MICILE MISTERE ALE RĂZBOIULUI DINTRE SERBIA ŞI N.A.T.O.

Dorim să vă prezentăm fragmente din Războiul dintre N.A.T.O. şi Serbia unde avem unele date aproape exacte. Ne dăm seama că în Balcani nu se prea învaţă istorie pentru că populaţia venită din Asia prin sec. VI-VII nu recunoaşte descinderea mongolică şi au luat locul băştinaşilor pe anumite teritorii, făcând din aceştia popor ocupat şi apărând ca un intrus în ceea ce priveşte paternitatea asupra teritoriului din Balcani.
Popoare vechi au fost: grecii, romanii, dacii, apoi vlahii care au stăpânit aproape întreaga Peninsulă Balcanică, apoi albanezii sau skipetarii, care ar fi urmaşii ilirilor; ar mai trebui amintiţi şi popoarele din aria Adriatică în care cad raguzanii, mai târziu vlahii, morlacii, maurovlahii, cuţovlahii şi alţii.

Iugoslavia (bosniacă, croată, macedoneană, muntenegreană, sârbă, sârbo-croată sau croato-sârbă, slovenă: Jugoslavija; chirilice: Југославија; literalmente în română: „Slavia de Sud” sau „Țara slavilor de sud”) este un termen care descrie trei entități politice care au existat succesiv, în peninsula Balcanică, din Europa, în cea mai mare parte a secolului XX. Iugoslavia a fost ideea pentru un singur stat pentru toate intelectualitățile slave de sud și a apărut spre sfârșitul secolului al XVII-lea și a câștigat proeminență în secolul XIX cu deplasarea Ilirilor, care a culminat cu realizarea idealului în 1918 odată cu dezintegrarea imperiului Austro-Ungar multinaţional la sfârșitul Primul Război mondial și formarea Regatul sârbilor, croaților și slovenilor. Cu toate acestea, Regatul a fost mai bine cunoscut și familiar precum și chiar și pe hărți ca Iugoslavia (sau Jugo-slavia în restul Europei); în 1929 a fost redenumit în „Regatul Iugoslaviei”.

Noi vom discuta câteva repere din războaiele de aproape 10 ani ale sârbilor. În cazul de faţă ne interesează să ştim ce s-a întâmplat cu misterele între o organizaţie mondială şi o ţărişoară care n-avea nici 10 milioane locuitori şi se numea Serbia-Muntenegru. Războiul dintre N.A.T.O. şi Serbia-Muntenegru îmi răscoleşte amintirile pe care încerc să vi le înşirui în acest articol cu pretenţia că nu exagerez cu nimic evenimentele.


Harta fostei Iugoslavii, care cuprindea până în 1999 Voivodina cu Banatul, Timoc, Serbia, Muntenegru şi Kosovo.

Primele semnale prin care s-a dovedit că situaţia în Serbia se înrăutăţeşte a fost prin 1995 când ne aflam la al IV-lea Congres internaţional organizat de ASTRA Română Timişoara, la care participă de obicei cam 300 invitaţi de peste hotare şi cam 100 din ţară. Pe atunci Preşedintele asociaţiei era Eugen Todoran, rectorul U.V.T.. Iar la românii din Timoc-Serbia erau cei mai mulţi participanţi, unul dintre grupurile folclorice fiind din Alova, condus de Mierlăuţovici. La programul de pe scena Teatrului Naţional, sâmbăta de la ora 18, aveau loc concursurile de dansuri, la care ei nu s-au prezentat. Pe cale de consecinţă, îngrijoraţi că sala era cu sufletul la gură, dornică să-i vadă pe aceşti dansatori din Timoc Serbia, am alergat la Lic. Henry Coandă unde erau cazaţi, să aflăm cauzele acestei absenţe. Acolo am dat de Dl. Mierlăuţovici care mi-a spus că nu poate să dea drumul la echipă pe scena Teatrului Naţional Timişoara, deoarece pe scena respectivă se face politică în loc de cultură; totodată mi-a indicat că ordinul acesta, credea el că vine din partea autorităţilor sârbeşti, din Timişoara sau Belgrad. Grupul lui Mierlăuţovici era monitorizat de un politruc sârb care nu ştia româneşte şi care mi-a spus că acuma a aflat că aici se face politică nu cultură şi le-a interzis concetăţenilor săi să danseze şi să joace pe scena teatrului. Insistenţele mele, ale D-lui Crăciunovici, D-lui Rector, că scena este pentru cultură pură nu politică, că n-am văzut până în prezent dans, că n-a văzut nici o naţie să prezinte dansuri politice. De aceea politrucul sârb a rămas neclintit din ideea că cetăţenii sârbi nu pot încălca legile democratice ale Serbiei şi a rămas neclintit în interdicţia comunicată. Drept consecinţă, Ferstivalul de Folclor n-a mai avut loc şi nici la Secţia Ştiinţifică n-a avut voie a doua zi să particie vreun român din Serbia. Asta pentru că noi facem politică de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga.
Îndrăzneala aceasta ne-a impresionat pe toţi şi n-am vrut să dăm proporţii scandalului. Însă seara, în sala de mese a Colegiului Henry Coandă au jucat toate echipele din Serbia şi celelalte ţări. Atunci eu l-am întrabat pe politruc, dacă a remarcat ceva politic la aceste dansuri; el a răspuns că n-a remarcat nimic politic. După aceasta l-am întrebat ce rost a avut să vină de la Alova ca să se distreze la Timişoara. A fost sincer şi mi-a spus că na- văzut nimic politic nimic însă el execută un ordin. După acest insucces programul s-a desfăşurat în sala de mese şi în Piaţa Operei.
La următorul Congres din 10 Oct. 1996, am avut onoarea să ne onoreze cu prezenţa Primul Ministru al României pe atunci, Victpr Ciorbea şi chiar Preşedintele ţării Emil Constantinescu. Am luat masa împreună la cantina şcolii şi printre altele D-l Prim Ministru ne-a povestit un crâmpei dintr-o întrevedere avută cu Preşedintele Serbiei Slobodan Miloşevici la o întâlnire din Cipru. Victor Ciorbea se gândea la «fraţii lui» românii dintre Morava-Timoc din Serbia că sunt persecutaţi de vecinii şi prietenii noştri sârbi care nu le recunosc statutul de minoritate; deci sunt singura minoritate abstractă nebăgată în seamă de către guvernul sârbesc. E ca şi când ar fi o minortiate luată zălog căzută prizonieră într-un război nevăzut. Foarte amabil, m-a asigurat că «această problemă» va fi rezolvată cu ocazia primei vizite la care va fi invitat de Guvernul României la Bucureşti A rămas deschisă promisiune invitării la Bucureşti. Ceva mai târziu, spunându-i cele întâmplate D-lui Preşedinte al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia, Dimitrie Crăciunovici, acesta mi-a răspuns, surprins de noutate, că Victor Ciorbea va fi schimbat pentru asta; lucru care a avut loc destul de curând. Ceea ce rămâne un mister este faptul că D-l Preşedinte Crăciunovici ştia că soarta Primului Ministru, al Guvernului României depinde de Dl. Miloşevici.
Cu alte cuvinte, cititorii noştri, ca şi noi, rămânem fără răspuns: de unde ştia Dl. Crăciunovici despre această schimbare. Mai rămâne o chestiune că s-ar fi putut întâmpla să se refere la schimbarea D-lui Miloşevici şi nu a D-lui Victor Ceorbea. Precizez că este vina mea că n-am rezolvat atunci problema, evitând discuţiile cu caracter politic.

Sârbii sunt un popor misterios. Ei cred că ei sunt cei mai viteji, deştepţi şi paşnici. Cu toate acestea sârbii în istoria lor au câştigat 3 războaie, dar cunoaştem două războaie la care un stat mic, sărac format din 2 judeţe, cum e Serbia a fost în stare să declare război Imperiului Otoman la 1876, care s-a desfăşurat de la gurile Timocului până la Izvoare. Ei au pierdut acest război şi puteau fi desfiinţaţi ca stat a doua oară după Câmpia Mierlei 1389, dacă nu era Europa de Vest să le sară în ajutor.
Al doilea război pe care-l au cu o super putere este în anul 1999, un război ingineresc în care adeversarul N.A.T.O. luptă cu avioane iar sârbii luptă pe pământ; bătălia aceasta acesta durează 77 de zile şi seamănă cu războiul dintre Mussolini cu băştinaşii din Kenya, care luptau desculţi, iar trupele italieneşti aruncau pioneze ca să oprească înaintarea kenyenilor. De fapt bătaia după graiul românilor din Timoc- Serbia şi Bulgaria a început în ziua de 17 martie ora 14 într-o zi de duminică.
Cititorii noştri români vor înţelege multe lucruri nescrise şi neauzite din acea perioadă. De aceea voi aminti câteva episoade prealabile care s-au petrecut înainte de începerea bătăliei.
Este vorba de pregătirile de război ale lui Miloşevici care se afla în discuţii politice cu americanii la Dayton.
Mă aflam în biroul meu al Astrei Române din imobilul C.C.I.A.T., în P-ţa Victoriei nr. 3, et. 1, cam. 11, prin anul 1990. Pe atunci era obiceiul la sârbi să facă investigaţii printre oamenii politici şi de cultură ca să se înţeleagă rostul expansiunii şi al acceptării răboiului. Au venit la mine doi studenţi ca să mă coningă că nu le este frică de americani dacă va porni război împotriva Serbiei, întrucât n-a fost imperiu, ţară , nimeni n-a putut până acum să-i învingă.
Primul interlocutor era un student român Abramovici din Timoc-Serbia, satul Praova clădit pe ruinele cetăţii împăratului Traian, Decebalum. A venit la mine făcându-se că urmăreşte altceva, însă eu l-am ascultat cu răbdare şi m-a interesat să văd care este ţinta. Atât din discuţia cu acest sudent de la medicină era prin anii 2-3 ca şi următoarea persoană care m-a visitat d-nşoara Vesna Cârstici, studentă la Chimie din comuna Zaicear, Timoc-Serbia. Este ciudat că amândoi «băteau şeaua să priceapă iapa» şi anume că Serbia este într-o situaţie conjuncturală destul de critică dar se va descurca cu americanii şi cu ceilalţi, pentru că, ziceau ei – nu s-a născut poporul care să îi bată. Când eu i-am arătat că au fost bătuţi aproape în toate războaiele, primul război, cunosc eu din istoria lor în care n-au fost combătuţi a fost cel din 1912, când se desfăşurau războaiele balcanice ca să înăbuşe pe cel început de Bulgaria şi Serbia; armata română au trecut Dunărea cu vreo 400 mii de soldaţi şi s-au oprit în faţa Sofiei, ca să-i intimideze pe beligeranţi şi atunci s-a făcut pacea de la Bucureşti. Bulgarii nu mai erau singuri, iar generalul Savov se temea că sârbii sunt sprijiniţi de români şi de alţii.
A urmat bătălia de pe râul Bregalniţa din Macedonia, unde sârbii i-au bătut pe bulgari. Acesta este de fapt singurul război pe care-l ştiu din istoria sârbilor şi poate încă unul pe la anul 1280 când Serbia a avut un bătălie cu regatul Româno-Bulgar (Blacho-Bulgarorum), când regele Uroş îl bate pe regele aşa numitei împărăţii româno-bulgare, Ioan Petru Asan al III-lea; acesta cade în război şi se termină cu imperiul româno-bulgar în sudul Dunării. După aceasta începe domnia ţarului bulgar Terteli şi românii intră în conflict şi cu bulgarii şi n-au ştiut nici cum să-i atragă pe bulgari.

Ioan Petru Asan al III-lea

Ar mai fi un război în care sârbii au participat ca aliaţi ai turcilor la căderea Constantinopolului, se spune că la 1453 Giura Jacşici cu o armată de 15 000 cavaleri sârbi s-au dus să rupă zidul Constantinopolului şi astfel reuşesc turcii să-i bată pe bizantini, şi pe genovezi, care aveau un vechi luptător căpetenie, ce trece puntea vasului pe pământul turcesc în fruntea armatei genoveze cu sabia scoasă deşi nu ştia direcţia că nu mai vedea. Prin urmare sârbii se pot lăuda că au participat la căderea Constantinopolului în calitate de vasali ai turcilor pentru că Serbia fusese desfiinţată în războiul de la Câmpia Mierlei – 1389.

Pe atunci exista o oarecare colaborare între Mişcarea Democrată a românilor din Serbia şi Asociaţia ASTRA Română Timişoara. Cu puţine săptămâni înainte de începerea războiului de către N.A.T.O. am fost vizitaţi la sediu de către Dl. Dimitrie Crăciunovici, Preşedintele mişcării amintite. Cu prilejul vizitei la care a participat şi un diplomat român a rămas ca eu să întocmesc în 2 săptămâni un «Memorandum» pentru Parlamentul şi Guvernul sârbesc şi urma să redactez şi un «Memoriu» mai amplu pentru Miloşevici. Credeam că într-o lună, două voi termina cele două documente, pe care delegaţia domniei sale care se numea «a Românilor din Serbia» singura care se proclama că e românească, le va depune personal Primului Ministru şi Parlamentului. Însă lucrurile au stat cu totul altfel.
Era ziua de 17 martie 1999 într-o zi de Duminică. Cam pe la ora 12 a sunat la uşă Dl inginer Dan Marinescu al cărui tată fusese diplomat pe undeva prin Africa, care-mi făcea vizita obişnuită. Chiar în acest timp m-a sunat de la Zăiceri Serbia, Dl. Crăciunovici, şi mi-a vorbit cam aşa:

« D-le Sandu, peste 2 ore (ora 14) începe războiul dintre N.A.T.O. şi Serbia şi eu n-am nici Memorandumul nici Memoriul gata. Cine ştie ce se mai întâmplă după acest război, care scăpăm şi care ne îngropăm? Dar vă rog, faceţi ceva şi trimiteţi-mi pe faxul meu cele două documente.»

I-am răspuns cam aşa:

«Am aici lângă mine un prieten care spune că e posibil să dăm de un fax pe undeva pentru că e Duminica şi să rămâi pe lângă fax. Mă străduiesc să-ţi trimit Memorandumul întreg şi vreo 5 pagini din «Memoriu».

M-am gândit pe loc la cine să apelez; cine are duminca un fax acasă? Mi-a venit în gând omul politic Borceanu care era pe atunci chiar în Parlament la Bucureşti, făcând parte dintr-un partid condus de fostul ministru liberal Varujan Vozganian. L-am sunat imediat şi i-am cerut sprijin. Dânsul mi-a spus că singura soluţie care mai există ca în cele două ore, până începe războiul să iau o maşină şi să ajung pe Calea Şagului dincolo de pod pe stânga, la al 3-lea punct de benzinărie de pe şoseaua care duce spre Belgrad. Imediat ne-am urcat în maşină şi cam într-un sfert de oră am ajuns la benzinărie. Am dat materialul şefului şi a început cu memorandumul. Avea cca. 10-15 pagini. După aceea am început să transmitem şi memoriul şi când am trimis faxul, Dl. Crăciunovici mi-a spus că trebuie să încetez că americanii încep să arunce bombe peste Blegrad. Se vede că era mulţumit şi cu atât. Ceea ce mă rodea pe mine şi pe amicul meu Radu Marinescu era, de unde ştia el că războiul începe exact la orele 14?

Dimitrie Crăciunovici.

În momentul acesta am avut intenţia să-l întreb mult mai târziu ca să-mi dezvăluie misterul, însă mi-am dat seama că este un lucru mult prea delicat şi secret, de care nu se ocupă asociaţia noastră; şi mai ales eu care, deşi am lucrat cu Mareşalul Antonescu, Iuliu Maniu, Constantin Vişoianu-Ministru de Externe, Vasile Stoica tot ministru de externe n-am discutat probleme politice, pentru că n-au atracţie pentru mine şi m-am ferit pe cât a fost posibil şi la Belgrad la Ambasadă de chestiunile politice şi diplomatice.
Asta pentru că încă de când eram copil de 4-5 ani, unchiul meu Goga a lui Călin Sandu a fost împuşcat de un copil pus de Partidul Radical care era la putere, pentru că fusese ales ca primar din partea Partidului Democrat. Deci criminalul a fost mâna statului prin Partidul Radical. Esenţialul este că sârbii de cele mai multe ori nu fac crime direct ci cu mâna altuia; în cazul de faţă cu un minor de 14 ani. Răsplata copilului devenit criminal prin imprudenţă şi minoritate, a fost un teoc (pungă) de bomboane.

Ne pare rău că unele dintre misterele micului război în care numai sârbii au avut curajul să se avânte, n-au fost rezolvate. Aşa că misterele zac printre secretele fostului Colonel din armata lui Tito Dimitrie Crăciunovici, «Preşedintele Mişcării Democrate a Românilor din Serbia».
Am de gând, dacă ne mai ţine Dumnezeu cu atâtea păcate, să-l provoc la o discuţie pe Dl. Dimitrie Crăciunovici, pe care românii din zona Maidanpek îl proclamaseră General al românilor, susţinut de un revoluţionar timocean Iorgovici care nu ştim prin ce mistere a plecat în S.U.A. şi nu s-a mai întors.

30.07.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

3 Răspunsuri

  1. Cred ca iaste ceva si adevarat, da din prostie romani timoceani sunt cu o infectia sarbeasca unde sarbu este mai tare cit Dumnazeu.

    Asa oamin aveam si la politica romaneasca timoceana.

  2. Sunt de pe Valea Timocului/Moravei/Dunurei si multi sunt incurcati cu arbi, atit de multi ca este greu se face ceva………ei cine nu sunt si se declara ca romani cred ca o se fuga la Romania sau ocident………..ei cine se declara ca vlahi o se fie asimilati si asa este terminat lucru cu Valea Timocului/Moravei/Dunurei pentru ca politica de la Romania nu se prea intereseaza despre un problem unde poate facea ceva da din pacate sunt in un timp „intrziati” despre problemele de nivou cine sarbi a reusit se pune romani supt craci lor!!!!!!

  3. Incep sa se intereseze si autoritatile romane de Timoc. Tarziu,dar tot este bine ca de acum inainte Romania sa faca ceva pt timocani…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: