Scrisoarea 1

Domnului Teodor M.Craja, negustor Bucureşti.

Iubite frate şi dulce prieten Tudore,

De când ne-am intâlnit la Bucureşti am avut multe neplăceri în legătură cu sfânta noastra idee naţională, multe supărări şi greutăţi.
Lucrurile merg foarte greu şi aproape fără putinţă de a fi realizate din pricina prea marelui şovinism al Sârbilor. Aceasta pentrucă s au găsit la Prahovo nişte cărţi de cântece în limba română, tipărite la Izvor, în jud. Mehedinţi.
În târgul Cucevo deasemenea s au găsit poeziile Crăişorului Marcu şi a lui Iancu din Sibiu (Huniade Iancu) deasemenea scrise în limba română.
În satul Melniţa, care face parte din comuna mea Petrovaţ, s au găsit cărţi româneşti şi a fost învinuit un oarecare Dragutin, telegrafist, pentru propagandă românească şi bietul om şi-ar fi pierdut slujba dacă n aş fi intervenit eu şi cu Dl. T. Narte.
Acuma absolut toate scrisorile care vin din România, chiar dacă ar fi recomandate sau nu, sunt deschise la poştă şi citite, iar persoanele cărora le-au fost adresate sunt puse sub supraveghere.
Mie mi s a adus o scrisoare trimeasă de administraţia moşiei Cocargea din Jud. Ialomiţa, cu angajament pentru 10 lucrători agricoli, pentru Dl. Iosif Beligrădeanu, cu data de 12 Aug. a. c. ; chiar şi această scrisoare a fost deschisă.
După primirea acestei scrisori, am gasit 70 de oameni şi m am dus cu ei la Prefectul Judeţului pentru paşapoarte. Acolo am aşteptat cu oamenii, pe cheltuiala mea 3 zile. A treia zi, secretarul Prefecturii, care ţine locul Prefectului, plecat în concediu la bai, mi-a spus: ,, Paşapoarte nu poţi căpăta până nu ai o autorizaţie specială dela Dl. Ministru al Afacerilor Externe, căci aşa este ordinul”.
Atunci eu am trimes pe oameni acasă şi m am dus la Belgrad, la Dl. Paşici, Ministrul de Externe care îmi este prieten personal şi politic şi după o aşteptare de 3 zile, am căpătat o audienţă specială. În audienţă i-am explicat că vreau autorizaţie pentru transportul de muncitori în România, iar el mi-a spus că transportul muncitorilor în România, din judeţele: Pojarevaţ, Craina, Timoc şi Morava, unde există element vlah-românesc, este oprit. Atunci eu îi spui că există până la 4.000 şi mai mulţi lucrători din judeţele:Cruşevaţ, Vrania, Pirot şi Cniajevaţ, dece nu este oprită şi călătoria lor în România. El mi-a spus că pe ei nu-i va impiedica de a se duce acolo pentrucă chiar dacă ar învăţa româneşte, nici unul din ei nu va deveni Român, pe câtă vreme din judeţele de Nord daca s ar duce în România, acolo s ar deştepta şi i-ar cere dreptul lor, şcoli, biserici şi autonomie, ceeace Serbia nu va permite niciodată. Eu aflând acest secret de stat care mi-a fost spus de Preşedintele Consiliului în mod confidenţial m am turbat , pentrucă la aşa ceva nu mă aşteptam, însă mi-am revenit repede în fire şi l-am rugat să mi se încuvinţeze, în mod excepţional, să pot transporta cel puţin 30-40 de oameni, pentru care Dl. Beligrădeanu mi-a trimis 400 dinari în aur ca să scot oamenilor paşapoarte, altfel, i-am spus eu, voiu trece drept un excroc sau pugaş, de vreme ce lui nu-i pot spune acest mare interes de stat şi această taină. Atunci el a dat ordin şi mi-a spus să mă duc la Dl. Protici, Ministrul de Interne, să dea dispoziţii, în mod excepţional, păstrând secretul, să pot duce în România până la 40 de persoane. Cu toate acestea Inspectorul Ministerului de Interne, Dl. Dragutin Teodoric şi Directorul aceluiaşi Minister Dl. Blagoiovici Todor împreună cu secretarul Dl. Milenco Ciabar, care deasemenea îmi sunt prieteni politici şi personali, nu m au lăsat să aştept pe Dl. Ministru, care se afla la o şedinţă a Consiliului de Miniştri, unde se discuta conflictul cu Austria, ci a chemat la telefon pe Dl. secretar al jud. Pojarevat, Liuba Ilici şi i-au dat ordin să-mi libereze în mod excepţional paşapoarte pentru 40 de oameni pe cari să-i pot duce in România.
Venind acasă eu adun 30 de oameni, le pregătesc actele dela Primărie şi dela Administraţia de Plasă, plătesc căruţa şi mă duc cu ei la Pojarevaţ. Acolo aştept cu cei 30 de oameni , pe cheltuiala mea, să-mi libereze paşapoartele, dar secretarul judeţean refuză, cu tot ordinul Ministerului. Atunci dau o telegrama de 120 de cuvinte şi-l reclam la Dl. Paşici , care atunci tinea locul D-lui Protici, Ministru de Interne, plecat la Viena în concediu, Dl. Paşici printr-un ordin telegrafic a dat dispoziţii secretarului să se elibereze imediat paşapoartele conform ordinului anterior, iar funcţionarul să fie dat afară din slujbă, ceeace s a şi făcut. Aşa încât a 5-a zi plec la Raduevaţ, după greutăţi cari au ţinut aproape o lună din ziua în care am primit scrisoarea D-lui Beligrădeanu. Pentru paşapoarte, cheltuieli făcute la Pojarevaţ, unde m am dus de 2 ori cu 70 şi 30 de oameni, unde am stat cate 3-4 zile, cu mersul la Belgrad, etc., am cheltuit 500 dinari.
Din Pojarevaţ am telegrafiat boerului să trimeată un om care să aştepte vaporul la Raduevaţ.
Ajung după 3 zile. Au călătorit
pana la Raduevaţ şi al Raduevaţ
sunt 5 zile aşa încât am cheltuit încă
alaltăieri i-am telegrafiat
răspuns, astăzi iarăşi nu plec
a cincea cu răspuns plătit
voiu da drumul oamenilor să plece
voiu cere pe cale de judecată
ca să pot astfel să fiu despăgubit
să vând şi averea mea pentru pagubă. Aşa dar asta vara am pierdut până la 200 de dinari la Dl. Doctor P. Care nici până astăzi nu mi-a dat socoteală cu privire la oamenii angajaţi de Dl. Beligradeanu la moşie şi mă costă ramânerea mea la Bucureşti 40 de zile, cam la 600-700 de dinari, aşa încât voiu cădea definitiv, pentrucă din pricina măritişului celor două fiice ale mele am rămas fără nici un ban, pentru care lucru m am îndatorat şi la dvs. pe poliţa cu 300 de dinari.
Iar acuma cu cea mai adâncă durere în suflet va spun frăţeste că visul meu: ,,plecâţ la rasărit că perdeţ neamu” m a minţit, aşa încât am pierdut orice speranţă că voiu putea să fiu de ajutor naţiunei mele, care în Serbia este asuprită şi dispreţuită şi cu siguranţă până în 20-30 de ani de astăzi în colo se va pierde, deoarece Sârbii o vor sârbiza. Păcatul să-l poarte în sufletul marii, puternicii şi învăţaţii din Ţara mumă cari privesc în mod flegmatic cum se pierde şi cea din urmă picătură de sânge românesc şi conştiinţa a 400.000 locuitori cari până astăzi s au putut păstra şi cântecele şi basmele şi portul şi legendele şi tot. Eu sunt mic şi din punct de vedere material foarte slab şi nu pot sa fiu de ajutor iubitei mele naţiuni pe care o iubesc ca pe Dumnezeu şi ca pe mine însu-mi, pentrucă unde sunt bani acolo e şi puterea şi Românii din Serbia dacă ar fi bogaţi ei s-ar fi deşteptat şi ar fi putut să-şi ia drepturile cu sila fiindcă sunt mulţi dar ei sunt saraci.
cu totul slabi fiindcă nu există
şcoală şi biserică aşa încât au pierdut
conştiinţa, aşa încât eu şi cu fraţii mei
simt naţionalitatea lor
aducând colaborarea lui intreagă
nemijlocita apropiere de Piemont
ei sunt fii spre ruşinea fraţilor lor
care s au încălzit la mama
pentru care
să le plătească sfântul Dumnezeu şi laptele supt de la sânul mamei lor, fiindcă au permis ca fraţii lor din vecinătate să se înece şi nu le-au întins mâna, ceeace nici o naţiune n ar fi permis afară de a noastră cea românească.
Şi iată un exemplu. Dl. Sofrorov agent al Soc. Fluviale ruse, aseară, la Raduevaţ, îmi povestea că vara trecută ar fi venit niste comitagii români din Macedonia la Prahovo, la Raduevaţ şi în satele vecine dela Negotin şi că ar fi instigat pe copii pentru şcoala românească şi pentru ideea românească, ei ar fi cerut şi lui Marin Popovici din Raduevaţ să-şi dea copilul lui şi că acesta era gata să-l dea, dar că el Sofronov l-a îndemnat să n o facă, spunându-i că Marin trebuie să încline spre ideea slavă, iar nu cea românească. După aceea mi-a spus că la Gruia se află un agent al navigaţiei ruse anume Gheorghe, care are fotografiile comitagiilor români-macedoneni în cancelaria lui, pe care dl. Sofronov îndată ce le-a găsit în cancelarie le-a luat şi le-a trimes guvernului din Petrograd, iar dl. Gheorghe va fi dat afară din slujbă pentrucă sprijină ideea şi naţionalismul românesc. Aşa dar vedeţi că până şi Ruşii se interesează de ideea naţională sârbească, pe câtă vreme Românii care sunt în imediata vecinătate nu se interesează pentru a lor proprie. Păcat!
Eu am scris această scrisoare în limba sârbească fiindcă foarte greu scriu româneşte şi nici nu pot exprima tot ce simt, pentrucă
să învăţ şcoala românească
predaţi-o bunului domn L.( Lazar Duma)
traducă în limba română
Ligei Culturale
Membrii să audă această văpaie
Aşa ne-a fost sortit ca umiliţi să
Ajute românismul în Serbia
România, cine spune
Din tcata frăţietatea
să aibe mai mult noroc decât mine şi să găsească vreo posibilitate mai potrivită pentruca şi naţiunea sa românească din Serbia să scape de pieire şi de moarte naţională.
Aceastâ scrisoare nu neglijaţi a o citi Domnilor Miniştrii şi să le spui că este păcat că sunt aşa de nepăsători faţă de cei mai apropiaţi din fraţii lor.
Că ai făcut acest lucru scrie pe o carte poştală aşa: ,,sîntem sănătoş şi bine pîntru fratele al meu am facut tot binele sel însor şi m. d.”
Am scris aşa pe larg această scrisoare la Gruia, fiindcă din Serbia n aş fi îndrăsnit, Doamne fereşte , s o scriu, pentrucă dacă s ar fi prins imediat aş fi fost dat în judecată şi osândit pentru înaltă trădare.
Aceasta este ultima mea scrisoare în care pot să scriu cum am scris, pentrucă nu voiu mai putea trece graniţa, pentrucă ai mei de acasa nu mă vor lăsa văzându-mă atât de supărat, pentru că se prăpădeşte ideea care m a încălzit şi m a încurajat aşa de tare.
Vă mai rog să scriţi Domnului Beligrădeanu la Feteşti (boerului) şi să-l rugaţi ca să-i pot trimete o poliţă de 400 de dinari, banii lui pe cari i-am cheltuit cu paşapoartele oamenilor pe cari v a trebui să-i trimet pe la casele lor şi voiu stărui săi plătesc să nu se atingă de ai mei iar de la primavara.
Iar acum salutaţi pe iubiţii noştri prieteni, domnii: Cucernicul Părinte Soroceanu, Căpitan Grigoriu, Mihail O. Cordescu şi A. Dima, Maiorul I. Coandă, Cav. C. Burilianu, pe fratele său Lazar, pe Papagheorghe şi pe ceilalţi.
Iar D-ta cu d-ra Marica şi d.na Elena primiţi salutările mele cele mai cordiale. Sărutaţi ochii doamnei şi domnişoarei şi părul ei de mătasă în locul meu, bunicul ei şi fratele dvs, sincer.

17 septembrie1906. Gruia
unde pentru ultima oara am stat
pe pământul ţării mume.
Adio pentru totdeauna.

(s.s.) Milosav Bogdanovici
agronom din Petrovaţ

Sub., trimet ziarul din Pojarevaţ
,, Graghianin” unde este descris
conflictul meu cu secretarul prefecturii.

NOTA: Cerem scuze cititorilor pentru spatiile albe si text incoerent partial deoarece revista a stat ingropata in timpul comunistilor ca sa scape de prigoana si a fost deteriorata.

03.09.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
https://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

NOTE CRITICE

Am citit scrisoarea regretatului patriot roman timocean Miroslav Bogdanovicdin Petrovac na Mlavi (Petrovat pe Mlava) scrisa la 17 septembrie 1906, dupa 104 ani.
Citind randurile acestui inaintas care nu a invatat o zi scoala romaneasca, nu m-am putut stapani sa nu-mi curga lacrimile si sa nu ma gandesc ca Dumnezeu sa-l puna pe acest om adevarat in randul sfintilor care in vremuri critice a aprins o flacara sfanta pentru neamul romanesc, undeva in Timocul uitat si tainuit de politicienii romani.
Citind aceasta scrisoare , desi eu cred ca am citit-o prima data prin anii 30, cand nu mi-am dat seama de fondul problemei si suferintele neamului meu inrobit din Timocul sarbesc si bulgaresc. Se lasa impresia ca Miroslav Bogdanovic din Petrovac na Mlavi traieste acum, pentru ca in politica externa sarbeasca si in psihologia poporului sarb de atunci si pana azi nu s-a schimbat nimic si cred ca nici nu se va schimba vreodata. Spun asta cu mare regret pentru ca proverbul romanesc spune:Naravul din fire n-are lecuire. Nu toate datele din scrisoare s-au potrivit; iata ca au trecut 100 de ani de atunci si pana acum si poporul roman din Timoc sufera umilinta caderii in robie sarbeasca datorita minciunii si inselaciunii. Iata ca romanii nu au pierit nici in 30 de ani , dar nici in 177. Pentru ca , de fapt, aceasta este poate cea mai veche vatra in care s-au nascut romanii si de aceea satele inca de la recensamantul turcesc din 1741 arata ca satele romanesti raman sate romanesti, iar satele sarbesti care au inceput sa se formeze din 1690-1725, care sunt colonisti veniti din Serbia veche si Kosovo Metohija, erau sate mici cu cate 10 case, pana la 20. Si nici azi nu sunt prea mari fata de cele romanesti.
Cititorul poate sa vada din scrisoare 2 lucruri: unul, ca sarbilor le este frica pentru ca romanii din Timoc sa nu se trezeasca ca sunt romani si sa-si ceara drepturile prevazute de Constitutia sarbeasca. Prin urmare, daca vor primi aceste drepturi candva, nu le vor primi datorita bunatatii ministrilor sarbi, ori a poporului sarb, ci a vointei acestuia exprimata prin Constitutie.
In al doilea rand se vede limpede ca nici nu au de gand sa faca acest lucru vreodata, caci scopul venirii lor acum 177 de ani in Timoc, de la Kosovo este ca sa-i „deznationalizeze” pe romani, sa dispara limba romana.
Omul de rand de oriunde pe fata globului nu poate sa creada ca este posibil undeva pe pamant sa mai existe minoritati sau natiuni subjugate care sa fie supuse unui proces de genocid cum sunt supusi de 177 de ani fratii nostri din Timoc.
Conflictele acestea amintite de Miroslav Bogdanovic in scrisoarea intai catre prietenul sau dl.Craja din care rezulta ca din Serbia in anul 1906 putea sa mearga la lucru fara restrictii orice sarb din tara vecina, cu exceptia romanilor, deoarece romani sunt multi pe la frontiera cu Romania, sunt sate langa sate, iar daca acestia vin la lucru in Romania, ei prezinta pericolul de a veni si cu carti si cu abecedare romanesti, cu istorii si dau o lovitura mortala culturii sarbesti si nu ne mai „sarbizeaza”.
Prin anii 1941 – 1944 ca din intamplare eu ma ocupam cu problema aceasta a romanilor din Timoc Serbia , iar Maresalul Antonescu ii acorda o mare atentie. Tot atunci l-am cunoscut pe Iuliu Maniu si doctor Nicole Lupu, amandoi taranisti,desi eu nu eram aliniat in nici un partid politic.
Rasfoind revista Timocul , anul II, nr. 3, din martie 1935, am descoperit ca regii Romaniei se interesau de soarta romanilor de peste hotare. Prezentam in acest articol o fotografie din revista Timocul nr. 3 din 1935, in care romanii de peste hotare sunt invitati la Palatul Regal si defileaza in fata M.S. Regele Carol II si a Marelui Voievod Mihai. Este vorba despre elevii din scolile romane de la Sofia(Bulgaria) , Salonic( Grecia), Grebenac (Albania)si Ianina( Grecia), in ziua de 11 Mai.

Pregatindu-ma cu pasaportul in mana sa plec la Belgrad, pentru a cere o audienta la presedintele Serbiei, aflata sub ocupatie germana si bulgara, am trecut pe la regretatul I. Maniu si dr. N. Lupu sa-mi iau ramas bun si sa le mai cer sfaturi. Cu acest prilej imi povestea dr. Nicolae Lupu ca prin 1921, (dupa 20 de ani) era prieten cu Primul Ministru al Serbiei Nikola Pasic si ca a primit scrisori de la romanii din Timoc sa-i ajute sa-si gaseasca loc de munca pe mosiile boierilor din Romania, iar cand a intervenit la N. Pasic ca Prim ministru , acesta i-a spus ca nu se poate, pentru ca romanii sunt trecuti pe lista neagra, deoarece obisnuiesc sa se intoarca toamna nu numai cu simbria ci si cu traista plina de abecedare si carti romanesti, ceea ce este inrerzis sa circule in Serbia.
Poate ca cineva dintre cititori s-ar intreba de ce mergeam eu in audienta la generalul Milan Nedic, seful guvernului colaborationist. Era vorba ca fusesera prinsi unii tineri romani cu pachete de carti romanesti ascunse in carul cu fan sau tulei care se duceau in satele de munte sa le vanda si sa lase si cartile la romani. Vreo doi dintre ei stiu ca au fost prinsi si sarbii patrioti le-au taiat beregata pe loc. In afara de asta era o moda ca patriotii sarbi sa fie ascunsi pe marginile drumurilor pe care circulau militarii germani pe motociclete in treburile de serviciu, cu acest prilej patriotii sarbi alegeau locurile crimei sa se produca pe terenul agricol al unui sat romanesc. Ei se ascundeau dupa tufisuri, aruncau granada si lasau impresia ca treaba era facuta de romani. Si asta pentru ca, dupa regulamentul german, nemtii arestau primii 100 de tarani de pe campul din apropiere, ii duceau la un fel de judecata si ii impuscau, desi unii nici nu stiau despre ce e vorba. Iar in firea romanului nu sta inscris un semenea narav sa omori pe cineva care n-a comis crima. Insuccesul meu a fost total, desi la Generalul Nedic am fost cu Pop Dioka Popovic,roman din Jabukovac, deputat democrat sub monarhie , pentru ca pe mine nu m-ar fi primit singur. Cu acest prilej Generalul l-a motivat ca vlahii astia nu mai pridesc cu primire de carti romanesti din Romania.
Scopul publicarii acestui articol este acela ca oamenii nostri politici, interesati sau dezinteresati de soarta romanilor trebuie sa-si formeze o imagine clara despre vecinii langa care traiesc si psihologia lor.

ANUNT IMPORTANT Anuntam pe confratii nostrii din Timoc Serbia , Timoc Bulgaria, Banatul sarbesc, Grecia, Albania, Macedonia, ca si pe cei din tara si alte continente, ca Simpozionul international fixat in data 8,9,10 octombrie 2010 se suspenda, deci nu se mai tine, din motive financiare. Vom fixa in loc un Simpozion international in care se vor dezbate cateva probleme si unde fiecare invitat sau lider va putea sa prezinte o scurta comunicare , dupa priceperea lui sau vor prezenta teme curente, legate de monumentele de interes istoric de la romanii din Banat, Timoc, Macedonia.
Saptamana viitoare veti primi o invitatie in acest scop.

3 Răspunsuri

  1. […] valah; Theodora0303; Alexandrescu Daniela;  Andreihappyday; Andrei Mogan; Arici de mare; Astra Română; Banca viselor; Baricada;  Blogul cu mobilă; Blog feminin; Bucovina profundă; Cristi Petre; […]

  2. […] căldură: Alexandrescu Daniela;  Andreihappyday; Andrei Mogan; Ana Usca; Arici de mare; Astra Română; Banca viselor; Baricada;  Blogul cu mobilă; Blog feminin; Bucovina profundă; Caius; Cristi […]

  3. FELICITARI PENTRU BLOG.
    CARTE SEMNAT DE MARESALUL ANTONESCU IN INCHISOAREA LUBIANKA ????
    ASTEPT PAREREA PE
    http://maresalionantonescu.blogspot.com/

    O ENIGMA PE CARE PUTETI SA NE AJUTATI SA O DEZLEGAM.
    VA MULTUMESC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: