reprezentantii „vlahilor”, care isi continua lupta pentru identitate nationala.

Romanii din sudul dunarii, din regiunea Timoc, au fost oropsiti de cand se stiu ei. Atat sarbii, cat si bulgarii ii numesc „vlahi”, care vorbesc „vlaha”, limba care, chipurile, nu are nici o legatura cu romana

Din acest motiv ei nu au drepturile pe care le au celelalte minoritati nationale. Nu beneficiaza de invatamant si de slujbe religioase in limba materna, iar in localitatile in care traiesc nu exista indicatoare bilingve. Comunismul si-a pus si el amprenta asupra acestei comunitati, iar multi dintre romani si-au pierdut in timp identitatea. In ultimii ani insa romanii din Timoc au inceput sa se organizeze si sa-si ceara drepturile. Vlahii au infiintat cateva scoli de limba romana private. Atat copiii, cat si adultii care vor sa invete limba materna se intalnesc in case private de cateva ori pe saptamana si studiaza sub indrumarea unor profesori din randul comunitatii.

Exista peste o suta de astfel de scoli in Bulgaria si Serbia. De asemenea, bisericile in care se slujeste in limba romana sunt foarte rare. Cei cativa preoti care fac acest lucru au avut mari probleme de-a lungul timpului cu superiorii lor slavoni, unii dintre ei fiind chiar excomunicati. Romanii de la sud de Dunare ar fi avut nevoie insa si de ajutorul politicienilor romani. In afara de promisiuni nu au primit insa nimic.  Mai mult, chiar recent, reprezentantii nostri in Consiliul Europei au votat impotriva vlahilor.

O confuzie platita de aproape un milion de romani

Nu un conational, ci raportorul german Jurgen Herrmann a tras semnalul de alarma ca romanii din Serbia sunt discriminati, iar pe baza mai multor informatii a fost realizat un document. Raportul vorbeste despre nerespectarea drepturilor minoritatilor si a fost ratificat pe 1 octombrie 2008 in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Delegatul sarb Milos Aligrudici a intervenit pe langa colegii din mai multe state incercand sa amendeze cateva puncte din rezolutie, printre care si cel in care este stabilita distinctia clara dintre valahi si romani, ca doua minoritati diferite. In majoritatea cazurilor, Aligrudici a esuat, nu insa si la delimitarea celor doua entitati: romani si valahi.

 

Cu toate ca a atras de partea sa reprezentantii Rusiei si Greciei, Serbia n-ar fi trecut amendamentul fara ajutorul unui parlamentar roman, Cornelia Cazacu (PD-L), si absenta altor patru: Relu Fenechiu (PNL), Cezar Preda (PD-L), Ilie Ilascu (PRM) si Mihai Tudose (PSD). Rezultatul votului pentru initiativa propusa de sarbi a fost de 21 „pentru” si 19 „impotriva”. Egalitatea ar fi anulat tentativa lui Aligrudici. Altfel, romanii din Serbia si Bulgaria au ramas mai departe vlahi/ valahi, mai simplu: „cetateni straini”. Cei peste 600.000 de romani din Serbia si cei 300.000 din Bulgaria continua sa spere ca le va fi recunoscuta identitatea dupa ce rezolutia a fost atacata la Comisia juridica de Vlad Cubreacov, parlamentar din Republica Moldova.

Votul cu… cotul al Corneliei Cazacu

Votul care a inclinat balanta catre amendamentul sarbesc ii apartine Corneliei Cazacu, care l-a inlocuit pe Radu Berceanu in APCE din partea PD-L. Intrebata cum de a votat impotriva recunoasterii romanilor, Cazacu a reactionat ca in fata unui atac electoral. „Suntem in campanie… inteleg”, a incercat reprezentanta democrat-liberalilor sa evite un raspuns ferm. „Am vrut sa votez impotriva, dar m-am intors catre György Frunda si nu stiu ce s-a intamplat. Cred ca am atins cu cotul un buton. Imi pare rau, ma credeti sau nu. Votul a fost cam pe la sapte seara si eram 30-40 de oameni in sala. Despre asta vorbim”, ne-a declarat Cornelia Cazacu, aruncand vina pe oboseala.          Transant, Ilie Ilascu a explicat de ce a iesit din sala cand a venit momentul votului. „Nu puteam aproba o initiativa sustinuta de Gyorgy Frunda (n.r. – senator UDMR, membru in APCE).Stiti ca eu sunt de la PRM. Va spun ca raportul a fost un paravan pentru unguri. Apoi am discutat cu colegii sarbi, iar acestia mi-au spus ca ei n-au nici o vina pentru ca romanii de la ei se declara valahi, chiar daca toata lumea stie ca sunt romani. Nu puteam eu stabili insa cu forta o identitate a unei minoritati. De ce sa o impun daca ei o neaga? Apoi Cubreacov (n.r. – parlamentar moldovean) sa-si vada de problemele lui din Republica Moldova”, a explicat Ilascu motivele care l-au condus sa refuze recunoasterea valahilor drept romani.

„Clasa politica romaneasca nu este interesata de noi”

Luni si marti a avut loc la Calafat Congresul „Romanii de la Sud de Dunare si legislatia europeana”. Organizatorul evenimentului, Ivo Gheorghiev, presedintele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria – AVE –, s-a aratat dezamagit de prestatia parlamentarilor trimisi de Romania, stat care plateste la bugetul Consiliului Europei milioane de euro. „Votul lor demonstreaza ca politicianul roman nu stie sau nu mai este interesat de cei din afara granitelor. Nu au reprezentat interesul national, asta este limpede. Incercam in aceste zile sa sensibilizam clasa politica de pe Dambovita prin memorandumul pe care l-am semnat impreuna cu asociatiile APLOMB si Alexandra, dar sunt slabe sperante. Trebuie sa existe o schimbare, o trezire politica in Romania.

Noi nu o putem face prin vot pentru ca suntem cetateni straini, asa cum ne-au lasat delegatii romani”, ne-a declarat Gheorghiev, care se lupta de ani de zile pentru a scapa de eticheta de valah. In finalul intalnirii romanilor de la Sud de Dunare, organizatorii au parafat un memorandum prin care solicita ca limba materna (romana) sa fie studiata in scoli, la oficierea slujbelor, sa fie infiintate posturi radio si TV etc. Documentul contine 20 de puncte prin care sunt cerute drepturi legale pentru minoritatile din Bulgaria si Serbia. Doleante care vor ajunge si la parlamentarii romani care chiulesc sau voteaza cu cotul cand ajung in momente-cheie.

(……)

 

Articol preluat din „România liberă” 22 Noiembrie 2008

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cum să scriem şi să citim româneşte

 

Fiecare limbă are alfabetul ei, astfel limba rusa, sârba, bulgară, ucraineană, fiind limbi slave au alfabet cirilic. Popoarele cum sunt: Polonezii, Cehii, Slovacii, Croaţii si alţii, aualfabet latin pentru că acesta are caracter universal şi este raspândit în toata lumea. În felul acesta limba sârbă sau bulgară fără alfabetul latin ar rămâne o limbă limitată doar la cultura slavonă şi n-ar avea deschiderile necesare pentru a-şi înfrumuseţa şi îmbunătăţii cultura pe care o feră alfabetul şi limba latină. Noi ca Românii aşa numiţi Vlahi din Peninsula Balcanica avem nevoie de un alfabet latin , haina potrivită pentru civilizaţia şi cultura noastră ca popor de origine română sau latină.

Limba română are 27 de semne sau litere(slove).

Iată alfabetul limbii române:

ALFABETUL

Română     sârbă  – Exemple

A, a         A, a – Ana, alb, avion

B, b         B, b – Barbu, bani, bucuros

C, c         K, k – Cristina , cocoş, cal, codru

D, d        D, d – Dana, Decebal, Daci, deal, dor

E, e        E, e – Eva, Elveţia, Everest, elev, elefant

F, f         F, f – Florin, farmec, floare

G, g        G, g – Galaţi, glas, gaină

H, h        H, h – Horea, hoţ, hoinar, hârtie

I, i           I, i –  Ion, inima,inel, iaurt

J, j          Z, z – Jana, joc, jena, jos

K, k         K, k – Kenya, kilogram, karate

L, l          L, l – Laura, lalea, lene, leu

M,m        M, m– Maria, Marcel, masa, măreţ

N, n         N, n – Nicola, Nicoleta, nas, număr, nebun

O, o         O, o – Oana, oală, oaie, oameni

P, p         P, p – Petru, Păcală, picior, palmă

R, r         R, r – Radu, râu, raţă

S, s         S, s – Sandu, soare, senin, sarmale

Ş, ş         S, s – Şibenic,, şal, şarpe

T, t         T, t – Tănase, tren, tată, Turc

Ţ, ţ         C, c – Ţara Românească, ţap, ţine

U, u         U, u– Ungaria, urs, urmă

V, v         V, v – Viorica, vulpe, văduv

X, x – Xenia, xenofob, xerox

Z, z          Z, z – Zaharia, zodie, ziua, zahăr

 

Alte semne româneşti:

Ă, ă –  casă, masă, mireasă, grasă

Â, â –  mâncare, câine, râs, român, sârb

Î, î –  învăţător, înţelept, îngheţata

Ţ. ţ –  ţară, ţăran, ţânţar, ţeava

Q, q –  status-quo

W, w–  Walter, Washington

Y, y –  Yugoslavia, York

 

Grupări de litere:

Ge, ge –  Gelu, ger, geam

Gi, gi –   Gina, ginere, girofar

Ghe, ghe– Gheorghe, ghem, ghete

Ghi, ghi – ghindă, ghiveci, ghiocei

Ce, ce –  Cezar, ceas, cetate

Ci, ci –  cina, cineva, cireşe

Che, che– cheltuială, cheie, chef

Chi, chi – China, chinez, chin, chipiu

 

Aceasta rubrică va fi permanenta, apărând în fiecare număr, pentru a putea oferi tuturor alfabetul limbii române, să învăţăm singuri limba noastră sfântă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

14.10.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: