Observaţii – Despre românii noştrii IV

 

Revista românilor din Timoc

Observaţii – Despre românii noştrii

Tihomir Georgevici

Partea IV

«Astra Română Pentru Banat, Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni»

         

 

 Stimaţii cititori vor observa că autorul a copilărit în satul Brestovaţ de lângă Bor, sat curat românesc, unde tatăl a fost preot sârb şi a făcut serviciul religios în limba sârbă. Pozitiv la acest autor este faptul că el considera acuma 100 de ani satele din zona Bolievaţ- Zaiciar. Bor – Zot, erau locuite de rumânii cărora sârbii le mai dâdeau porecla de vlahi. Însă el folosea denumirea de Români, ştiind că cea de vlah este o poreclă şi nici în recensăminte nu era folosită terminologia sofisticată, o impune ca denumire oficială pentru a susţine că vlahii şi românii sunt altă naţiune, de altă gintă. Important este că Tihomihor Georgevici este un autor corect, nu-şi poate permite şi boteza un popor care deja este naţiune şi popor format cu stat care se cheamă în loc de Moldo-Vlahia, România. Până acum căţiva ani nu le-a treznit prin cap unor cârturari sârbi să învioreze o poreclă pentru a trage din timp până se rezolvă chestiunea cu porecla de vlahi, nume căzut în desuietudine, fiind apârut cam în perioda creştinismului, când se zice că românii au intrat în istorie ca vlahi şi creştini. Noi de aceea am şi publicat fragmentar texte din cartea etnologului sârb Tihomir GeorGevici, spre a lămuri idea că naţionalii sârbi de astăzi şi neocomunişti n-au nici o calitate să-i boteze pe români fiindcă sunt botezaţi de mii de ani. Tihomir Djordjevici s-a remarcat pentru prima dată cu această carte pe scena cârturarilor sârbi şi români încât ceea ce folosesc panglicanii sârbi de astazi ca să împiedice dezvoltarea culturală a românilor din Timoc, este o tentativă de etnocid, crimă care nu se prescrie în drepturi internaţionale şi sârbii vor avea de dat socoteală în faţa judecaţii. Referitor la calificativele atribuite românilor din zona Homole, Ungureni şi Bănaţeni, sau Ţereni şi anume că românii sunt de o cruzime incalificabilă, sunt criminali, hoţi, oameni fără frică de Dumnezeu, adică oameni de nimic şi s-a referit mai ales la românii din zonele Podgorac, Zlot şi Bor. Personal am studiat această regiune câţiva ani şi am stat şi la Zlot zile întregi şi nu am auzit ca să se fi întamplat vreo crimă săvârşită de câtre români. E drept că nu ştiau carte, nu erau religioşi si nici nu se prea duceau la biserică din moment ce nu înţelegeau slujba în limba slavă vechie. Pe mine m-a impresionat starea primitivă în care trâiesc românii izolaţi de civilizaţie. Anume chiar mi-a râmas în minte o imagine cu totul inedită, într-o dimineaţă o femeie din familia Roman şi-a trimis fetiţa cu oile însă fetiţa s-a culcat în drum şi s-a tăvâlit pe pulberea uliţei, refuzând să meargă cu oile până nu I se dâ să sugă. Mama sa o refuză reproşându-i că are cinci ani şi că e ruşine să mai sugă. Asta se întămpla la Zlot; despre acest sat nu am mai auzit vorbindu-se în culori atât de întunecate ca în această carte. Pot însă să spun că pe la anul 1876, renumitul politician francez Robert Gambetta a vizitat acest sat iar locuitorii şi copii i-au cântat “Marsiallesa”, cea ce la impresionat profund pe politiceanul francez. Intr-o carte despre românii din Banat semnată de Aurel Cosma, Gambetta se pronunţa la 1876 în favoarea anexiunii acestui teritoriu de câtre România inclusiv a Banatului şi propunea un condominium pentru românii din Macedonia. In nici o ţară din lume nu s-a folosit metoda botezării copiilor după nume sârbeşti sau a modificârii structural lingvistice a onomasticii familiei care de asemenea s-a sârbizat. Azi dacă treci Dunărea printre cei aproximativ 500.000 de români nu vei da de unu care să poarte numele de familie al strămoşilor. Toată onomastica a fost asimilată în sârbeşte încât strâinii să nu-şi mai pună întrebâri de ce românii timoceni nu au nici un drept şcolar, religios, mass media etc. Ei sunt la fel de primitivi şi astăzi aşa cum au fost şi strâmoşii. Insa mulţi nu-şi cunonsc numele dat de către stat prin biserica ortodoxă care face politică şi este un sindicat al puterii în loc să-şi vadă de relaţia cu Dumnezeu. Personal când am satisfăcut serviciul militar într-un regiment din Becicherecul Mare azi numit Zrenianin cu uimire am observat că aveam recruţi din satele aşezate cu faţa spre Dunăre care nu-şi cunoşteau numele oficial şi abia la armată au aflat. Referitor la acuzaţia de trădâtor şi dezertor din armată, laşitatea românilor nu este dovedită pentru că în razboiul din 1876 sârbii au avut front de la gura timocului până spre Niş cam 200km. Dacă am socoti că acesta este întregul front, la care mai participeau şi ruşii după ce sârbii au fost bâtuţi crunt pe toate fronturile iar Serbia era să fie desfinţată ca stat a doua oară, înseamnă că pe acest front au luptat numai regimentele româneşti din Timoc iar cele sârbeşti au lipsit. Deci concluzia care se poate trage este acea că sârbii nu ar fi participat la acest război şi că laşii au fost numai românii timoceni care au alcătuit întreaga armată învinsă. Prin urmare românii erau majoritari pe front iar sârbii şi alţii erau numa cu numele. Era adevărat că romanii dupa statistici si etnologul sârb Liubomir Jovanovici alcătuiau 10,4% din populaţia regatului. Dar unde erau sârbii? Ce făceau sârbii, cu ce se ocupau sârbii în timpul rîzboiului, râzboiul declarat de ei Turciei? Dupa unii istorici sârbi, românii aceştia ar fi dispărut şi din stratosferă au picat vlahii în locul lor ca să dea de lucru guvernelor sârbeşti care s-ar zice ca ar vrea să intre in Europa cu asemenea politicieni. Tihomir Georgevici nu cunoştea problemele pentru că în vremea acea este adevarat că pe front majoritatea erau români timoceni iar cărciumile şi cafenelele din Belgrad şi alte oraşe gemiau de chieflii sârbi, pentru că în locul lor mureau românii pe front. De fapt autorul era prea tănăr să cunoască aceste aspecte şi în două săptămani nu era posibil să scriă o adevărată istorie. De acea susţinem cu târie că autorul a exagerat în multe privinţe cu românii din Timoc. Dar ce ar zice dacă ar afla de la noi că într-un sat de munte, Clococevaţ, judetul Bor, în Primul Razboi Mondial au murit pe front 225 de tineri soldaţi toţi românovlahi din satul amintit unde populaţia număra în jur de 1000 de locuitori. Şi în acest caz tentativa istorică a sârbilor de a-i contesta pe românii din Timoc şi a-i regâsi ca inexistenţi, este o dovadă că puterea nu-i agrează îi repudează şi caută pe toate căile să fie tăinuiţi şi uitaţi atăt de liderii lor din teritoriu cât şi de parlamentul şi guvernele României. De fapt după Primul Război Mondial şi retragerea trupelor sârbeşti de la ocuparea Banatului, întreaga politică sârbească a avut trei scopuri tactice şi diplomatice, de a-i ţine pe românii din Serbia camuflaţi, uitaţi şi tâinuiţi. Privitor la haiduci, zişi lotrii şi hoţi la vlahii din Romania şi vlahii din Serbia sau Bulgaria n-a existat niciodată vreo deosebire. Lotrii din Serbia sau haiducii s-au răsculat împotriva puterii care întotdeauna a abuzat depăşind limitele posibile ale bunului simţ. Ei cred că până şi haiducii sunt de două feluri deşi nu există decăt unul. La fel este cazul poeziei populare despre care s-au publicat până în prezent zeci de volume. Dar câte volume de folclor s-au publicat de câtre sârbi din teritoriul dintre Morava-Timoc? Noi nu cunoaştem un volum care să dea la lumina zilei asemenea valori populare. Dacă există ar trebui să se scriă despre asta. Am publicat de la ei doua volume de poezie epică şi lirică şi trei volume de proză. Însă autorul în tonul folosit lasă impresia unui savant care ştie totul spunând că romanii din Timoc nu au poezie populară deşi de atunci până acum s-au publicat cel puţin zece volume de la românii din Timoc, asta pentru că era ceva normal, timpul nu stă pe loc. Dacă am presupune totuşi ca să fie aşa fără poezie populară nu înseamnă că au devenit sârbi pentru că au învăţat la şcoală limba sârbă sau bulgară. Dacă aritmetic s-ar putea căntâri valorile estetice şi poetice ale folclorului, putem conchide că întrega poezie a întregului popor sârbesc indiferent că ar trâi la polul nord sau sud, sau în Balcan nu s-ar putea ridica la nivelul celui “românovlah” dintre Morava-Timoc. Dacă există o eroare cu alte argumente suntem dispuşi să mulţumim şi să colaborăm. Noi credem că autorul a urmărit să minimalizeze inteligenţa creatoare a poporului nostru din Dacia Aureliană. Ori acesta nu este un argument care să justifice tratamentul brutal terorist şi necivilizat ce se aplică faţă de românii din Timoc de astăzi. Pe noi nu ne interesează calificativul pe care-l dau sârbii, bulgarii sau alţii asupra poeziei şi prozei noastre populare. Pe noi ne interesează să rezolvăm această problemă pe câi paşnice pe cât de posibil, încăt să nu ne mai milogim ca să ne permită să ne rugăm lui Dumnezeu în limba noastră, în bisericile noastre ridicate pe cheltuiala noastră, şcoli, radio sau televiziune. In Banatul românesc sunt vreo 18 minorităţi iar minoritatea sârbă cam de 28.000 suflete poate auzi la radio emisiuni în fiecare zi şi la televiziune şi pot obţine orice drept, că nu se opune nimeni. Tragedia este că în primul rând România şi românii în genere nu au o imagine clară despre românii din Banat şi cei din Timoc, fiindcă în cârţile de şcoală dupa ce au venit la putere comuniştii nu s-a mai scris şi vorbit despre ei nimic. Au existat minorităţi în România dar n-au existat minorităţi româneşti în Serbia, Bulgaria, Rusia, Grecia, etc. Foarte puţini români şi sârbi cunosc unde sunt aşezaţi românii dintre Morava-Timoc şi Dunăre. Ei cred că dacă românii din Banatul sârbesc au toate drepturile şi primesc fonduri şi dintr-o parte şi din alta, românii din Timoc sunt absorbiţi de românii din Banat şi dacă ei au de toate este suficient pentru toţi, românii din Timoc sunt trataţi ca şi când ar fi un “res nullius”. De aceia despre ei se vorbeşte mai puţin sau deloc. Hunii din Banat de la Timisoara, Vărşeţ sau alte zone se tem ca liderii românilor din Timoc să le fie concurenţi la Bucureşti, chiar dacă ei au toate drepturile. De aceia românii din Timoc nu sunt recunoscuţi că există de câtre minoritatea sârbească din România şi acest lucru nu e cunoscut în mod limpede nici de ambasada Serbiei de la Bucureşti nici de consulatul sârb de la Timişoara. Toţi se fac că acolo nu sunt români că sunt vlahi care se ceartă între ei, dar nu depun nici o stăruinţă ca să se împace şi să dezvolte biserica, şcoala şi radio-televiziunea în limba română sau vlahă, dacă există aşa ceva. Este adevărat că românii din zona muntoasă, ungurenii care vorbesc grai bănăţean, întrucăt se află în sudul Banatului au o poezie populară mai puţin dezvoltată, fenomen existent şi în Banatul românesc, decăt acea a românilor ţâreni care au publicate apropae zeci de volume. Pe atunci autorul nu avea de unde să cunoască aceste aspect. Putem să tragem concluzia că Tihomir Georgevici, ca etnolog sârb are meritul de a fi socotit un autor mai sincer şi mai cinstiţi faţă de alţi autori sârbi care au scris opinii diferite faţă de românii din Timoc. Însă cititorii revistei noastre “Dacia Aureliană” vor avea prilejul să-l vadă pe autor în altă postură decăt pe omul de ştiinţă etnologul care a participat la conferinţa de pace de la Paris în echipa de tehnicieni a sârbilor chiar în perioada în care întregul Banat era ocupat (noiembrie 1918 – 23 august 1919) de câtre armata sârbească, deci atunci când oficial exista numa Serbia iar Iugoslavia era inexistentă. Despre aceste aspecte vom scrie teme speciale pentru a lămurii mai ales pe guvernanţi de la Bucureşti; de asemeni este valabilă observaţia ca în momentul de faţă mingea se află în careul sârbesc şi depinde de virtuţiile pe care le au guvernanţi sârbi de a rezolva în mod oficial chestiunea luându-se ca model convenţia culturală semnată de câtre iugoslavi şi români în toamna anului 1934 de Tihomir Georgevici din partea Iugoslaviei şi Iacovachi din partea României. În fond se observă o lipsă de preocupare a instituţiilor abilitate din ţară ca şi din Serbia si Balcani că ei pun bază pe o uzurpare de drept politic a populaţiei autohtone. În momentul în care Rusia a făcut donaţie, această provincie care se bucura de autonomie cu principi şi cnej valahi, pe atunci era principe Mişu Carapancea de la Negotin, a cărui casă principală se vede şi azi, nu exista un stat sârbesc legitim. Apoi donaţia unui teritoriu străin nu este posibilă fiind lovită de nulitate apsolută datorită folosirii forţei. Donaţia s-a făcut prin ordin către împăratul turciei şi nu poate fi legalizată niciodată. Am ridicat această problemă nu cu scopul de a complica lucrurile, pentru că până la urmă ceea ce nu se poate rezolva cu binele se poate rezolva cu râul. Aici sârbii, Bulgarii, Grecii şi alţii folosesc forţa, teroarea şi intoleranţa dovedind că nu sunt maturizaţi să stăpănească minorităşile noastre de aceia cer asimilarea lor ca să scape de ele. Ori România trebuie să facă toate eforturile ca să răscumpere aceste teritorii sau să le asigure protecţia totală. Astăzi românia se află în conjunctura care poate să rezolve chestiunea. Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor din Dacia Aureliană, pentru care vă rugăm, fie pe cei din sudul Dunării, fie pe ei din nordul Dunării să ne trimită fotografii, hărţi vechi, documente dintre cele mai reuşite ca să le putem folosi în cartea de istorie. 16.01.2010 CRISTEA SANDU TIMOC ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3 ap. 14, Timişoara astra_romana_timisoara@yahoo.com https://astraromana.wordpress.com Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul http://www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Dumnezeu să vă dea sănătate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: