Ziarul „TIBISCUS” din Uzdin, Serbia NR. 10, Octombrie 2009

Românii Timoceni şi presa scrisă în l. Română

De tot, la o populaţie românească de peste 200 000 de suflete, trăitoare în Serbia de răsărit, apare o publicaţie periodică în limba română. Este vorba de revista numită «Vorba noastră» care este editată de către M.D.R.S. partidul politic cu sediul la Zăiceri şi înfiinţat în anul 1991. Anual apar 2-3 numere a acestui buletin. A mai apărut şi revista «Curcubeul Timocean» tot având o apariţie periodică dar în 2001 odată cu dispariţia fizică a fondatorului Petru Iancovici Timoceanu, după vreo 18 numere de apariţie, revista s-a stins.
Imansul gol informaţional la românii timoceni în ceea ce priveşte presa scrisă se încearcă a fi soluţionat de tot de revistele «Tibiscus» din Uzdin şi «Floarea de Latinitate» din Novi Sad care de regulă în paginile sale rezervă spaţiu şi pentru a fi urmărită viaţa comunităţii româneşti din Serbia de răsărit.
Orice încercare de a a vea şi alte foi româneşti în Timoc au eşuat şi n-au fost sprijinite, chiar nici de către D.R.R.P.

A ÎNCEPUT VÂNĂTOAREA !!!

Ce a fost la Ecica şi Seleuş am văzut: becuri colorate, glamur, taur fript, zâmbete la tot pasul, politicieni… şi totul pentru a dovedi (cui!) cum că în ciubuşorul lor e El Dorado şi nu dincolo. La rivalul atât de ponegrit. La – vânzătorul de neam. Sau cum se exprimă unul – de – etnie!?!?
Tragedia românilor de aici, din Serbia, e că nu-şi dau seama în ce joc au intrat. Care e atât de profund, complicat şi perfid. Nicicum simplu cum se prezintă, cum că ăia sunt cu ăia iar noi cu ăştia. Nici vorbă de aşa ceva!
Esenţa e că şi unii şi alţii îşi execută – porunca!
Iar prostimea crede cum că ar fi epicentrul românismului, tocmai acum când se scrie istoria. O, şi să nu uit povestea (atât de omniprezentă în timpul roşilor şi a regimului Miloşevici) despre vânzătorii de ţară. Căci, tocmai acum, la cele două fieste româneşti l-am auzit pe un corist (sau să fi fost muzician), n-are importanţă din ce sat, care, la o bere îi ziseortacului său exact:
-Pu, tu nu şci că ăia-s vinduţî! Plăciţî să ni-e vândă!
E poftim , până unde am ajuns …
Săracu de el, mam gândit atunci. Ce manipulat e! Nu vă spun de cine, că-s vai şi vai – toţi! Adică aceră la la lauri, cei care divizează. Indiferent dacă sunt sau nu în dreptate. Că dacă nu-s, lasă – nu numai că naţia să nu se divizeze. Dar ăştia nu lasă. Că primesc … să nu lase. Şi aţi auzit (oficial sau neoficial) cât!
Şi nu numai în timpul (4 zile) a show-urilor rumunieşci cp şi după. Chiar şi până azi. Că tocmai azi mă sunase un vechi prieten care-mi spusese cum că l-a sunat un tovarăş care se crede a fi sulă (dar nu e) şi l-a luat la întrebări cum că şi din ce cauză s-a dus cu fanfara (sau alt ansamblu muzical) dincolo şi nu a preferat, ceea ce el a preferat (hotărât).
E şi atunci mi-am zis în barbă: uite domnule cum 1941 reînvie. Chiar aşa!
Vor avea oare, românaşii de aici din Serbia puterea să vă spună – vă bag în … şi să ne lăsaţi în pace.
Clar? Clar?

Articole semnate de VASILE BARBU, Directorul ziarului „Tibiscus”, Uzdin , Serbia, pag. 2

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Autorul este Vasile Barbu, personalitate cunoscută în Banatul sârbesc şi chiar în Timoc; este din Uzdin, unul din centrele româneşti culturale cele mai importante, datorită personalităţilor originare dintr-o localitate binecuvântată de Dumnezeu în Câmpia Banatului.

    Vasile Barbu este un om politicos, cultivat şi cu mult bun simţ, care merită să publice acel ziar; am putea spune că este omul timpului.

    Aici este vorba despre unele articole pe care le publică şi despre care are unele impresii, după noi, adeverate, însă Vasile scrie articolul cu gândul la românii din Banat şi Timocul sârbesc.

    Una e să scri pentru bănăţeni şi alta e să scrii pentru timoceni, însă important este să urmăreşti ca din articol, cititorul să înţeleagă ceva. Pentru mentalitatea şi cultura nedezvoltată a românilor din Timoc, articolul nu poate fi înţeles de cei care trebuie şi dă naştere la interpretări. Cu metafolrele folosite, românii din Timoc nu vor rămâne cu nimic, şi au nevoie de aceste articole, pentru că încă, după 20 de ani, n-au izbutit să aibe un ziar, atât au fost de măcinaţi, iniţiaţi şi dezbinaţi. Scopul nostru este, dacă scriem, sau decă spunem ceva folositor societăţii noastre s-o spunem ca să înţeleagă.

    Pe la vârsta la care este Vasile Barbu şi eu scriam cam la fel, deşi eram puţin mai tânăr, dar nu-mi dădeam seama că trebuie să fiu înţeles, ci că trebuie să scriu fraze pompoase şi cu felurite figuri de stil ca să vadă cititorul că eu, autorul cărţii, sau articolului, sunt cineva. Aşa au stat lucrurile prin ’43, când pregătisem un manuscris despre istoria românilor timoceni, cam de vreo 400 de pagini şi pe care intenţionam să-l publice ziarul „Nădejdea”.

    Însă, din precauţiune, fiindcă eram prea tânăr şi fără experienţă, am trecut pe la Academia Română, şi am arătat manuscrisul Acad. Dimitrie Gusti, care era pe atunci Dir. Acad. Române; m-a îndrumat să mă adresez, Acad. Simion Mehedinţi, pentru că în probleme de istorie nu se pricepe. Am alergat la Simion Mehedinţi, i-am arătat manuscrisul scris cu mâna, pentru că pe atunci nu văzusem maşina de scris. Simion a oprit manuscrisul să-l citească şi să-mi dea îndrumări cu ce e de schimbat.

    Cam după vreo 2 luni m-am dus la Bucureşti şi i-am cerut părerea, gândindu-mă că românii timoceni au nevoie de o scurtă istorie şi nu e timp de pierdut; sincer să fiu, nu ştiam câte zile voi trăi, deoarece, am sous-o şi o mai spun, că tot timpul cât am stat în Serbia, printre români, am fost hăituit şi ţintuit de sârbi, care aveau de gând să-mi facă de petrecanie. Deci îmi dădeam seama că muncisem câţiva ani la această carte şi că ar merita Serbia să vadă lumina zilei.

    Când l-am întrebat pe prof. S. Mehedinţi despre acel manuscris – carte de istorie, ce părere are, el mi-a răspuns, scurt:

    „Uite, ăsta e manuscrisul. Am citit cartea cu atenţie, este bine gândită şi închegată, dar mă întreb pentru cine aţi scris-o? Pentru că dacă aţi scris-o pentru românii aceia din Serbia ori Bulgaria, urmaşii dacilor şi romanilor, trebuie să vă străduiiţi să scrieţi pe înţelesul lor, fără ca să vă scremeţi să culegeţi neologisme din stânga şi din dreapta, nu cu scopul ca poporul acela care n-are pe nimeni să-l lumineze şi să-l orienteze în cultură, să citească puţin cartea şi să nu înţeleagă nimic, ci ca să vă arătaţi ce deştept suneţi şi câte neologisme cunoaşteţi. Asta v-o spun, indiferent că vă supăraţi, ori nu vă supăraţi, pentru că trecerea noastră prin această viaţă este scurtă şi trebuie să lăsăm urmaşilor noştri, lucruri care le sunt de folos. şi ca să le fie de folos, trebuie să înţeleagă despre ce e vorba”.

    Am luat manuscrisul şi l-am refăcut, reducând cam la vreo 70-80 pagini, istoria românilor timoceni care a şi apărut în calendarul ziarului „Nădejdea” din Vârşeţ prin 1944.

    Aceasta este părerea mea şi n-am să uit sfatul marelui cărturar, căruia i-am rămas toată viaţa recunoscător. Aş mai adăuga, după opinia mea, că nici românii din Banat nu cred că au ţintuit personagiile la care faceţi aluzie; cu aceste aluzii n-o să-i convingem nici n-o să se îndrepte:

    De aceea rămâne datoria noastră ca să înţelegem că e un păcat să nu le arătăm calea cea adevărată.

    Aş mai adăuga că, înainte de transparenţă, dacă ne temem de aceste lichele, că vom fi chemaţi în judecată, atunci cel puţin, scrieţi iniţialele.

    Am ţinut să expun aceste impresii deoarece sunt îngrijorat că în 20 de ani, nicio grupare românească din Timoc – Serbia n-a reuşit să instruiască şi să crească un poet, scriitor, istoric, cărturar, chiar de limba sârbă, care să fi scris cu pasiune şi seriozitate despre românii timoceni, cu excepţia lui Slavoliub Gaţovici de la Zăiceri şi Ratomir Marcovici de la Racova Bara , Cucevo – Homole. S-ar putea să fie şi alte figuri importante care să fi dorit să scrie şi româneşte, dar nu cu gândul să contribuie cu ceva la înflorirea limbii române şi culturii româneşti, în general, cât, mai ales cu gândul, să se afirme ei şi nu naţiunea. Adică neamul nostru umilit şi batjocorit.

    Cristea Sandu – Timoc

  2. […] si https://astraromana.wordpress.com/2010/03/16/ziarul-tibiscus-din-uzdin-serbia-nr-10-octombrie-2009/ . Urmează pe listă Dimitrie Crăciunovic (preşedintele Mişcării Democrate a Românilor din […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: