Iluzii Politice

Traian Băsescu Preşedintele României Boris Tadici Preşedintele Serbiei

Iluziile politice se întâlnesc la casele mari, la preşedinţi de stat, regi sau împăraţi, deci la elitele din vârful naţiunii. Dacă aceste elite au născut sentimentul de justiţie şi au frica de Dumnezeu, înseamnă că ţara aceea poate avea o traiectorie istorică, democratică în stabilitate şi echilibru social. Dacă elitele din vârful naţiunii ajung în aceste funcţii datorită unor viclenii, înşelăciuni politice, viitorul acelui popor este îndoielnic şi de multe ori iluzoriu. Rostul nostru pe lume este ca să dăm un semn de alarmă pentru ţara sau poporul care se scaldă în iluzii politice şi comit abuzul de drept care poate fi greu recuperat de proprii săi cetăţeni, dar şi de cei din grupe sociale şi minoritare mai importante sau mai puţin importante. De data aceasta ne legăm de un fapt istoric important, şi anume, revoluţia maghiară de la 1848-1849, care se sărbăroreşte în fiecare an la 15 martie. Cu acest prilej am aflat de la televiziunea din Belgrad că Preşedintele Ungariei Laszlo Solyom va face o vizită ungurilor din Voivodina, unde va fi întâmpinat de Preşedintele Serbiei, Boris Tadici, iar solemnitatea va avea o durată de 3 zile. Nu ştim exact ce s-a întâmplat, dar aflăm la 2 zile după 15 martie, că această vizită este cu cântec. Preşedintele Ungariei, Laszlo Solyom, nu vine la Subotiţa de dragul D-l Tadici, ci se gândeşte la confraţii săi unguri, care s-au jertfit în acele zile fierbinţi de trezire a Europei la o viaţă demnă şi liberă, pentru că a vrut să fie între fraţii săi cu prilejul unei sărbători care răscoleşte inimile tuturor ungurilor. În ceea ce ne priveşte, ne-am mirat că D-l Preşedinte al Ungariei a găsit un refugiu sentimental la minoritatea maghiară din Voivodina, tocmai acum, în 15 Martie, când minoritatea sârbă, de curând venită de la Kosovo s-a stabilit în Srem, Banat şi Bacika şi a izbutit să-şi aleagă chiar un principe de origine croată, Şuplikaţ, care a murit după un an. Sârbii din Ungaria au fost împotriva revoluţionarilor maghiari şi au luptat cu armele împotriva acestora, în cadrul armatei imperiale lucru pe care istoria îl cunoaşte şi nu-l poate omite. Dacă s-ar fi întâlnit la Subotiţa, ca să îndulcească relaţiile şi să se laude că Ungaria, în calitate de membru al Uniunii Europene, va lupta din răsputeri ca să poată Serbia adera la această comunitate şi să fie astfel în rând cu lumea, ar fi fost un lucru de înţeles şi normal, dar nu credem că acesta ar a fost scopul vizitei. Pe sârbi nu-i interesează atât intrarea în Uniunea Europeană, pentru ei prioritar este, să se reviziuască statutul actual al provinciei Kosovo pe care îl socotesc a fi ilegal şi imoral. Ori la această ilegalitate şi imoralitate de aderare la statutul de provincie albaneză a Kosmet-ului a semnat şi republica Ungaria, cea care astăzi vrea să ajute Serbia. Cum observăm, atât Serbia cât şi Ungaria se află într-o confuzie politică care urmăreşte alte scopuri decât cele de sărbătorire a zilei de 15 martie 1848. Cititorul neavizat şi politicienii s-ar putea să nu cunoască istoria, deci să fie străini de evenimentele petrecute la 1848 şi să se facă astăzi că n-aud, că nu văd, numai să-şi îndeplinească ţelurile urmărite. De aceea, aici noi ne exprimăm mirarea ca 2 state antagoniste, unul cu idei europene şi altul cu idei balcanice să vrea să se alieze la acelaşi ideal de libertate a tuturor ungurilor şi a tuturor sârbilor; ceea ce după părerea noastră nu prea corespunde cu realitatea. Revoluţionarii maghiari de la 1848-49, prin generalul Bem, comandantul militar al revoluţionarilor a lansat românilor din Banat şi din celelalte provincii transilvane, să se unească cu ungurii pentru dezrobirea de sub jugul habsburgic şi al sârbilor. Iată ce spune gen. Bem: «Cu durere am înţeles patimile ce aţi răbdat de la viţa sârbească, cari ca venituri aici scăpaţi, precum până acum sub stăpânirea bisericească sârbă în ticăloasă orbie v-au ţinut, aşa acum ca pe nişte sclavi sub despotica sa domnire lumească (Voivodina) vru a vă supune.»

La data de 3-15 mai 1848, românii din Banat protesetează la Pesta, împotriva instalării ca patriarh al sârbilor şi al românilor, a numitului Iosif Raiacici, pe care românii nu-l agrează şi îl contestă ca partriarh al lor; petiţia a fost semnată de deputaţi bănăţeni. Dorim să arătăm că toate popoarele mici s-au răsculat la 1848, singurii care au urmat calea bogătaşilor, adică latifundiarilor, au fost sârbii din Balcani, care prin caracterul lor se deosebesc şi mai mult de naţiunea maghiară şi de aceea nu cunoaştem un moment de colaborare în istorie, care să ne îmbărbăteze că sârbii au aceleaşi idei democratice ca şi ungurii. Singurii din Balcani care n-au participat la Revoluţia din 1848 au fost sârbii, care de fapt i-au imitat pe ruşi unde predomina sistemul latifundiarilor ca şi în Ungaria. Nu avem pretenţia ca noi să-l învăţăm pe D-nii Preşedinţi ai Ungariei şi Serbiei cum să facă politică. Chestiunea ne depăşeşte, doar avem un scurt prilej de a ne spune părerea. Prin urmare, subiectul principal este invitaţia premierului maghiar de a vizita Voivodina, respectiv regalitarea maghiară din Voivodina, în ziua de 15 Martie, sărbătoarea Revoluţiei de la 1848, care, în cazul de faţă ni se pare un paradox hilar. Dl Preşedinte al Ungariei să nu uite că la 1849, cel mai mare poet al Ungariei, Şandor Petofi a fost omorât de către un soldat rus, şi asta nu se poate uita, dar se mai poate vorbi. Ne interesează să discutăm lucrurile şi să facem lumină în chestiunea unor relaţii. E de observat, un fapt destul de grav şi anume că, Preşedintele României, Traian Băsescu, care a luptat, pentru ca Serbia să fie primită în Uniunea Europeană şi nu a semnat acum 2 ani pentru independenţa provinciei Kosovo, ci pentru a-i aparţine în continuare Serbiei. Dl Traian Băsescu n-a făcut acest gest de dragul Serbiei sau al D-lui Tadici, ci l-a făcut pentru că ştia că are fraţi subjugaţi în statul Serbia şi a vrut să răscumpere cumva eliberarea şi recunoaşterea parlamentară şi juridică a minorităţii româneşti dintre Morava-Timoc. Văzând că D-l Preşedinte Tadici se face că nu sunt români în Serbia de răsărit, prin filtrele diplomatice, s-a organizat din propria iniţiativă o vizită la Cladovo. În data de 9 august 2009 Dl. Preşedinte al României a făcut o vizită comunităţii româneşti din Timoc, Cladovo, oraş în dreptul Severinului, această vizită având loc într-o indiferenţă totală din partea D-lui Boris Tadici, Preşedintele Serbiei şi a Guvernului sârbesc. Este vorba de un Preşedinte care vizitează pentru prima dată de la Facerea Lumii pe românii din Serbia. Un om politic de rangul său n-a trecut Dunărea ca să se plimbe, ori să facă o incursiune, ca să vadă dacă se poate ciupi ceva, cum fac alte popoare; ci s-a dus chemat de românii din Timoc să-i vadă, să stea de vorbă cu ei şi cu autorităţile sârbeşti, nu s-a dus numai să joace o sârbă şi să bea un şpriţ cu renumitul vin de la Timoc.

Este imposibil de imaginat că Dl. Preşedinte Tadici n-a avut cunoştinţă de eveniment ca să vină la Cladova, ori să trimită pe cineva să-l întâmpine onorabil, aşa cum sunt uzanţele elitelor de vârf ale naţiunilor civilizate ce sunt întâmpinate şi puse sub protecţia poliţiei statului în care intră. Or, la Cladova n-a fost nici măcar un delegat din partea D-lui Tadici, lăsându-se impresia că vizita nu este agreată la românii din Timoc, pentru că aceştia sunt prea mulţi, prea denşi, prea majoritari faţă de sârbi, prea deştepi şi cu valori morale superioare naţiunii sârbe; dovadă este faptul că vizita s-a făcut mai mult la dorinţa Preşedintelui nostru pentru a vizita Cladova şi a se întâlni cu fraţii săi timoceni din Dacia Aureliană. Faptul că mass-media sârbească n-a suflat un cuvânt că Preşedintele Traian Băsescu a vizitat Cladova şi a pus piciorul pe podul zidit de strămoşul său care se numea tot Traian la anul 106 d.Cr., demonstrează prezumţia că prietenia de care are nevoie Serbia din partea României nu-i merge la suflet. Ei s-au învăţat să ţină această populaţie sub ocupaţie sârbească, care avea ţară atunci când au venit şi erau recunoscuţi provincie autonomă de către imperialii turci, numită Margina, ţară cu principi valahi (români) în persoana lui Mişu Karapancea, a cărui casă princiară (muzeu) se poate vedea şi azi în centrul oraşului Negotin.


Piciorul Podului lui Traian


Palatul Episcopal al lui Radu cel mare, Negotin – Serbia

În Timoc în zona Cheia, cu capul de cal sau cheie, există o singură localitate sârbească, şi anume Petrovo Selo, alcătuită pe la 1848 din colonişti muntenegreni aduşi să populeze regiunea Timocului; satul devine renumit şi pentru că acolo au fost două gropi comune cu albanezii masacraţi la Kosovo, pe care nu i-au putut îneca în Dunăre la Techia, deoarece s-au opus românii din acea localitate.
Poate că sunt şi alte amănunte de spus, dar pe care nu le cunoaştem. Însă am putea adăuga în două rânduri, că l-am rugat pe Dl Preşedinte al României Ion Iliescu, la timpul său, să facă o vizită de lucru la românii din Timoc, fie ca să vadă piciorul podului lui Traian sau mănăstirea de la Coroglaş, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân pe locul de la Rovine II, unde, pentru prima dată s-au întâlnit armatele româneşti cu cele turceşti şi sârbeşti ca aliate ale turcilor. Dar s-ar mai putea să vină invitat la un botez, nuntă, praznic sau într-o duminică când are loc singura slujbă în limba română, oficiată de părintele protopop Bojan Alexandrovici, în biserica proprie de la Malajnica. Spunem proprie pentru că este construită în curtea casei sale, ca să n-aibă sârbii ce reproşa. Însă nu ştiu dacă fostul nostru Preşedintele a avut prilejul să ne satisfacă rugămintea. Lucrul acesta l-a făcut Preş. Dl. Traian Băsescu ca primul om politic care a avut curajul să treacă într-un teren minat şi să stea de vorbă cu românii din Timoc. Acest lucru nu se poate uita. Dacă s-ar fi ştiut că vine şeful statului să-i vadă pe românii din Timoc (Dacia Aureliană) ar fi venit mii de persoane. Însă evenimentele s-au petrecut într-o atmosferă ocultă, ce n-a fost de ordine publică la populaţia autohtonă despre care se zice că nu mai poate de bine; atunci lucrurile se pot repeta şi îndrepta şi nu va fi nici o supărare, dacă se recunoaşte eroarea şi se dă dovadă de seriozitate şi maturitate politică, atât la românii din Dacia Traiană (România) cât şi la cei din Dacia Aureliană (Timoc). Pe români îi interesează, nu raporturile politice sau diplomatice de vârf ci libertăţile constituţionale şi universale, să le fie recunoscute şi respectate, acolo jos, la talpa ţării.
Imaginaţi-vă să vină în casa Dvs. un prieten şi să-i închideţi uşa în nas; ce bucurie trebuie să fi simţit Preşedintele României, când ştia unde a venit, ştia că trece Dunărea în Serbia să se întâlnească împreună cu românii pe care sârbii îi numesc vlahi şi i-au botezat din nou şi prigonesc şi-i batjocoresc, deci nu se poate spune că n-au grijă de ei, de românii cărora le vor pierzania; de ce mâhnire va fi fost stăpânit când a văzut indiferenţa sau nepăsarea politică a statului «prieten» vizitat, când de fapt iniţiativa chemării D-lui Preşedinte Traian Băsescu cădea în sarcina D-lui Preşedinte Boris Tadici. De ce atâta frică de cuvântul român, România şi numele Traian şi Aurelian sau Timoc?


Decebal vs Traian, anul 101-102 şi 105-106

Aceasta este supărarea noastră a poporului român care oricum nu poate rămâne nepăsător la o asemenea chestiune, la tratarea şefului statului român cu atâta insolenţă şi indiferenţă politică. Şi cu toate acestea, Dl. Băsescu a trecut cu vederea, s-o fi gândit că a trecut Dunărea în Balcani şi la prietenii sârbi, iar aici lumea nu ştie ce este educaţie, creştinism, bun simţ şi respectul vecinului. Cu acest prilej, nu a fost umilit poporul român, ci a fost umilit şi înjosit poporul şi naţiunea sârbă.


Bătăliile între daci şi romani surprinse pe Columna lui Traian de la Roma, terminată în anul 133, de 38 m înălţime 3,7m diametru

Noi românii suntem un popor de aproximativ 30 milioane vorbitori de limbă română şi sârbii sunt un popor vecin cu noi pe care-l respectăm, de vreo 7-8 milioane. Noi nu putem să ne părăsim vetrele şi să ne mutăm de colo-colo ca să nu-i supărăm pe sârbi, pentru că nici nu suntem învăţaţi să facem acest lucru; nu ne-am părăsit vetrele nici în vremea în care romanii ne-au bătut şi ne-au ocupat Dacia şi au luat prizonieri 50 000 ofiţeri daci, pe care i-au aruncat la fiarele sălbatice din Colosseum, şi totuşi ne înfioară gestul, dar avem curajul să o spunem, că orice s-ar întâmpla n-o să ne speriem de sârbi sau alţii ca să renunţăm la fraţii noştri din dreapta Dunării dintre Morava-Timoc şi din alte părţi, însă şi oamenii mari comit greşeli, nici ei nu sunt uşă de biserică şi dacă ne comit, cel puţin au ocazia să recunoască, îndreptând greşela cu invitarea Preşedintelui României, care să urce la et. I într-o cameră din conacul marelui voevod Român „Radu cel Mare”, care în jurul anului 1500 a construit în acest ţinut al Zăicerului vreo 10 mănăstiri din care se mai păstrează vreo 3 împreună cu micul palat. N-o fi venit pe aici Radu cel Mare bolnav de podagră (gută) pe targă ca să îi vadă pe sârbi, care nici nu erau pe acele vremuri veniţi peste timoceni, ci venea la fraţii lui de limbă şi de sânge, pe care sârbii, şi alţii îi contestă şi i-au rebotezat cu numele de «vlahi» şi sunt pe cale să le confecţioneze o istorie pe măsură politrucii din Belgrad. Ceea ce n-au făcut împotriva românilor din Timoc turcii, regimurile monarhice şi comuniştii, au făcut aşa numitele regimuri naţionaliste sau democratice de după 1992.
Românii din Serbia sau Timoc se află în situaţia de legitimă apărare; ei au o singură scăpare: aceea de a urma calea dreaptă folosită de sloveni, croaţi, bosnieci, muntenegreni, macedoneni, kosoveni şi alţii. După cum vedeţi, chiar şi sârbii nu se înţeleg cu sârbii şi s-au despărţit de ei, dar albanezii şi alţii… vreo 7 provincii pierdute pentru că administraţia sârbească nu este capabilă, adică n-are vocaţie, n-are instinct sau chemare pentru a conduce, în mod corect şi democratic nişte popoare propriu-zis subjugate, superioare acestora. Uneori sârbii apar în istorie ca eliberatori ai unor popoare deşi scopul lor era să subjuge sau să ocupe în mod tacit acea naţiune în care sunt venetici. De fapt, dacă examinăm cu atenţie trecutul istoric, observăm că în acele perioade ei nici nu aveau ţară, n-aveau armată, dar aveau călugări şi preoţi ortodocşi, care luptau pentru eliberarea de formă pentru că în realitate erau preocupaţi să elibereze pe anumiţi creştini cum erau românii sau alţii şi să-i subjuge ţinându-i sub ocupaţie continuă până astăzi. Asemenea lucruri istoricii n-au observat, pentru că nu cunosc istoria sârbilor şi de aceea şi-au făcut iluzii politice şi istorice şi unii şi alţii. Nici ei pe atunci nu erau liberi, dar să mai fie în stare să-i elibereze şi pe alţii.
Serbia a crezut că prin forţă, prigoană şi teroare îi poate intimida pe români să ţină capul plecat şi spinarea şi să nu îndrăznească să elibereze din robia sârbească; azi trăim alte vremuri şi oricât ar fi ajutaţi de undeva ca să stăpânească provincii pe care nu le-a avut Serbia veche în stăpânire niciodată, poporul acela pe care-l socotiţi trădător şi uşor de manipulat, până la urmă îşi va cuceri libertatea fie singur, fie ajutat de fraţii săi din ţara mumă. Suntem popor mare şi singurii din Europa care am încăput pe columna lui Traian să fim săpaţi în marmură ca daci şi romani, cele mai vechi popoare din Europa, popoare care nu pot suporta să fie robi la sârbi.
Recent guvernul Serbiei ar fi reglementat situaţia celor 19 minorităţi etnice. Una din acestea şi poate cea mai mare, a doua, sunt românii dintre Morava-Timoc. Noi pentru ei ne zbatem. Ne epuizăm energiile, într-o luptă transparentă, sinceră şi respectând Constituţia Serbiei. Există 4 resurse din viaţa minorităţilor la care s-au gândit parlamentarii sârbi; sunt libere să se dezvolte şi să înflorească următoarele segmente:
1.Învăţământul,
2.Cultura,
3.Limba,
4.Informaţiile
(următoarea o adăugăm noi ca o nouă cerinţă la actul adiţional)
5.Liberalizarea creştinismului ortodox, astfel ca fiecare popor să poată folosi limba maternă.
Nimeni nu contestă aceste norme juridice care sunt aparent deomocratice. Nu asta ne interesează pe noi românii, ca Serbia să aibe legi sau norme juridice, democratice sau liberale pe care să le vadă U.E. şi să zică «O.K., uite ce democraţi sunt sârbii!» Suntem învăţaţi cu năravurile şi măiestria în viclenie de care sunt renumiţi sârbii. Asemenea strategii au fost folosite mai mulţi ani, după ce au ocupat pe românii din nordul Dunării din Banatul sârbesc. Când prota Oprea de la Vârşeţ se plângea Guvernului de la Belgrad, că vorbele şi ordinele lor nu sunt băgate în seamă de către primarii şi autorităţile din teritoriu li se spunea cam aşa:
«Ăla e ministru la Belgrad, eu sunt ministru aici!»
Însă rumânii din Serbia, de 177 de ani se milogesc şi cerşesc nişte drepturi universal recunoscute în cea mai înapoiată ţară din lume, fără să se răzvrătească sau să se răzbune. De aceea românii din Timoc au primit această veste cu suspiciuni pentru că au mai fost legi din astea şi s-a ales praful de ele.
În chestiune o să-i fericească pe aceşti români minoritari în Serbia, dar ei trebuie să ştie că, una este guvernul sârbesc de la belgrad şi alta este jos la talpa ţării primarul, poliţistul, jandarmul, preotul care zic că ei sunt al II-lea guvern şi în teritoriu nu le convin legile statului. Adică unele legi ale statului prea democratice, care vor săi scoată pe români din robie.
Noi, personal nu credem până nu vedem şi nu auzim că practic s-au făcut şcoli primare în limba de predare română (rumână), în toate satele numărate de noi ca pur româneşti sau «vlahe», dacă folosim etnonimul medieval. De asemenea, nu credem în aceste legi până nu vedem cultura înflorind la românii din Timoc, fără ca să se dea directive de către politruci, ce discursuri să se rostească, ce poezii să se recite şi ce cântece româneşti se aprobă să fie difuzate la radio, televiziune sau în sate la horă.
Legile se fac ca să se respecte, de asemeni, legile nu se fac pentru protecţia miniştrilor, politicienilor, deputaţilor sau poliţiştilor, ci a tuturor cetăţenilor.
Prin urmare, datorită sindromului sârbesc al poporului cu gândire retroverită, acestea sunt opiniile noastre, care avem experienţă şi nu credem în maşinaţiuni şi manipulări politice la care recurge guvernul iugoslav, aparent foarte bine intenţionat. Dacă se va întâmpla contrariul şi dacă va exista o colaborare paralelă cu executivul de la Bucureşti care este interesat de această cauză, cum este omul interesat să respire şi să fie liber, voi suporta toate supliciile şi blestemele naţiunii sârbe.
Dumnezeu să ne ajute să ne trezim din beţia naţionalismului, să muncim împreună, să trăim împreună şi să murim împreună că aşa vrea Dumnezeu aşa vor şi robii lui.
Şi aceasta face parte dintr-o iluzie politică.

O stafie cutremură prin această ţară şi vrea să o facă ţăndări. De aceea dăm noi din când în când câte un semnal de alarmă, poate ne aude cineva şi se trezeşte din iluzii.

«IMP. CAESAR. DIVI. NERVAE. F
NERVA TRAIANVS. AVG. GERM
PONTIF MAXIMUS TRIB POT IIII
PATER PATRIAE COS III
MONTIBVUS EXCISI(s) ANCO(ni)BVS
SVBLAT(i)S VIA(m) F(ecit)»

«Împăratul Nerva fiul divinei Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribune, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munţi şi folosind bârne de lemn a făcut acest pod»

Tabula Traiană cu inscripţia Împăratului Traian, are 4 metri lungime şi 1,75 metri înălţime,construită între anii 103-105

26.03.2010 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II, ap. 14, Timişoara, România.
astra_romana_timisoara@yahoo.com
https://astraromana.wordpress.com
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:
Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001
Cod fiscal: 3981842 Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: