VESTE TRISTĂ

Acum două zile, 30 martie 2010, Parlamentul Serbiei a dezbătut crima de genocid de la Srebrnica în care U.E. era interesată să vadă dacă se recunoaşte sau nu, infracţiunea imprescriptibilă de genocid săvărşită asupra unui grup etnic sârbesc musulman din Bosnia şi Herţegovina, localitatea Srebrnica, lânga valea munţilor Jahorina. Numele acesta de Jahorina îmi răscoleşte sufletul încă de când eram şcolar şi parcă mi se scurge o lacrimă de adâncă mâhnire pentru acel doinitor, care ar putea să descindă de la vlahii (românii) din Bosnia, în dispariţie completă.
Genocidul a fost săvârşit la data de 10 iulie 1995, când Securitatea sârbească de la Ministerul de Interne planificase uciderea a cca. 40 000 de sârbi mahomedani, care nu recunoşteau Guvernul de la Belgrad. Armata secretă numită „Scorpionii” au împuşcat într-o singură zi, peste 8 000 copii, femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni sub privirile nepăsătoare ale forţelor militare olandeze care au ezitat şi s-au comportat ca nişte laşi. Acesta este cel mai mare genocid din lume după cel de-al II-lea Război Mondial, unde au pierit peste 8 000 sârbi mahomedani şi cca. 25-30 000 refugiaţi din zona Srebrnica. Autorul principal al crimei ar fi fost gen. sârb Ratko Mladici, care se ascunde în Serbia, după unii, ar profita şi de protecţia unor regimente sârbeşti.
U.E. a vrut să vadă dacă naţiunea sârbă a tras vreo învăţătură, din acest genocid, pe care parlamentarii sârbi îl numesc masacru, după unii, justificat că şi sârbi au fost măcelăriţi de mahomedani. Dar Parlamentul de la Belgrad, n-a recunoscut existenţa genocidului şi l-au numit un oribil carnagiu şi masacru, care de fapt este tot o crimă.
Sârbii, în instinctul lor naţional se consideră o populaţie hăituită şi prigonită, încă din Asia şi coborârea în Balcani în calitate de slugi ai avarilor. De aceea, unele crime, care se săvârşesc, se consideră a fi justificate, pentru că sunt crime de stat, săvârşite în interes de stat, care se cheamă Serbia; crima este tratată cu aceeaşi cruzime în Asia ca şi în Balcani. Este posibil ca această cutumă să o fi adus sârbii din Muntenegru în Serbia. Prima crimă săvârşită în interes de stat, este cunoscută pe la anul 1450, când era principe/cneaz al Muntenegrului, un român numit «Voevodul Radule Vlah», ctitor al bisericii rămase cu denumirea de Biserica Vlahă în Cetine. Criminalul sau asasinul ultimului vlăstar de viţă românească se numea Ivan Ţârnoevici, ginerele voevodului român, de neam sârb, care considera că, în calea dezvoltării sârbilor, este nevoie să dispară provincia Muntenegru şi să fie a sârbilor şi să dispară deasemeni neamul româneasc sau al vlahilor/rumânilor. Pe el nu-l interesa gradul de rudenie, nu-l mustra conştiinţa că pune la cale uciderea tatălui soţiei sale, ci că face un gest naţional în interesul promovării naţiei sârbeşti.
Sârbii au decis, prin Ordinul lui Miloş Obrenovici, ca la data de 24 iulie 1817, să i se taie capul cu toporul conducătorului răscoalei sârbeşti Karagheorghe, care dormea ostenit undeva sub un nuc nu departe de Smederevo. Aceasta nu e socotită o crimă, pentru că este făcută în interesul statului. Dar de ce? Pentru că vroia să mute întreaga populaţie a Serbiei în vechea ei vatră din bălţile Pripetului, nu departe de Volga. Au urmat şi alte cazuri de asasinate în interes de stat, de pildă, în 1903, regele Alexandru I şi iubita lui Draga, împreună cu aromânul ministru al armatei şi priministru Ţinţar Marcovici, au fost asasinaţi la fel. Chiar şi în timpul lui Miloşevici au existat astfel de asasinate cum este Ivan Stambolici; apoi asasinatul neizbutit împotriva omului politic monarhist şi scriitor Vuk Drajcovici. Până şi la arestarea lui Miloşevici la Belgrad, fiica sa a tras cu pistolul în maşina în care a fost urcat tatăl ei, însă nu l-a nimerit şi nu i s-a întâmplat nimic. Dacă s-ar fi consumat tentativa de omor, poporul sârb ar fi trebuit să înţeleagă că aceasta a făcut-o, nu din interes personal, ca fiica lui să tragă vreun folos, ci că sentimentul ei patriotic a îndemnat-o să-l omoare ea pe tatăl ei, decât să-l omoare alţii. Gestul acesta primitiv s-a mai întâmplat în jurul datei de 1804, când Karagheorghe începuse Revoluţia sârbească, el fiind de origine aromân din Muntenegru. Într-o încăierare cu turcii, fratele lui a fost rănit grav şi n-a mai putut merge; atunci Karagheorghe a fost întrebat de ceilalţi camarazi de răscoală, ce să facă cu fratele lui rănit, care nu poate merge? Liderul revoluţionar a răspuns:
«-Împuşcaţi-l voi mai bine, decât să-l împuşte turcii, că este al nostru şi nu trebuie lăsat pe mâna lor.»
Fratele lui a auzit discuţia din cealaltă cameră şi deodată i-au venit puterile şi a luat puşca şi condacul l-a aşezat la brâu şi a fugit să nu-l prindă turcii.
În concluzie, pentru sârbi, ar trebui făcute tribunale speciale, adaptate caracterului lor, pentru ca astfel să se poate justifica genocidul. Pentru sârbi, generalul Mladici este un erou, dar pentru Tribunalul de la Haga este un criminal; două judecăţi diametral opuse.
După această chestiune pot să adaug o scurtă versiune auzită de la IPS Mitropolit al Banatului, Dr. Nicolae Corneanu cam aşa:
«Prin 1995, înainte de genocidul de la Srebrnica, am fost invitat împreună cu Patriarhul Teoctist, de către Patriarhul Serbiei Pavle, să facem o vizită pe frontul de la Sarajevo ca să ne dăm seama că sârbii sunt un popor paşnic, şi nu le place forţa şi crima. De aceea am ajuns până la Pale o localitate mai importantă de lângă Sarajevo, sub protecţia Bisericii Ortodoxe Sârbe, unde aveau loc bătăliile şi bombardamentele zilnice. La un moment dat răposatul Patriarh Teoctist s-a aplecat spre Patriarhul Serbiei, care era o mână de om şi abia-şi trăgea sufletul, întrebându-l discret, pentru că era de faţă şi Primul Ministru Lilici, român din Brza Palanka,
„-Preafericite, te rog şi eu, din suflet să nu-i uiţi pe fraţii noştri din Timoc, care doresc să se închine lui Dumnezeu în bisericile lor, în limba lor românească.”
Primul Ministru a sesizat sensul întrebării şi a dat el replica:
„- Nu sunt români, sunt vlahi.”
„-Or fi, zise patriarhul nostru, dar la Dumnezeu se roagă în limba lor mumească, care este limba românească. Ar fi păcat să-i uitaţi.”
La care micul omuleţ cu nas subţire ca de grec s-a făcut că n-aude şi a schimbat subiectul discuţiei, fără ca Patriarhul nostru să primească vreun răspuns.»
Trebuie adăugat că, după acest eveniment, Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu a făcut un infarct de bucurie după promisiunile sârbeşti.
Iată cu ce învăţăminte ne alegem din cel mai mare genocid din lume după al II-lea Război Mondial, pe care sârbii parlamentari îl apreciază a fi un masacru.
Instinctul răzbunării o are fiecare sârb, mai mult sau mai puţin dezvoltat, dar se poate spune cu certitudine că se asigură continuitatea crimei, chiar şi în cazuri mult mai mici, dacă statul este în pericol. De exemplu, acum vreo 2 ani, la Cameniţa Mică, un preot ortodox sârb din Mihailovaţ însoţit de un patriot sârb au făcut o incursiune prin restaurantele românilor timoceni, ca să vadă ce limbă folosesc şi cum se comportă. În satul menţionat, un locuitor îşi sărbătorea ziua de naştere şi cântau lăutarii după obiceiul locului, cântece populare româneşti. Preotul şi patriotul sârbi, au intrat furioşi şi i-au întrebat pe cei prezenţi de ce cântă româneşte; unul dintre ei, care-şi sărbătorea ziua naştere a răspuns cam aşa:
«-Cântă după moda noastră, câtece rumâneşti că suntem rumâni pentru că e ziua mea de naştere.»
Patriotul sârb, înfuriat că se încalcă legile statului sârbesc, l-a prins pe sărbătorit şi l-a dat cu capul de ciment, după care acesta a murit instant. În situaţii similare s-ar fi făcut caz şi presa ar fi scris, dar n-a scris, totul a fost tăinuit şi nici n-a fost pornit proces împotriva criminalului şi a preotului sârb, care şi astăzi, spun românii locului, se plimbă liber prin Belgrad. Deci acesta este un erou, nu un criminal.
Logica este că omul acesta n-a comis o crimă, că aceasta ar fi fost intenţia lui criminală, ci că el a executat un ordin venit din partea statului, iar Statul nu poate fi trimis în judecată. Poate că eu greşesc, dar dacă ar fi fost un sârb în locul românului, scandalul ar fi fost de proporţii mari şi criminalul ar fi stat şi azi la răcoare. De aceste lucruri, Tribunalul de la Haga trebuia să ţină seama, că sârbii au instinctul crimei înnăscut şi de aceea ar trebui făcute legi speciale pentru ei.
Dacă acest popor mai crede în Dumnezeu, ar trebui să îngenuncheze cu toţii şi să ceară iertarea de păcate, care au căzut pe caput acestei naţii, pentru că nu există, după dihtonul latin, iertarea unor astfel de fapte fără pedeapsă, pe care astăzi nici în sălbăticie, prin Africa nu mai sunt întâlnite. Romanii spuneau «nullum crimen sine lege» (nici o crimă fără lege).


Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor din Dacia Aureliană, pentru care vă rugăm, fie pe cei din sudul Dunării, fie pe ei din nordul Dunării să ne trimită fotografii, hărţi vechi, documente dintre cele mai reuşite ca să le putem folosi în cartea de istorie.

01.04.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: