ROMÂNII DIN TIMOC ÎNTRE MICI BUCURII ŞI VICLENII

Revista românilor din Timoc

«Astra Română Pentru Banat, Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni»

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842

ROMÂNII DIN TIMOC

ÎNTRE MICI BUCURII ŞI VICLENII

De aproape două decenii ne-am eliberat de comunism după ce a început impetuasa Revoluţie de la Timişoara la care pot spune că am fost prezent pe baricade aproape două luni; şi poate am avut noroc că am scăpat. Altfel puteam s-o păţesc şi împuşcat în cap, puteam fi ars în crematoriu şi cenuşa vărsată într-un canal lângă Bucureşti. N-am pretins nici o recompensă.

Toată activitatea noastră se desfăşoară în societate, uneori cu cetăţeni sănătoşi, uneori cu cetăţeni bolnavi de cap. Îndeletnicirile mele s-au desfăşurat în societate, în ţară şi în străinătate, în general între oameni sănătoşi. Cam după 10 ani de la Revoluţie îmi amintesc că la Timişoara a venit un reprezentant al unui partid din Bucureşti, Bogdan Duvăz care probabil făcea parte dintr-o familie demnă, deoarece presupun că se trage dintr-un neam cu virtuţi creştine şi româneşti. Eu ştiam asta din aceea că, o carte scrisă de cineva din neamul său din biblioteca mea, ca să scape de ardere a fost îngropată sub comunişti la nişte prieteni de-ai mei din comuna Puţinei-Mehedinţi, sat care s-a transformat în combinatul de apă grea de astăzi; cartea a fost dezgropată, aproape jumătate mâncată de apă şi acizi de la vaci şi repusă în loc de cinste în biblioteca mea.

Eu, încrezător în generaţiile vechi am considerat că am în faţă un urmaş dintr-o familie care a făcut ceva pentru cultura românească, era venit împreună cu Dl. Cristian Pârvulescu, care-mi inspira încredere. Printre invitaţi figuram şi eu din partea asoc. ASTRA Română din Timişoara. M-am ridicat şi am făcut o propunere care trebuia introdusă în Constituţia României şi prin care propuneam ca toţi politicienii inclusiv cei din vârful statului, înainte de a depune candidatura să vină cu un certificat medical emis de o comisie de sub controlul Curţii Supreme şi care să exprime adevărul asupra stării sănătăţii individului candidat să conducă politica statului. În momentul acela am observat că Dl. Cristian Pârvulescu nu prea era atent la întrebările mele şi că avea altceva, fiindcă dânsul ar fi înţeles sensul întrebării. Omul politic din faţa mea, Dl. Bogdan Duvăz nici nu a luat în discuţie propunerea deci a respins-o, însă eu am fost de bună-credinţă când am făcut-o, deoarece am trăit în perioade tulburi şi am văzut câţi politicieni nebuni făceau politică prin Europa şi România.

De ce am insistat asupra acestei propuneri? Pentru că dacă Hitler ar fi fost sănătos, n-ar fi avut loc al II-lea Război Mondial cu peste 6 milioane de morţi fără nicio vină; iar dacă certificatul acesta de sănătate este valabil şi obligatoriu prin Constituţie, politica unei ţări, viaţa economică şi spirituală, nu este tratată cu viclenie ca să treacă timpul şi să lase impresia că «uite, mă’ ce făcură Preşedintele şi Prim-ministrul nostru!» de exemplu într-o ţară din sudul Dunării, adică din Balcani, unde drepturile omului nu se respectă aproape deloc pentru români… Făcu un război, băgă ţara în criză şi construi închisori pentru cei cu păreri diferite decât cele comuniste. Prin urmare, dacă astăzi Europa trece prin convulsiile politice, care ne pun pe gânduri, dacă certificatul de sănătate ar fi obligatoriu, ar dispărea prostimea şi iresponsabilii politici din fiecare ţară. Ideea aceasta este valabilă pentru toate ţările din Balcani şi din Europa. N-am fi ajuns unde suntem, scârbiţi de regim şi de impostori care fac politică, pentru că dacă se va continua să fim conduşi de oameni intoleranţi şi vicleni, lumea va trebui să găsească o nouă metodă de administraţie de stat, pe care nici Aristotel n-a putut-o prevedea. Susţinem cu tărie ideea acesta, urmărind declaraţiile multor şefi de state şi premieri, miniştri de externe, care încă nu ştiu că statul este o formă de organizare civică, nu pentru ca un deputat să aibă salar mare, pentru ca un ministru să aibe portofel adânc, iar un premier şi preşedinte să trăiască ca în Paradis, iar poporul să trăiască mizerabil ca şi când ar fi lipsiţi de drepturi şi n-ar dispune de ele decât administraţia şi poliţia.

Până în prezent cunoaştem evoluţia dezvoltării democraţiei şi decăderea acesteia din cauza egoismului social şi ignoranţei politice. Pe la început a fost Statul Spartan, Statul Democrat Atenian, au urmat monarhiile care s-au epuizat în tiranie, apoi în dictatură, comunismul s-a autodizolvat, absorbit de demagogie şi naţionalism. Cine ştie ce sistem va fi peste sute de ani?

Nu cunosc exact mecanismele democraţiei la confraţii şi vecinii noştri sârbi care devin vecinii noştri pentru prima dată în istorie la 1833; până aci n-au avut stat aproape 500 de ani şi nu sunt obişnuiţi cu respectarea legilor şi a Constituţiei. De pildă Curtea Supremă a Serbiei a rezolvat o chestiune de Drept privind biserica română din Malajnica în care a statuat că această biserică poate, potrivit Constituţiei să fie înscrisă în registrul bisericii ortodoxe sârbe pe picior de egalitate cu biserica sârbă. Însă preoţii români, Protopopul Bojan Alexandrovic şi al Bobului arată că Ministerul Cultelor nu recunoaşte decizia Curţii Supreme de la Belgrad, astfel încât românii sau rumânii sau rumânovlahii trebuie să depună cerere înainte de a construi sau pune în folosiinţă o biserică veche, fie chiar construită de domnitorii români. Aici, în ţara vecină degeaba se supără demnitarii din vârful piramidei statului pentru că în felul acesta, nici în sute de ani nu se va schimba ceva în  bine în democraţia sârbească; deşi la vârf apar câteva raze de speranţe pentru unele minorităţi. Recent, Dl. B. Tadici, Preşedintele Serbiei s-a arătat interesat de modul cum se dezvoltă minorităţile naţionale din Serbia şi sunt invitate vreo 13: bulgară, ruteană, slovacă, română, maghiară, bunievţi, ucraineană, rromă, greacă, macedoneană, rumână (rumânovlahă), egipteană şi germană.

Mă îndoiesc că se va îndrepta ceva la românii din Serbia sau rumânii din Serbia, care deşi sunt a II-a populaţie după sârbi şi ca spaţiu şi ca număr, nu sunt recunoscuţi minoritate etnică şi deci, nu pot să devină subiect de drept. De aceea românii dintre Morava-Timoc de care vorbim sunt buni să meargă în războaie, să moară în războaie pentru Serbia, să plătească impozite şi câte altele, dar nu sunt recunoscuţi că există, mai ales de când a murit Tito. Ei nu au nici cuvânt, nici recunoştinţă că sunt cetăţeni într-o ţară democratică şi că există pe acest pământ, deci nu au valoarea şi respectul cuvenit al bulgarilor, bunievţilor, slovacilor, ucrainenilor, rutenilor şi în general, al slavilor. Probabil că au un statut indecis  ca al croaţilor din Serbia. S-ar fi constatat că după îndelungate cercetări poliţieneşti şi ale politrucilor să-şi fi pierdut în cele două decenii originea etnică şi să fi devenit sârbi. Spun aceasta pentru că văd tabelul minorităţilor invitate din care lipsesc croaţii, poate şi alţii şi dăm vina pe poliţia secretă, când croaţii s-au evaporat. Nu cred că esenţial este ca Dl. Preşedinte Tadici să întâlnească minorităţile, ci să le respecte drepturile fără strângere de mână. În declaraţia transmisă a Preşedintelui, Serbia este hotărâtă să protejeze drepturile minorităţilor naţionale întrucât «în Serbia sunt cel mai bine protejate drepturile minorităţilor naţionale» cal puţin aşa scrie presa sârbească.

De fapt, pe noi nu ne interesează celelalte minorităţi suntem «rumâni», existăm pe acest teritoriu, nu suntem colonişti din Asia şi vrem să ni se recunoască identitatea noastră, în fapt şi în drept, acum! nu mâine. Dl. Preşedinte era bine dacă venea să vadă, la faţa locului care este situaţia cu «vlahii aceia care vorbesc rumâneşte ca şi rumânii din Timoc, Banat şi România». Ar trebui să cerceteze cazul acesta împreună cu Preşedintele României, Traian Băsescu, care are un drept asupra românilor şi să nu-l mai păcălească, punându-i răbdarea la repetate încercări; el este obligat prin toate mijloacele posibile şi imposibile să salveze această minoritate. Ne întrebăm, cu această vizită, ce garanţie au rumânii din Serbia odată cu publicarea acestor declaraţii? Dl. Preşedinte Tadici are obligaţia să vegheze ca toţi cetăţenii să beneficieze de aceleaşi drepturi şi datorii, nu numai minorităţile slave şi egiptene pentru că altfel promisiunile rămân nişte simple floricele care se pălesc în câteva zile. Or, cum se explică faptul că de 20 de ani ei n-au practic o şcoală românească, dreptul la biserică românească, n-au televiziune, însă plătesc impozite. De ce unii au şi alţii n-au?

Cerem scuze dacă greşim, referindu-ne numai la românii din Timoc, încă nerecunoscuţi de politrucii sârbi, că intenţia statului sârbesc a fost aceea de a da o gură de aer din aerul dreptăţii sârbeşti pentru minorităţi şi să justifice minciunile ce le face D-lui Solana, Uniunii Europene şi D-lui Băsescu, în plină zi, încât politicienii, în genere văd în această comportare un joc între politicienii instruiţi şi de bună-credinţă şi politicieni neexperimentaţi, nematurizaţi şi care, deşi unii cu bune intenţii nu pot produce efecte juridice, pentru că naţia sârbă nu are talent pentru a conduce şi încă din leagăn strămoşii acesteia «sclavinii» jucau rolul de sclavi. Or nu-i putem pune pe cap chelului tichie de mărgăritar şi să spunem că, uite ce păr frumos are. Ne mai întrebăm aici, oare Dl. Preşedinte şi Dl. Premier de la Belgrad nu pot să-şi jertfească câteva ore pentru ca să se deplaseze după 20 de ani să vadă că între Morava-Timoc şi Dunăre există o majoritate românească exceptată de la drepturi, iar majoritatea sârbescă devine majoritate pentru că este la putere. Noi ştim că vă temeţi de această majoritate şi apropiere de România, dar n-aveţi încotro. Sârbii există, noi românii/rumânii existăm şi n-avem decât o singură scăpare, să trăim în pace şi să se termine cu războiul nedeclarat; altfel va veni vremea şi nu vom scăpa de el. «Sacra dilema» este aceasta:

-rumânilor timoceni ori li se recunoaşte identitatea cu toate drepturile oficiale legalizate de Constituţieşi li se respectă aceste drepturi, ori se produce o secesiune, adică pot cere sub protecţia unei naţiuni civilizate apropiate sau mai îndepărtate. A treia formulă posibilă este să se respecte statu qvo-ul de dinainte de ocupaţia sârbească, 1833, când rumânii erau recunoscuţi provincie autonomă Margina conduşi de principi sau cneji numiţi de sultan. Aceasta era singura provincie autonomă recunoscută de imperiul turcesc, ceea ce însemna că turcii au ştiut cine merită să aibă drepturi şi cine nu. Prin urmare, rumânii timoceni nu sunt vinovaţi de judecăţile pe care le-au avut sultanii turci, care oricum au fost mai cinstiţi, mai democraţi şi nu s-au amestecat în treburile interne ale rumânilor, aşa, ca să-i dezbine cum se întâmplă astăzi şi să-i «ducă cu cioara vopsită». Palatele princiare ale cnejilor români se pot vedea şi astăzi de către autorităţile sârbeşti,  şi orice cetăţean, încât istoria noastr, a românilor din Timoc este scrisă de strămoşi şi apare în documentele vremii, fie la turci, fie la unguri, români ori sârbi.

Ce este important, sârbul nu vede, poate are «orbul găinilor» şi trebuie să se documenteze ca să fie bine instruit şi informat. Prin urmare, când sârbii au venit din Asia împinşi de avari, ei au cerut protecţia vlahilor să fie primiţi în calitate de colonişti, deoarece sunt slugi ale avarilor, deci exploaţaţi de aceştia. Însă după ce s-au aşezat pe pământurile noastre, după ce au intrat în casele şi bisericile noastre, după ce au format statul sârbesc dintre Tara Piva şi Lim în nordul Albaniei şi Muntenegrului s-au întărit şi au început să pună în aplicare metodele expansioniste, încât primii care au căzut sub robia sârbească ai fost grecii, iar mai apoi au căutat chiar să ocupe Constantinopolul, ceea ce dovedeşte că, în genele lor există în mod genetic înscrisă ideea de stăpânire a teritoriului şi bunurilor altora. Până la urmă au ajuns popor temut şi egal cu popoarele balcanice. Însă ţinta a fost vlahii sau românii; ei s-au pus pe aceştia cu sprijinul bisericii să-i deznaţionalizeze. Astăzi situaţia s-a agravat în aşa măsură încât se contestă etnogeneza de români şi se admite existenţa unei minorităţi vlahe, care de fapt, zic ei, sunt sârbi. Aşadar, în timp ce noi am primit în casa noastră la începuturi şi ne-am ajutat unii pe alţii secole, sârbii, bulgarii şi ruşii, venetici în ţinuturile noastre se fac stăpâni pe casa, masa, munţii, râurile şi bogăţiile ţinutului pe care locuiesc românii de mii de ani în sute de sate româneşti. Deci gravitatea aceasta este, că ei vor ori să ne lăsăm limba şi sufletul şi să devenim sârbi cu binele, ori să ni se impună un program de deznaţionalizare, aşa cum a existat într-o perioadă a comunismului. În timp ce noi vrem să trăim împreună, ei resping cohabitarea, convinşi că sunt autohtoni pe aceste ţinuturi, pe care noi le-am moştenit de la daco-romani.

Adevăraţii politicieni care depind de electorat există şi îşi exercită atribuţiile cât timp sunt agreaţi de către electorat, prin urmare, să coborâm jos la popor să se descentralizeze administraţia sârbească, fiecare să aibă în sat, Primar, Notar, Secretar, Contabil, Poliţist, preoţi, învăţători şi radio- televiziune în limba română sau «rumânovlahă», denumire veche. Or, nu se poate tolera faptul că sub comunişti, românii aveau la Zaicear şi Pojarevac câte un ziar, post de radio, în limba română şi 7 deputaţi români, dintre care unii veneau la mine la Ambasadă şi se zicea că trăim în regim comunist, deşi azi este mai rău, apoi felul cum tratează oligarhia sârbă drepturile «rumânovlahilor» de azi, a reuşit să scoată la iveală faptul că Serbia nu are statut juridic să stăpânească acest teritoriu. Asta pentru că, provincia Margina exista pe când Serbia nici nu exista ca stat, la 1833, iar ruşii au făcut-o donaţie Serbiei, care nu îndeplineşte condiţiile minime ale unei donaţii. Deci sârbii nu erau proprietari peste această provincie, dar nici ruşii care i-au constrâns pe turci să facă donaţia în folosul sârbilor, dar nici turcii nu erau proprietari, încât donaţia din punct de vedere legal nu are nici un suport juridic pentru că turcii au înstrăinat prin forţă un teritoriu care nu era al lor, era un teritoriu abstract faţă de drepturile lor. De aceea rămâne ca în viitor să se examineze această situaţie şi să fie stăpâni cei care au calitatea de verus domini şi aceştia sunt românovlahii din Timoc-Serbia de azi.

Proprietarul trebuie să aibe 3 virtuţi recunoscute prin Constituţie: jus utendi (dreptul la folosiinţă), jus fruiendi (culegerea fructelor de pe moşie) şi jus abutendi (dreptul de a vinde-a înstrăina). Observaţi din cele de mai sus că un stat în Europa sau aievea nu are calitatea să înstrăineze prin vânzare sau orice alt act de liberalizare din teritoriul ţării respective, pentru că respinge dreptul natural şi Constituţia. Oricum ridicându-ne la scara supremă a statului constatăm că nici chiar statul actual nu are calitatea să-şi înstrăineze teritoriul în totalitate, sau o parte. Conchidem că, atât ruşii, care erau veniţi pe acest teritoriu de 1-2 ani, nici turcii care stăpâneau provincia autonomă Margina nu erau proprietari, nici chiar de la turcii care descalecau în Timoc şi nici sârbii care au pus mâna pe acest teritoriu prin fraudă, viclenie şi dol la 1833. Pe lângă asta, «chestiunea timoceană», a ajuns până acolo, încât să fie cunoscută în toate cancelariile Europei, Parlamentului European şi O.N.U.. Preşedintele şi Prim-ministrul Serbiei trebuiau să observe şi să preîntâmpine că administraţia politică şi juridică o să încerce să schimbe până şi etnogeneza «rumânovlahilor» din Serbia.

Problema are un aspect juridic, moral, creştin şi de bun-simţ; să vii din Asia şi să ceri ajutor de la popoarele balcanice din sec. VI-VII, să-i trateze ca oaspeţi pe slugi ale avarilor, pentru că ei n-au avut voinţa să vină în Balcani, ci au avut-o avarii, care au dispărut, iar ei, sârbii, dacă mai există, practic o datorează rumânilor sau vlahilor din Balcani ca şi rumânilor şi vlahilor din România de azi cu care au fost în bune relaţii în Evul Mediu.

În ce ţară din Europa, Asia sau Africa există minorităţi care tăgăduiesc existenţa minorităţilor statului, aşa cum e minoritatea sârbă din România care nu recunoaşte că acolo în Timoc-Serbia sunt români şi nu îi interesează volumele enciclopedice sârbeşti sau recensămintele în care erau recunoscuţi rumânii totuna cu vlahii, să fie tari de cap sau numai o provocare? Sârbii au făcut şcoală cu profesorii lor şi organizaţiile lor politice de aici, care acum vreo 3 ani primeau sprijin de la statul român de câte 200 000 € întreţinere lunară a partidului sârb din România de vreo 23 000 locuitori. Ei şi diplomaţii sârbi de la Consulatul din Timişoara şi Ambasada din Bucureşti nu pot să recunoască existenţa românilor din Timoc atâta timp cât ei se numesc vlahi şi poporul acesta este supus sârbilor, iar sârbii pot să se joace cu ei «zorba grecul» pentru că e popor care a căzut din cer recent, fără să-i întrebe pe comuniştii de la Belgrad.

Sârbii n-au fost eliberaţi de ruşi sau de turci, după câte se vede, revoluţiile sârbeşti s-au dezvoltat înspre teritoriile româneşti, nu departe de Dunăre, cam la 500 km de ţara lor medievală; este limpede că scopul ruşilor şi al sârbilor, în primul rând a fost să pună mâna pe această provincie, Margina pe care astăzi sârbii o numesc Krajna şi să îi oblige pe turci să doneze provincia sârbilor care încercau să-şi facă statul. Atunci au participat şi românii din România şi din Timoc la revoluţiile sârbilor, pentru că erau îndreptate împotriva turcilor.

Atunci, după datele sârbeşti s-au răsculat vreo 13 sate din Timoc împotriva revoluţionarilor sârbi, iar satele lor au fost arse până la urmă. Se crede că mai multe sate din Banat s-au format cu români timoceni care au izbutit să treacă Dunărea în momentul în care au fost căsăpiţi de sârbi. Satele acestea sunt cunoscute şi se pot verifica datele istorice,  de la Teregova, Luncavica, Lugova şi Verendin din judeţul Caraş, dar mai sunt şi altele.

Între poporul sârb şi românii din Timoc există de 176 de ani un război nedeclarat, în care unii care sunt stăpâni pe acel pământ devin venetici iar cei veniţi din Asia devin băştinaşi numai datorită puterii şi forţei Rusiei. Pe de altă parte, pe partea cealaltă se află sclavii sau robii sârbilor, rumânii care suportă provocarea, intoleranţa totală cu toată convingerea că într-o zi sârbii se vor împăca cu ei şi vor accepta să fie popoare cu drepturi egale sau se vor despărţi? Altă scăpare nu există.

Sârbii încă n-au intuit că se naşte o lume liberă şi că în zadar intră în Europa, dacă nu sunt în stare să îndeplinească toate condiţiile cerute de Constituţia Uniunii Europene.

Înţelegem anarhia prin care trec unele state din Balcani şi Serbia, însă nu vrem ca drepturile rumânilor dintre Morava-Timoc să fie politizate, ori să se accepte stăpânirea dictatului pe motivul că ar putea izbucni un război civil între românii timoceni şi sârbii din Timoc, după modelul recent de la Kosovo. Tocmai de aceea se profită de confuzie ca să se evite cazul cu provincia Kosovo. Chestiunea aceasta ar putea avea o oarecare viabilitate, însă timpul trece şi vin alte generaţii care nu pot fi păcălite, precum suntem şi deci chestiunea de la Kosovo se poate repeta şi pentru aceasta e vinovată politica de la Belgrad. Totdeauna ne-am întrebat: la ce le foloseşte sârbilor, bulgarilor sau grecilor acest scandal din care n-au nici un folos, nici unul? Iar dacă rumânii nu obţin identitatea şi drepturile oficiale, înseamnă că au făcut o crimă împotriva statului sau poporului sârb şi trebuie să plătească crima. De aceea cerem statului sârbesc să elucideze aspectul juridic al chestiunii: dacă rumânii din Serbia n-au nici o vină, pentru că aşa se zice,  să se dea publicităţii recunoaşterea erorii pentru că aceasta e singura care se poate ierta. Însă o crimă de genocid şi etnocid, până acum nu s-a văzut să fie imprescriptibilă.

De ce nu acceptaţi şi nu cereţi ca o comisie, mai întâi să vadă faptele adevărate în teritoriu şi să stea de vorbă cu oamenii, nu ca să le spună că dacă se vor declara sârbi, vor plăti impozite mai mici sau li se vor da servicii la copii, ci să vadă că altul e numele lor şi se pierde timpul, se macină nervii, cine mai ştie de unde se aprinde scânteia. Nu vedeţi că psihologia maselor din Serbia arată altceva, ne referim la sârbi neaoşi care după unii dintre ei ar fi mulţumiţi dacă ar trece sub administraţie românească, pentru că nu mai pot tolera haosul şi anarhia Din Serbia Democrată de azi.

De fapt noi nu facem politică, nici diplomaţie şi nu ştim dacă pe planetă problema interzicerii şcolii şi bisericii, mass-mediei, mai este interzisă ca în Balcani la sârbi, etc.

Nimeni nu-şi dă seama la ce serveşte această oprelişte, de a nu se vorbi în şcoală, biserică, radio, televiziune, etc, limba maternă.

Drepturile omului nu sunt numai ale sârbilor ori bulgarilor, grecilor, etc, ci sunt ale tuturor. Tocmai de aceea nu se pot face constituţii ca să existe limbi, religii privilegiate mai ales pentru sârbii şi slavi în genere, veşnic nemulţumiţi. Este regretabil că în loc să discutăm probleme de interes comun prin care să înflorească economia şi cultura noastră, discutăm chestiuni cu totul inutile din care nici sârbii n-au folos. Asta înseamnă că românii timoceni sunt o minoritate strategică, care trebuie exceptată de la drepturi sau exterminată să se mute în locul lor slavii ca să fie mulţumiţi pentru că prea multe vântui i-au bătut prin Asia. În momentul de faţă, sârbii, prin războaiele purtate şi conduita nedemocratică, au devenit o «stafie a Europei», ori noi nu vrem să trăim în braţele unei stafii!, pentru că altfel, vrând-nevrând învăţăm şi noi să devenim stafii şi într-o zi ve-ţi fi săturat de putere. Pentru că nimeni nu poate să prevadă ce ţări democratice vor putea rezista presiunilor minorităţilor sau altora. S-ar putea întâmpla ca în curând, nu mai departe, chiar şi Parlamentul European să se mişte prin Europa şi să facă deplasări, încât să facă o listă cu popoarele tolerante care respectă normele democraţiei şi legilor în vigoare şi un alt tabel al ţărilor intolerante, care să decadă din drepturile de a-i conduce şi administra pe alţii, adică pe minoritari, arătându-se abuzurile şi interdicţiile comise împotriva minorităţilor. Minoritarul este un copil al statului care trebuie educat şi instruit după nişte norme universal recunoscute, aşa ca să nu decadă din drepturile paternale cum sunt decăzuţi părinţii netrebnici, care nu ştiu cum să-şi crească pruncii.

În final, cred românii sunt singurul popor din Balcani care mai are un respect faţă de minorităţi şi alte naţiuni balcanice sau europene şi de aceea îi invităm pe  deputaţii şi politicienii sârbi să treacă 2-3 zile prin Banat şi să vadă că aici  sunt minorităţi printre care şi sârbii au în toate satele grădiniţe şcoli primare, licee, şi cher secţii de limbă sârbă la Universitate. Mai au şi biserici şi chiar televiziune şi radio, presă în limba lor, orice drepturi cer. Nu ne este frică că ne sârbizează. Ne referim la o secvenţă a televiziunii din Belgrad din 15 decembrie 2009 în care se arăta cetatea Sirmium în culori vii, a cărei restaurare se terminase, deci era vorba de cetatea Sirmium unde s-au născut 7 împăraţi romani, cum a fost Împ. Aureliu, întemeiatorul Daciei Aureliene, Licinius şi alţii.

Prezentatorul emisiunii a lăsat impresia că, iată cum Serbia îşi respectă strămoşii romani, din care n-au spus că se trag, dar poate presupun! Cel puţin Serbia trebuie să ştie că în această ţară mai sunt şi altfel de cetăţi, tot aşa de mari, dar nu sunt cetăţi sârbeşti; să nu ştie învăţătorii, profesorii, studenţii şi alţi savanţi cine a stăpânit provinciile Moesia, Dacia Ripensis, Dacia Aureliană, când poate să meargă să se informeze la ţăranii din statele din jur dacă daco-romanii au administrat şi stăpânit peste 1 000 de ani. La ce foloseşte elitei intelectuale sârbeşti să denatureze adevărul şi să lase confuzia că uite, ei sunt urmaşii celor care au construit cetăţile. Deci se trag dintr-un neam care are bătăliile zugrăvite pe columna de la Roma în anul 117 d.Cr..

Dacă nu cunoşti istoria, dacă nu eşti documentat, nu te băga pentru ca să compromiţi o naţiune, care oricum are şi ea istoria ei şi lumea ei care trebuie respectată.

Confraţii noştri sârbi trebuie să ştie că provincia de pe Sava în istoria sârbească este numită Mala Vlaşka (Valahia Mică), adică România Mică. După datele culese personal prin 1943-44 am aflat că pe acest teritoriu de la Sirmium, căruia sârmii îi zic Srem sunt peste 100 de sate româneşti, cele mai multe pe valea râului Ub, unde sunt 9 sate româneşti.

În cazul de faţă interesul de a face publică existenţa acestor români cădea în sarcina Serbiei ca stat de drept ca să-i dea la iveală că nu avem în faţă un obiect furat care trebuie ascuns atâta vreme ca să nu-l cunoască Europa şi lumea şi creştinii de bună-credinţă. Despre aceşti români ca şi despre cei din Kosovo şi din Bosnia, în literatura noastră de specialitate nu se suflă un cuvânt; în timp ce noi facem faţă unor cerinţe peste puterile noastre din lipsă de fonduri.

Noi credem că nu este de ajuns ca statul de drept sârbesc care îi stăpâneşte pe români să construiască numai închisori la Sirmium pentru românii din împrejurimi, dar este nevoie să ne aerisim capetele şi să intrăm într-un dialog care să ne salveze viitorul tuturor.

Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor din Dacia Aureliană, pentru care vă rugăm, fie pe cei din sudul Dunării, fie pe ei din nordul Dunării să ne trimită fotografii, hărţi vechi, documente dintre cele mai reuşite ca să le putem folosi în cartea de istorie.

18.12.2009 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3, corp II,  ap. 14, Timişoara, România.

astra_romana_timisoara@yahoo.com

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Pentru donaţii:

Cont BCR Timişoara: RO33 RNCB 0249022489120001

Cod fiscal: 3981842         Timişoara-România

Dumnezeu să vă dea sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: