Note «strâmbeşti»

Estul Serbiei

 

Prezenta temă ne-a fost sugerată de cele 3 articole publicate de către Dl. Prof. Robert Stănciugel în cartea sa «Banatul la Începutul Secolului XX» Ed. DC Promotions, Bucureşti 2005 şi considerăm că notele de mai jos aduc o completare asupra ideii româneşti din Serbia în acea perioadă, ca şi astăzi.

 

1.Din carte rezultă că puterile centrale sau aliate la începutul secolului al XX-lea puteau să atragă în alianţă România sau alte state din aria de N-E, chiar şi Austro-Ungaria prin 1908, ca să-şi asigure neutralitatea României şi Bulgariei, oferă întregul teritoriu al Serbiei spre împărţeală, jumătate României şi jumătate Bulgariei, numai pentru această neutralitate faţă de împăratul Franz Josef.

 

2.Ivan Radonic, într-o broşură, aflat la Consulatul de la Bucureşti, susţinea că chestiunea de frontieră dintre Serbia şi România trebuie bazată pe argumentul etnic, iar Stanoje Stanojević şi Jovan Cvijić au pus greul pe factorii istorici şi economici.(p.37)

 

După Pasic, ar fi rămas sub administraţia sârbească mai mult de jumătate din Banat cu oraşele Biserica Albă, Vârşeţ şi Timişoara, centrul economic şi cultural al Banatului.

 

3.Diplomatul sârb Ante Trumbic, şeful delegaţiei sârbe la Paris avea teoria lui, şi anume că «Banatul nu a fost niciodată, nici o unitate geografică, nici o unitate etnică : munţii şi câmpie cu mlaştini, două regiuni, două popoare cu limbi naţionale», -două popoare ca şi când nemţi şi unguri nu sunt. Toate râurile au direcţia Serbiei şi a Belgradului şi fac o unitate cu Serbia. Nemţii şi ungurii nu intră în discuţie, fiind rupţi de naţiunea matcă. De asemenea, el afirmă că, aceştia sunt colonişti nu autohtoni ca sârbii, şi au fost inamici în război şi au pierdut războiul, pe când sârbii l-au câştigat. După ei şi românii au fost inamici. S-a şi ridicat excepţia juridică a trecerii României printre ţările nebeligerante care au participat ca duşmani ai aliaţilor în război.

 

4.Membrii Conferinţei de la Paris, aparent nu aveau cunoştinţe nici istorice nici geografice nici etnice şi nici demografice, tot ce făceau ei făceau din instinct juridic care le era mai la îndemână şi din presupuneri sau prezumţii. Ca dovadă că Preşedintele Conferinţei de la Paris, Clemanceu îl întreba des la telefon pe ministrul său de externe, unde este râul acela Vistula, că nu dă de el pe harta Europei. Aceasta se vede şi din păcăleala pe care le-a tras-o delegaţia sârbească la Conferinţă când au apărut în postura de stat închegat Iugoslavia, deşi despre acest nume nu se pomenise până aci, Iugoslavia apare abia în anul 1929, cel mult, după Conferinţa de Pace, s-a născut un alt stat în locul Serbiei, format din 3 naţiuni aliate S.H.S. (Srbja, Hrvata i Slovenaca)-Serbia, Croaţia şi Slovenia. Deziluzia pentru cei care cunosc problemele juridice, etnografice, istorice, demografice este aceea că nici un membru al Conferinţei de Pace, fie din partea ţărilor beligerante, fie a inamicilor, n-au sesizat acest lucru, de aceea, Serbia s-a prezentat în faţa Conferinţei de Pace ca proprietară a Banatului, deşi trecuse Dunărea în 9 noiembrie 1918 pentru prima dată cu armata sa şi a ridicat excepţia prealabilă, anume că România trebuie scoasă din rândul statelor cobeligerante şi pusă în rândul statelor inamice, ca şi când românii s-ar fi jucat poarca cu nemţii prin Moldova şi n-ar fi fost în război. De asemeni nu şi-ar fi trimis cele 9 vagoane cu aur şi tezaur la Petrograd în paza Ţarului Rusiei. Acestea sunt fapte concrete care nu ţin seama de profesionalismul membrilor Conferinţei de Pace, pentru că era alcătuită din politicieni şi nu din oameni cultivaţi.

Serbia, în momentul în care s-a prezentat în faţa Conferinţei de Pace avea 9 judeţe cu capitala la Belgrad, începând din anul 1949, deci încă nu avea capitala la Belgrad nici de 100 de ani.

 

5.Ca să observaţi lipsa de profesionalism de atunci a politicienilor noştri, ne referim la prima dezbatere a Conferinţei de Pace de la Paris 1919, când Trumbici şi Pasici au cerut excluderea României din Conferinţa de Pace şi recunoaşterea anexării întregului Banat la Serbia ca fapt împlinit de jure, ca o stare de drept indiscutabilă, deoarece sunt posesorii de drept ai provinciei ocupate de armata sârbă. În acel moment, delegatul României ca Preşedinte, Ion I.C. Brătianu, auzind cobeligeranţa şi «proprietatea asupra întregului Banat», a apreciat că stă în faţa unor oameni căzuţi din stele care nu cunosc nimic din dreptul istoric sau etnografic al stării de fapt. Acest lucru l-a făcut să fie jignit şi crucit în faţa unor oameni ignoranţi care profită de ignoranţa altora.  Drept consecinţă, în loc să răspundă cu argumente plauzibile, a trântit uşa şi a plecat la Bucureşti, ceea ce le-a convenit sârbilor, pentru că l-au pus cu botul pe labe pe preşedintele delegaţiei române încă din primul minut.

Banatul are peste 1 000 de comune din care vreo 50 sunt sârbeşti, majoritatea pe valea Dunării, adică pe stânga şi câteva sate în jurul Timişorii cu 3 biserici sârbeşti în Timişoara dintre care biserica «Sf. Gheorghe» din P-ţa Traian înălţată la anul 1745, şi Catedrala sârbească din P-ţa Unirii zidită 1744, şi biserica din Mehala, «Sf. Nicolae» construită în 1916. Totuşi sârbii necunoscându-şi istoria pe care au învăţat-o la vreo nuntă, cred şi azi că Banatul are cele mai vechi biserici construite de sârbi şi geme de această populaţie, depăşindu-i pe români, nemţi unguri, etc. Însă realitatea a-ţi văzut-o că primele biserici din Timişoara sunt ridicate în sec,. al XVIIII-lea şi sec. XX. Iar după statistica României din 1931 nu erau împreună cu croaţii în Banat nici în procent de 1% din populaţie.

 

6.Sărăcia în cereale a Serbiei nu este un argument pentru expansiune teritorială în acea conjunctură. Sunt o mulţime de ţări care n-au suficiente teritorii pentru a-şi hrăni populaţia, dar nu se gândesc să anexeze teritorii străine pe baza acestui argument, singurul plauzibil. Bosnia, Muntenegru şi alte zone sărace, fără cereale, nu-i mai fac greutate, fiindcă s-au despărţit de dragul sârbilor.

7.Cea mai deosibită parte a poporului sârb Guvernul sârb a afirmat că nu poate renunţa la conaţionalii săi din Banat, pentru că ei reprezintă partea cea mai deosebită a poporului sârb- acesta e argument pentru ei, că e parte deosebită, celelalte, ar renunţa la ele, dar la ăsta nu.

8.Valahia şi mai târziu, România, n-au fost jefuite de turci, de tătari, de Pazvan Oglu de la Dii(Vidin) cum a fost jefută de 9 vagoane încărcate cu aur şi tablouri, numite tezaurul României, date în păstrare Rusiei în 1916, care se află în păstrare şi azi. Tot în păstrare se află toate jafurile făcute de armata sârbească în Banat, folosind calitatea de dezrobitori, de la 9 noiembrie 1918, până la 23 august 1919, când au fost obligaţi de armata franceză să se retragă, întrucât ei credeau pe drept cuvânt că acest teritoriu le-a aparţinut din vremea dacilor, dacă nu de mai mult.

9. Guvernanţii din Serbia, după ce au ocupat Banatul şi şi-au dat seama că sunt o minoritate mică în Banat, şi de aceea, au adus cu trenurile în disperare populaţie sârbească pauperizată, care în disperare de cauză a fost mutată în Banatul românesc, metodă cunoscută şi la manifestaţiile din vremea lui Miloşevici şi a altora, când au adus cu autobuzele, acum vreo 3 ani pe sârbii din  provinciile din Sud, ca să demonstreze la Maidan Pek şi la Bor, împotriva  instalării la Bor a firmei Cupron din România care venea să salveze populaţia din această provincie şi nu să o exploateze în sens politic, cultural, sau economic. De atunci, nimeni nu s-a înţeles cu sârbii deveniţi proprietari fără titlu just peste acestă provincie, fostă regiune autonomă românească, Margina, sub turci.

Mozaic din Timoc

Mozaic din Timoc de la cetatea Felix Romuliana-Gamzigrad

 

10. Nu cunosc în istorie vreun caz în care Serbia sub toate formele ei modificate conjunctural, să fi dus tratative bilaterale cu vreun vecin sau altul, în care să se fi arătat că acceptă un compromis şi face o concesie mică sau mare numai pentru ca să se perpetueze climatul de pace şi stabilitate în aria balcanică. Lăcomia Serbiei pentru a mări numărul sârbilor, nu numai în Timoc, dar şi în alte părţi ale Serbiei, s-a constatat cam cu 10 ani în urmă când minoritatea croată din România cu centrul la Caraşova, e vorba de 9 sate coate, le-au contopit cu cele sârbeşti, spunându-le «Caraşavaca», ca şi când ar fi fost sârbi din punct de vedere etnic. După ce s-au trezit croaţii din România, au cerut separarea de sârbi şi au obţinut câte un deputat atât sârbii cât şi croaţii.

În toate cazurile menţionate de istorie şi de politrucii sârbi, în care tratativele au avut loc între România şi Serbia, nu s-a pomenit ca România să fi tras vreun folos mai mare decât cel al sârbilor. Aproape în toate războaiele ei au pricinuit adversarului învins sau pasiv, prejudicii, materiale şi pierderi teritoriale, comportându-se ca un autohton şi tratându-i pe ceilalţi vecini ca pe nişte minorităţi sau venetici, veniţi din Asia peste ei şi capturaţi ca prizonieri pe viaţă.

De aceea, Serbia n-a fost un stat aşezat, copt, cu maturitate politică şi juridică egale cu celelalte naţiuni din Europa. Unii îi caracterizează ca retrovertiţi, ca şi când ar avea sufletul întors pe dos, pretinzând de la fiecare cetăţean fie majoritar, fie minoritar, supunere şi desăvârşită comportare ca adevărat cetăţean sârb.

Dacă un om ar pleca de la Polul Nord la Polul Sud şi ar poposi în ţările europene cum sunt Finlanda, Polonia, Cehia, Slovacia, România, Serbia, Macedonia şi Grecia, nu s-ar putea să nu constate pe faţa fiecărui sârb, atunci când va trece prin Serbia, o indispoziţie nativă care-l va face să vadă în faţa lui, adică a oricărui străin aflat în treacăt o mutră indezirabilă şi acră, incompatibilă cu voinţa sau dorinţa cetăţeanului sârb. Toţi străinii pentru sârbi sunt duşmani. De aceea veţi observa că în Serbia de după 1833, rar s-au construit biserici catolice, ortodoxe româneşti, moschei sau geamii, nu sunt sinagogi sau alte instituţii de cultură şi artă, sau orice domeniu imobiliar cum ar fi o cetate cum are fiecare ţară, nu era tolerat să se construiască în Serbia; chiar şi în Belgrad, prima biserică s-a construit târziu de tot la anul 1895 având hramul Sfântul Sava. De altfe, Belgrad-ul era un sat la data marii colonizări şi părăsiri a provinciei Kosovo 1690-1725 şi chiar în anul 1849, când devine capitala Serbiei, era tot un sat, care s-a mărit vertiginos, după ce a devenit punct strategic pentru sârbi.

România poate construi biserici şi mănăstiri la capătul Pământului, dar nu poate să construiască biserici sau mănăstiri la un pas peste Dunăre, adică la o distanţă de 1 km, deoarece masa majoritară o alcătuiesc «rumânii» sau «vlahii» dintre Morava-Timoc, cărora unii ziarişti şi alţii din greşală le spun, «românii din Valea Timocului». Asupra acestora, de 176 de ani de când au fost ocupaţi de sârbi cu sprijinul ruşilor s-a exercitat şi se exercită o represiune şi o teroare continuă sub diferite forme pentru a fi asimilaţi şi făcuţi sârbi cu sila. De fapt, românii din Serbia, adică din sudul Dunării sunt cei mai numeroşi după sârbi şi albanezi. De aceea veţi observa că ţinta Serbiei a fost să distrugă orice monument istoric rămas de la strămoşii noştri daci şi romani, iar de la anul 1699-1725, când au venit de la Kosovo s-au înfipt în teritoriul nostru în munţii şi în apele noastre strămoşeşti şi i-au înlăturat pe români dintre Morava-Timoc să ridice biserici sau mănăstiri în care să se oficieze slujbe în limba maternă românească a populaţiei autohtone. Deci, în Serbia există libertate pentru toate popoarele înafară de români care sunt înlăturaţi şi înjugaţi la carul tiraniei ca să se sârbizeze. Ceea ce politicianul sau omul de rând nu ştie, şi e posibil să n-o ştie nici U.E., este faptul că toate celelalte minorităţi «mărunţele» din Serbia, au statut juridic de minoritate, însă timocenilor li se pun piedici ca să nu-şi dezvolte limba, scrierea în limba română şi credinţa în limba română.

Sârbii sunt puşi pe fapte mari, ori îi asimilează pe românii din Timoc, porecliţi de ei «vlahi» ca să încurce lucrurile, ori dispar ei în masa enormă a vlahilor care au o cultură cu mult mai superioară şi care-i apropie de Europa din ce în ce mai evident şi mai convingător. Trebuie să învăţăm că românii n-au nici un folos de la cultura sârbească, care o limitează la cel mai scăzut nivel din Balcani; şi acest obstacol nu i-ar înjosi pe români atât, dacă pe lângă limba sârbă în şcoală şi biserică în ţară ar învăţa şi în limba română, aşa cum învaţă celelalte minorităţi în limba lor maternă. Numai românii care sunt socotiţi popor strategic, sunt condamnaţi la moarte şi încă n-au personalitate juridică, întrucât guvernul de la Belgrad este de mai mulţi ani atras de cuvântul «vlah» pe care l-au introdus de la Miloşevici încoace, până şi la comunişti se folosea cuvântul «vlah» în mod accidental ca un fel de poreclă, care nu circula în lexicul românesc, pe când guvernele actuale impun în şcoală şi în opinia publică folosirea poreclei pe care o are orice popor. De exemplu italienii se mai numesc vlahi, dar tot italieni rămân, nemţilor itelienii le spun «tedeski», dar nemţii nu au în lexic în circulaţie acest cuvânt, sârbilor li s-a atribuit porecla «sârb cuminte» şi «cal verde» apoi «sârbatici», «sclavini», «sârbi» sau «şerbi» ai avarilor, şi altele care nu sunt luate în serios, aşa cum este şi sintagma de «vlah» de care administraţia se legă ca scaiul de oaie, negând etnogeneza românilor timoceni în cea de «rumâni» de origine latină. Ei, în administraţie, operează cu aceste metode de descalificare şi de înjosire a limbii române, cu scopul de a produce confuzie şi dezorientare istorică.

Este mai mult ca sigur, în 99% din cazuri sârbii ştiu că vlahii sunt români şi românii sunt vlahi, aşa cum se ştie că ruşii sunt muscali, iar muscalii sunt ruşi, grecul este elen iar elenul este grec.

11.Prin anul 1876 are loc călătoria politicianului francez Robert Gambetta care, ajungând la Belgrad, găseşte în consiliul comunal al oraşului, 14 consilieri, dintre care, 2 sârbi şi 12 vlahi sau români. Cuvântul de bun-venit a fost rostit de către un bătrân aromân Nuşu, singurul care ştia frenţuzeşte din Serbia, iar la Zlot, în Timoc l-a întâmpinat corul românesc cântându-i «Merseillezza». Se vede din aceste date că din punct de vedere biologic, Serbia se dezvolta încet, iar populaţia cea mai activă şi numeroasă, pare să fi fost românii sau vlahii.

12.Deşi trăim într-o Europă în care drepturile omului şi ale cetăţeanului sunt respectate, pentru românii timoceni nu se aplică legile democraţiei, ci legile cruzimii etnice, a terorii, intimidării, corupţiei şi şantajului. Sârbii folosesc puterea de stat oferind servicii românilor timoceni contra unui serviciu de primar, notar, grănicer, paznic, funcţionar etc., pentru ca aceştia să accepte să se numească vlahi şi să se opună organizaţiilor româneşti, care se declară că ele îi reprezintă pe rumânii sau românii din Serbia de răsărit. Unele organizaţii se gândesc să cheme în judectă statul sârb, pentru a răspunde la crima folosită în cazul manipulării cuvântului vlah; dacă n-ar avea acest cuvânt la dispoziţie administraţia sârbească, n-ar putea să ţină în loc dezvoltarea culturii la românii din Timoc, Serbia de răsărit. Însă statul profită de ignoranţa, fie a locuitorilor, fie a unor lideri de a-i folosi ca subiect de manevră în societatea actuală în folosul interesului statului sârb, spunând că vlahii din Serbia nu sunt români, sunt altă gintă, altă seminţie şi în cei aproape 20 de ani, de când călăresc acest cal troian, participă intens la confuzia lansată când românii sunt vlahi, iar vlahii nu se ştie ce sunt, oricum români nu sunt!-fiindca nu le place sârbilor să-şi zică rumâni sau români. Ceea ce este esenţial în această discuţie, adică pretenţia de a li se recunoaşte şi respecta drepturile la şcoală şi biserică oficiale în limba maternă  prin Parlament şi Constituţie folosindu-se o metodă ilegală, imorală, antiumană, care se cheamă în Dreptul Internaţional-infracţiunea de crimă de etnocid, infracţiune imprescriptibilă. Liderii noştri din dreapta Dunării n-au nici ei, toţi cunoştinţe elementare despre drepturile omului şi cred că trebuie în primul rând clarificată sintagma de «vlah», altfel sârbii nu pot dormi de grija românilor deveniţi vlahi peste noapte. Ori pe liderii români nu îi interesează ce porecle folosesc sârbii ca să inducă în eroare opinia publică. Ei trebuie să fie cât mai simpli, egali cu judecata unui ţăran cinstit, şi anume să discute, în primul rând dreptul lor la şcoală, biserică, mass media, etc., în limba maternă. Iar miniştrii sau funcţionarii sârbi care cred că printr-o asemenea consuită pot câştiga ceva timp, se înşală, pentru că se vor naşte alţi lideri pe care nu-i va interesa cum ne poreclesc sârbii, bulgarii, grecii şi alţii, ci îi va interesa să afle de ce nu li se aprobă românilor din Timoc, Serbia, Bulgaria şi aromânilor din Grecia şi Albania instituţiile universal recunoscute de mai sus. Acceptând să le facă pe plac sârbilor, folosind cuvântul vlah, înseamnă că nu sunt români, ci sunt vlahi, şi asta o scriu chiar în firmă şi de aceea sârbi au o justificare oarecare pentru a nu le aproba drepturi, socotindu-i pe români nişte noi veniţi, colonişti, peste sârbi. Atunci când imperiul turcesc stăpânea întregul Balcan, ei au acordat aceste drepturi poporului din provincia Margina, care se întindea în stânga Timocului până înspre Belgrad şi nu puneau problema ce limbă vorbesc, ce rugăciuni rostesc în biserică, dacă sunt româneşti ori nu sunt, dar oricum, nici turcii nu le ziceau la români «olah» aşa cum le era şi atunci porecla din partea turcilor. Ei ştiau de la autohtoni că acolo trăiesc rumâni ca şi în stânga Dunării în Valahia sau Ţara Românească. Chiar şi atunci, românii din stânga Dunării, actuala Românie, nu ştiau că ţara lor se numeşte Valahia, dar ştiau că ţara lor este o ţară românească, cu limba curentă «rumânească». Mai rămâne de văzut care din organizaţii din dreapta sau din stânga Dunării îşi vor lua inima în dinţi şi vor chema în judecată statul «Serbia» pentru crima de etnocid şi genocid. Probe sunt cu sutele şi cu miile. În aceeaşi situaţie se află azi românii din dreapta Dunării din Timoc. Oricine se poate documenta la faţa locului, unde va constata că toţi vlahii porecliţi de sârbi vorbesc rumâneşte, prin urmare sunt români. De aceea trăsăturile infracţiunii de crimă de etnocid prin asemenea manipulaţiuni fac proba existenţei acestei crime

Dacă până la urmă toţi românii de pe faţa pământuluii vor fi laşi şi vor accepta să-şi trădeze conştiinţa, limba şi sufletul, atunci se va naşte un mesianic care va zdruncina această parte a Europei prin forţă spre a se elibera de sub jugul slav.

Vlaski

13.Timp de aproape 500 de ani în Evul Mediu, Valahia sau Ţara Românească cu domnitorii şi boierii ei au întreţinut cu bani şi alimente vreo 80 de biserici şi mănăstiri sârbeşti. Dacă n-ar fi făcut-o, astăzi monumentele istorice de la Kosovo ar fi nişte ruine. Domnitorii români au făcut acest gest din milă faţă de un popor apropiat şi creştin, dar subjugat pe nedrept. Noi am făcut aceste sacrificii în vremuri tulburi, atunci când şi ţara noastră se afla sub dublă vasalitate turcească şi rusească. Astăzi Serbia şi celelalte state balcanice sunt libere şi independente; pentru ce boicotează dezvoltarea culturală, religioasă şi politică a românilor din dreapta Dunării?

Ei comit aceste crime ca să-şi mărească naţia şi teritoriul şi 2 bani nu dau că jumătate de mileniu românovlahii le-au asigurat continuitatea şi tradiţiile. Toate aceste fapte, fie creştine, fie anticreştine, într-o bună zi vom fi judecaţi, în locul celorlalţi care au fost primii criminali. Când va avea loc procesul acela epocal, românii vor trebui să ceară, nu numai despăgubiri morale de la sârbi sau alţii, ci şi despăgubiri teritoriale şi băneşti pentru că i-au exploatat din Serbia fără just titlu de la 1833 şi până în zilele noastre. Aceasta nu este o somaţie sau o ameninţare, ci este un adevăr, pentru că nu toţi românii sunt lacomi după bani, ci lacomi după drepturile universal recunoscute.

Filosoful grec Tucidide spunea acum ceva mii de ani că:

«Nu este vinovat cel care ne-a adus la robie

ci mai vinovat este cel care ne ţine în robie,

deşi poate să ne salveze de sclavie»

care pe teren se cheamă Strâmbie.

Oare s-a întrebat cineva dintre elitele acestei naţiuni pentru ce vecinii noştri apropiaţi, sau mai îndepărtaţi, ne-au ţintit pe noi, vlahii sau românii, să ne jupoaie de vii şi mai la urmă să ne ia şi sufletul ? Cine răspunde de viitorul acestui popor, când zilnic asistăm la scene de bâlci cu oamenii politici din fruntea ţării ? Să nu tragă unul o învăţătură, şi să nu se gândească la neam şi ţară ? Asta este slăbiciunea care ne va duce la pierzanie.

vlasi

Ceea ce este şi mai grav este faptul că politicienii sârbi şi atunci şi-n prezent şi în viitor au tupeul de a folosi argumente abstracte cu care să-i îmbrobodească fie pe istoricii pe care-i manipulează, fie pe oamenii politici neisprăviţi, arivişti şi lacomi după bani, ceşti demagogi care ne compromit ţara şi neamul.

Sârbii sunt un popor în formare şi maturizare, deşi au trup şi suflet, trupul este al lor, dar sufletul este golit de umanitate creştină şi se adapă din ideologii străine, care nu li se potrivesc cu statulul lor de europeni şi nu de asiatici, cum de fapt se poartă. Grija sârbilor nu este să trăiască în pace şi să scape de sărăcie, ignoranţă şi prostie ci să «omoare vecinul şi să-i confişte capra».

Noi vom trece, se vor naşte alte stele, vor seca râuri, ne va rade seceta şi sărăcia, se vor goli munţii de arbori şi lumea nu va scăpa de mizerabili în frunte cu aceşti Dinu Păturici.

 

Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor din Dacia Aureliană, pentru care vă rugăm, fie pe cei din sudul Dunării, fie pe ei din nordul Dunării să ne trimită fotografii, hărţi vechi, documente dintre cele mai reuşite ca să le putem folosi în cartea de istorie.

29.10.2009 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3 ap. 14, Timişoara

astra_romana_timisoara@yahoo.com

https://astraromana.wordpress.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis.

Dumnezeu să vă dea sănătate!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: