Modificarea identităţii românilor

Întotdeauna m-am întrebat şi mă întreb: de ce vecinii noştri sârbi care se laudă cu prietenia României şi caută să tragă nişte foloase din această sintagmă îi supune pe fraţii noştri români dintre Morava Timoc unui regim totalitar, brutal, inuman, primitiv şi iresponsabil, când ei sunt a doua populaţie în ordine demonstrată de recensăminte şi de istoria veche a Serbiei.

Pentru care motiv se feresc de aceşti români şi îi tăinuiesc ca pe nişte obiecte furate, să nu se afle de către marele public cine este hoţul şi care este obiectul furat, de ce jurnaliştii nu scriu despre ei, televiziunea şi radio îi socotesc ca pe o populaţie misterioasă, căzută nu demult din cer şi căreia ei, statul sârb se străduiesc să-i înveţe cum să scrie, cum să se roage lui Dumnezeu, cum să mintă şi să-i boteze cu un nou nume, de curând descoperit de instinctul lor mongolic, şi să le dea o identitate după pofta lor.De ce se feresc ca dracul de tămâie, să n-aibă şi ei un cuvânt de spus despre drepturile şi obligaţiile lor, şi pentru ce sunt indezirabili deşi sunt singura populaţie lângă care au crescut sârbii de la venirea lor în Asia şi până la aclimatizarea ca nişte colonişti loviţi de soartă şi prigoniţi să colinde Balcanii şi să caute un loc de aşezare. Pentru ce nu se vorbeşte despre ei, deşi sunt a doua populaţie ca număr după sârbi, să fie ei chiar atât de neînsemnaţi încât de 176 de ani să fie “pitulaţi” prin găurile politice  ale Serbiei, încât să se dea impresia că în Timoc şi Serbia de răsărit ei nu există, şi de aceea n-au cui să dea drepturi.

Strategia aceasta de a-i supune pe româi la o discriminare care merge până la desfiinţarea identităţilor, trebuie să pună pe gânduri pe oricine are suflet de creştin şi creier de om normal.

Cum îşi explică să se comporte în secolul XXI cu atâta lipsă de vocaţie de stat liber şi independent care îşi tratează supuşii, cum sunt sârbii cu toate drepturile, iar “rumânii” din Timoc, fără nici un drept, fără nici o perspectivă de dezvoltare, într-o Serbia viitoare. Se poate ca o ţară să fie pentru “unii” mumă, pentru alţii ciumă. Din această postură de cetăţeni de gradul II sau III, rumânii au o continuitate primitivă de popor neorganizat, orfan, fără mumă şi fără tată. Ne socotiţi pe noi, cei care eram pe la 1870, după statistica sârbească oficială şi etnologul sârb Vladimir Jakşcici, 10,4% “rumâni” din populaţia fostului regat al Serbiei, ca fiind o gloată nematurizată care poate fi condusă şi administrată cu atâta nepricepere de sârbi.

Nu ştim ce cantitate de înţelepciune au elitele sârbeşti care conduc, dar le punem întrebarea “cum îşi imaginează dânşii că în secolul XXI, românii dintre Morava-Timoc, care după aprecierile unor funcţionari politici de administraţie publică îi socotesc că n-au nici identintate, şi le pune în discuţie existenţa fizică, nu numai psihică, deşi despre aceşti români au fost scrise cel puţin vre-o 50 de cărţi româneşti, străine şi sârbeşti şi în nici una n-a apărut sintagma de “vlah” ca denumire oficială a românilor şi nici nu s-a spus vreodată că românii sau rumânii au altă geneză decât cea latină.

De ce tratează neamul românesc din Serbia, Timoc cu o totală lipsă de maturitate politică, comparând ginta slavă cu ginta latină din care facem parte, nu ştim ce ar putea întâlni “românovlahii” în cultura şi năravurile slavilor care oricum, opinia publică mondială situează în coada cozilor valorile morale ale virtuţilor slave.

Apoi, sârbii şi alţii ca ei să facă o judecată simplă ca în familie, “ce virtuţi ar putea descoperi rumânii la naţiunea sârbă care ne administrează, încât fără ea să nu poată trăi”. Tocmai aici este nodul Gordian, că sârbii n-au talent să-i conducă pe alţii,oar dacă au făcut-o şi speră s-o mai facă, s-au bazat pe ameninţări, promisiuni, constrângeri de tot felul, forţă, cruzime şi primitivism de văgăună, lucru ce nu este pe plac “rumânilor” dintre Morava-Timoc.

În lumea întreagă există codul familiei în care domină principiul excluderii tatălui şi a mamei de la creşterea copilului, dacă părinţii nu sunt majori, maturi şi nu au virtuţile ce se cer pentru creşterea copiilor. Aceeaşi situaţie este şi cu minorităţile, dacă în Kosmet, Kosovo, albanezii se fac stăpâni pe viaţa sârbilorşi pe averea lor, obligându-i să se civilizeze după normele sălbatice, la fel pot spăune românii din Timoc despre statul care-i guvernează, că de fapt şi de drept n-au valorile morale creştineşti şi administrative de a-i conduce şi de al le bloca la infinit dezvoltarea pentru că abia au terminat un război civil şi vreau să înceapă altul.

În concluzie, orice istoric, orice sociolog, orice om politic de bună credinţă, de pe orice continent, este de părerea că dacă un stat tratează în mod arbitrar o peroană sau o colectivitate, ori o minoritate, care este tot o colectivitate, să fie îndepărtat de la puterea executivă pe care o are asupra minorităţii rău tratată. Aşa prevedem că Europa Unită şi chiar Rusia care are mâna întinsă până acolo la Belgrad, n-o să mai poată stăpâni alte minorităţi dacă nu se calmează şi nu oferă, garantând prin constituţie şi poliţie respectarea tuturor drepturilor oficiale pe care le are orice minoritate. Suntem siguri că în câţiva ani Serbia va pierde, dacă nu Sandjak-ul şi Voivodina, nu va putea rămâne numai cu Timocul decât dacă li se vor recunoaşte drepturile vechi la statul propriu pe care l-au avut între 1560-1833, când provincia era autonomă cu principi sau cneji vlahi sau români şi independenţi faţă de puterea turcească, care n-aveau nici un drept să se amestece în provincia românească.

Oare sârbii cu atâţia oameni politici, dintre care unii destul de serioşi şi bine intenţionaţi să nu fi observat astfel de lucruri şi în loc să se certe şi să se bată în parlament să-şi rezolve problemele din casa lor împreună, pentru că trăiesc împreună şi merită să-i asigure Serbiei o continuitate şi o responsabilitate faţă de numeroşii supuşi dacă vor să existe.

Cea mai mare criză în Serbia nu este criza actuală financiară, ci criza morală şi chiar religioasă. Aici lumea nu mai crede în Dumnezeu, ci este fiecare pentru el, fără să-l respecte pe celălalt. Este inadmisibil ca un stat să mai poată avea sub administraţie juridică o minoritate pe care o persecută, şi o supune la presiuni şi umilinţe necunoscute în istorie, aşa cum sunt românii. De aceea, acele state totalitare care nu cunosc rostul democraţiei, sau pierd acele minorităţi care trec sub autoritatea monitorizată a Uniunii Europene, sau vor fi desfiinţate, iar Serbia aspiră la acest necunoscut.

n-au nici identitate, nici nu ştiu cum se numesc şi cu ajutorul unor confraţi de ai noştri până la urmă s-a înţeles că sunt vlahi şi deci legaţi de sârbi care n-au nici o legătură cu neamul românesc, în genere, deci în Dacia Aureliană, în fosta provincie autonomă Margina, recunoscută autonomă vre-o 300 şi ceva de ani de către sultanii turci

În fond românii timoceni stau de 2-3000 de ani pe aceste meleaguri şi n-au intrat în casa nici unui străin fie sârb, fie bulgar, fie grec, fie albanez etc. Prin urmare n-a luat casa nimănui, n-a luat moşia nimănui, nu s-a instalat în şcoala primară etc. a cuiva, n-a intrat în biserica nimănui nici să se roage pentru el nici pentru alţii, pentru că ei au avut din cele mai vechi timpuri biserica lor creştină, pe attunci nici catolică, nici ortodoxă, n-a intrat în primăria nici unuia dintre aceştia, nici în poliţia cuiva sau judecătoria acestora, se simte la ea acasă ca poporul cel mai vechi unde a apărut creştinismul pentru prima dată în lume, la Aquae (Decebalum) în Timoc cam pe la anul 315 apare prima episcopie creştină, apoi tot aici sunt semnalate bisericile şi episcopiile de la Remesiana cu episcopul Niceta de Remesiana nu departe de Niş unde se naşte şi împăratul Constantin cel Mare; sau episcopia de la Ratiaria secolul IV d.Cr.. Toate aceste lucruri adevărate se petrec pe un pământ locuit de români, urmaşii daco-romanilor, şi nu de sârbi sau alţi emigranţi din Mongolia sau Asia. De aceea românii ţin la obiceiurile, portul şi limba lor, şi n-au nevoie să le dea lecţii unde să construiească biserici, cum să ţină slujbele în biserică, pentru că ei sunt acasă, şi în casele lor fac ce este de făcut şi voit de Dumnezeu şi nu trebuie să-l întrebe pe episcopul cutare ce e bine şi ce e rău, pentru că au episcopii lor pentru asemenea sfaturi, iar sârbii sunt în chirie, trecători care au venit în ţinuturile noastre să scape cu viaţă şi să se adăpostească de duşmani, pentru că au dovedit că au bun simţ şi frică de. Noi nu i-am chemat pe aceştia să vină peste noi, doar i-am primit din milă şi bună credinţă în oameni. Însă nu i-am chemat din Croaţia, Bosnia, Muntenegru, Macedonia, Kosovo sau alte regiuni unde ei sârbii între ei au avut războaie civile ca să vină peste noi să ne dea lecţii de bună purtare şi să ne administreze, ca şi când noi n-am avea lideri administratori capabili să ne conducă. Credem că sârbii din satele sârbeşti şi preoţii emigranţi care se tem că vor rămâne fără slujbe au pornit pe o cale greşită folosind forţa pentru schimbarea identităţii noastre. Nu s-a pomenit popor, individ, colectivitate, minoritate care să nu fi luptat pentru ieşirea de sub jugul străin şi cum toată lumea care a luptat a câştigat peste, aşa vom câştiga şi noi în Serbia şi peste tot unde trăiesc românii.

E de observat că unii lideri de-ai noştri din Timoc nu sunt informaţi că slavii au fost creştinaţi în secolul IX până aci nu li se cunoştea identitatea, mai târziu pe la anul 1255 ei încă erau catolici cu Stevan Pârvovencianin şi se luptau să rămână catolici, prin urmare nu numai că n-a fost picior de sârb în ţinutul nostru al Timocului până la anul 1690-1725 dar n-au avut nici un motiv să aibă vreo biserică, când nu existau pe aceste plaiuri sârbi sau bulgari.

Să nu exagerăm, sârbii ar trebui să-şi înveţe istoria şi să nu-şi facă iluzii că ei sunt primii care l-au prins pe Dumnezeu de picior şi acesta le-a pus cu trocu minte-n cap. Să dăm un alt exemplu: pe la anul 1203 se spune că Sfântul Sava, cel mai mare creştin al sârbilor care s-a cultivat la muntele Athos-Hilandar, îmbolnăvindu-se a plecat pe jos spre Serbia şi a intrat în imperiul româno-bulgarilor (Regnum Blacorum et Bulgarorum)la Târnovo, care avea biserică catolică şi însuşi împăratul “românovlah” Ioniţă Asan, zis Caloianu’ de bulgari, era catolic, şi biserica în imperiul vlaho-bulgar era tot catolică.

Sfântul Sava s-a îmbolnăvit şi mai rău şi se spune că a fost îngropat de către împăratul românilor sau bulgarilor, Ioniţă din neamul Asăneştilor.

Mai mult decât atâta, ca să justificăm acest argument îl putem trimite pe orice istoric sau om politic să colinde satele sârbeşti din Timoc sau din Banat şi Voivodina şi dacă găsesc vreo biserică zidită în secolul XIII-XIV-lea până la secolul XVIII să ne semnaleze ca  să cerem să-l declare monument istoric pentru că e foarte greu de găsit în aceste ţinuturi locuite în majoritate de români, unguri şi nemţi să fie vreo biserică sau mănăstire ce putea fi atribuită unui domnitor sau boier sârb. Chiar şi poporul bulgar la 1848 încă ducea lupta pentru dezrobirea bisericească de sub greci şi trecerea întregului popor bulgar la catolicism. De aici se vede că pe greci nu-i interesa răspândirea creştinismului, ci trecerea sârbilor la ortodoxie, care să transmită credinţa la bulgari, români şi alţii. De aci înainte grecii au pus ochii pe bulgari să-i ia sub ocrotire şi să le administreze ortodoxia, iar grecii şi-au rezervat Vlahia şi Moldova ca să le administreze ei şi să-i jupoaie pe români de avutul lor.

Orice om de bună credinţă se întreabă ce rost are ca preoţii sârbi naţionalişti veniţi din Croaţia sau din Bosnia ori Kosovo în satele româneşti din Timoc să-i oblige pe timoceni să se roage lui Dumnezeu nu în limba lor maternă ci în limba sârbă veche pe care de fapt nici nu o cunosc nici sârbii şi de aceea nici nu se duc la biserică. Să nu fi observat ei că din această pricină bisericile sunt goale şi creştinismul se află în mare pericol de dispariţie, deci avem 2 posibilităţi sau ne facem sârbi cu forţa, ne dedăm naţionalismului primitiv şi sălbatic ca să putem fi apţi să facem gropi comune în care să-i îngrămădim pe cei care îi socotim duşmani.

Am admirat aprecierile favorabile pe care le dau liderii timoceni populaţiei sârbe din Timoc colonizată pe la începutul secolului al XVIII-lea. Ei susţin că ura împotriva românilor din Dacia Traiana şi din Dacia Aureliană nu vine de la sârbii adevăraţi pe care ei îi socotesc oamenii locului ci vine de la preoţii sârbi naţionalişti expulzaţi de autorităţile din Croaţia, Bosnia, Muntenegru, Macedonia sau Kosovo.

Şi cu alte ocazii în discuţiile politice de la RTB Belgrad am observat că în cazul comiterii unor abateri sub formă de delicte, infracţiuni şi crime răspunderea să fie individuală aşa cum s-a întâmplat că au fost arestaţi numai liderii şi au rămas liberi cei ce au săvârşit crimele în timpul războaielor civile sârbeşti. Chiar şi tribunalul internaţional penal de la Haga când a judecat crima de genocide asupra populaţiei musulmane de la Srebârniţa unde în 1995 armata sârbească a împuşcat pe toţi locuitorii din acest orăşel care deşi vorbeau numai sârbeşte nu le plăcea administraţia sârbească, motiv pentru care au fost exterminaţi iar Înalta Curte de Justiţie de la Haga a ocolit adevărul şi a trecut pe lângă crima de genocide ca fiind săvârşită de diferiţii responsabili neidentificaţi. Măcar că de faţă a fost un detaşament din armata olandeză care a privit cum se împuşcă omul în cap, copii, femei, bătrâni, adulţi şi ce vină or fi avut aceştia şi au rămas tablou în faţa omului ieşit din văgăună. Să susţii că nu există răspunderea colectivă atunci ne întrebăm de ce a fost procesul de la Nurenberg, de ce au fost deportaţi aproape toţi nemţii din România, Germania şi alte ţări şi duşi să muncească în minele ruseşti de la Cotul Donului şi pe Volga al Buşteni. Chiar dacă nu există răspundere colectivă pentru ce în 1945 preşedintele Truman al SUA s-a aruncat din ordinul său prima bombă atomică la Nagasaki unde au fost ucişi peste 100.000 de japonezi, iar a doua bombă aruncată la Hiroshima a a mai ras de pe faţa pământului vreo 70.000 de suflete nevinovate din Japonia.

SUA au purces la acest silogism pentru că şi cei care au murit au avut un punct de vinovăţie faţă de declanşarea războiului împotriva SUA.

Nu e de crezut că sârbii din satele sârbeşti din Timoc să nu ştie că acolo sunt români pe care-i poreclesc cu nume neoficial vlasi şi că sunt tot oameni întregi dar autohtoni, nu venetici ca sârbii, şi deci ar fi trebuit să-şi manifeste opinia liberă că sunt împotriva represiunii exercitate de statul de drept. Dar dacă ar fi adevărat că populaţia sârbă din sate şi din oraşe n-ar fi de acord cu statul sârb să continue procesul de genocid şi etnocid împotriva românilor care nu le fac absolut nimic, s-ar opune, l-ar obliga pe primar să facă şcoală românească în sat, i-ar opri pe poliţişti să nu-i persecute pe români, ar cere şi ar pretinde cu voce tare deschisă că e un păcat să-i opreşti pe românii din Timoc să nu se ducă la biserică unde se face slujba în limba lor maternă, să nu se ducă la şcoală românească copii şi să n-aibă şi românii emisiuni zilnice la posturile centrale de radio şi televiziune, ca să nu mai vorbim de cele locale sau regionale.

Dacă toate aceste drepturi ar fi recunoscute prin constituţie garantată şi protejată de puterea judecătorească şi executivă, în Serbia, ce rău ar putea să se nască, fie împotriva statului de drept, fie împotriva poporului sârb, care, oricum va răspunde pentru o crimă colectivă de etnocid şi genocid odată, nimeni nu va scăpa de responsabilitate. Poate că noi greşim de aceea cerem să fim corectaţi în tot ceea ce am susţinut şi vom susţine cu privire la această cauză. Încă şi astăzi 3 martie 2009 ora 14 românii din Timoc Serbia sunt cel mai rău trataţi, de pe faţa pământului.

Naţia rumânească din Serbia n-are nevoie să fie botezată acum cu numele de vlah pentru că la începuturi acesta a fost numele predominant atribuit tuturor românilor de pe faţa globului. Românii timoceni nu cer statului sârb să-i boteze, să le dea o altă identitate pentru că n-au calitatea iar dacă se implică comit crima de genocid. Se va vedea cu timpul dacă vor fi iertaţi pentru aceasta.

Pe bună dreptate oricine se poate întreba cum au fost trataţi românii din Timoc încă din anul 1833 când sunt ocupaţi cu sprijinul Rusiei ţariste, deşi ei aveau un stat legal recunoscut de toţi sultanii câteva sute de ani şi se numea Margina, iar astăzi îi zic Craina. Ce drept au ei mai mare decât au românii sau vlahii? Din capul locului se poate spune că n-au nici un document, nici o dovadă concretă că în Evul Mediu ar fi trăit sârbi în această provincie până la 1833. Dacă cineva pune la îndoială susţinerile noastre, e sfătuit să deschidă cartea cu documente publicată la Belgrad în 1971 sub numele de Miscellanea şi va observa că toate satele sârbeşti la anul 1741 aveau între10-22 case.

Ei bine despre aceşti români sau vlahi ce ar fi fost rău dacă s-ar fi scris ce trebuia scris şi nu s-ar fi acuns existenţa lor fizică, Serbia părând ca un stat purificat, locuit numai de sârbi. Nu există revistă sau vreun ziar care să le fi luat apărarea în vreun caz important sau nesemnificativ, şi asta tocmai pentru că acestă populaţie stă ascunsă undeva peste Dunăre în Serbia într-un teren minat în care românii n-au un consulat, deşi sunt cea mai mare minoritate dintre toate, n-au un centru cultural, o biserică recunoscută românească, deşi sunt după Tihomir Georgevici vreo 485 de sate în care trăiesc români din Serbia (kroz naşe Rumune) şi pestre 100 şi ceva de biserici vechi, construite toate de români fără amestecul sârbilor şi a statului, o şcoală de învăţătură românească de sâmbăta sau de duminica, unde să se înveţe alfabetul latin, cititul şi istoria lor, nu există semnale că cineva e preocupat acolo de această idee, spre care năzuiesc toate popoarele libere şi civilizate.

Apoi de ce atâta frică de limba română, de ne puneţi obstacole în dezvoltarea şi înflorirea culturii noastre în limba maternă.

România poate să construiască biserici oriunde pe faţa lumii unde trăiesc români  aflaţi la lucru în stare de provizorat, dar nu poate construi biserici, şcoli, centre culturale şi altele acolo în Timoc, unde poporul român la începutul anului 1941 număra peste 400.000 locuitori şi de fapt acolo unde s-au pus bazele creştinismului în ţările europene, unde a apărul prima episcopie creştină la Acvae în Timoc, nu departe de Negotin. Să ne creadă vecinii noştri chiar atât de umili şi fricoşi, fără demnitate şi fără pesonalitate încât de frica lor să acceptăm jugul acesta iresponsabil şi inutil pentru ambele părţi. Acum e momentul ca să se înfiinţeze o comisie mixtă şi să rezolve problemele litigioase prin contenciuase paşnice care să elimine toate confuziile şi abuzurile la care se mai dedau.

Sârbii nu-şi pot da seama câte foloase au tras de pe urmele românilor din Timoc şi din partea României pe care ei o urăsc pentru că le-a luat Banatul şi altele. Dar să se gândească la o dată pe care o amintim şi de care ar trebui să ţină seama, e vorba de 1908, când, împăratul Franz Joseph, i-a propus regelui Carol I şi regelui Bulgariei, Ferdinand să-şi declare neutralitatea în cazul unui război şi li se oferea ambelor ţări câte jumătate din Serbia fiecăreia. Apoi în anul 1941, toate ţările vecine cu Iugoslavia au intrat în primele zile şi au ocupat teritorii locuite de confraţii lor, lucru pe care România nu l-a făcut, nici în Banat, nici în Timoc.

****************

Dar dacă presa îi ignorează se leagă numai de crime şi afaceri dubioase, atunci ce om politic, parlamentar le-a luat vreodată apărarea şi ar fi cerut să fie socotiţi şi ei cetăţeni ai Serbiei ca toţi ceilalţi. Cum răspunde poporul sârb (colectiv) că toate minorităţile din Serbia au recunoscut statutul lor juridic, în timp ce românii care se află de fapt în sudul Dunării şi sunt singura minoritate din Serbia nerecunoscută în constituţia Serbiei. Să fie o întâmplare, un exemplu singular sau este un obicei fiindcă sârbul nu poate să-l vadă pe român liber, poate să-l vadă doar renegându-şi identitatea de român şi înlocuind-o cu cea de sârb pentru că aşa vrea puterea de la Belgrad să i se îndeplinească năravul.

Dar Europa şi orintarea globală politică nu mai este cea sârbească sau rusească ci este o orientare care exclude naţionalismul şi-i face pe toţi locuitorii pământului egali în drepturi şi datorii.

Aceasta este situaţia din care se vede limpede că Serbia n-are nevoie de românii din Timoc, probabil că dacă de 176 de ani n-au avut odată încredere în ei, n-o să aibe astăzi atâta iubire şi mângâiere care i-a fost furată şi confiscată pe nedrept. Pentru asta va fi odată o judecată şi vor răspunde cei vinovaţi.

Zilele trecute Comisia de Politică Externă din iniţiativa domnului deputat Titus Corlăţean, Eugen Tomac, Igaş, Marko Bello, Viorel Badea, Adrian Lemeni secretar de stat Ministerul Culturii, Cultelor şi de Patrimoniu, preot Vasile Bălţătescu.

Domnul Corlăţean era şi de aşteptat că va căuta să se impună în chestiune pentru că a fost la românii de peste hotareşi i-a văzut chiar în Timoc, fie la Vidin, fie la Negotin. Impresionantă este intervenţia domnului deputat Marko Bello care a fost nevoit să le dea sfaturi românilor în parlament cum să se poarte cu fraţii lor de peste hotare. Domnia sa a spus că guvernul maghiar acordă anual un buget ungurilor din secuime, dar dacă aceşti bani nu sunt suficienţi bugetul se suplimentează fără cereri şi fără milogeli la departamentul respective.

Sincer să fim suntem supăraţi pe vecinii noştri că se poartă cum nu trebuie, dar dacă ne gândim  ce fel de educaţie se face în Serbia în şcoli, armată, poliţie etc. nu trebuie să ne facem iluzii că se va putea schimba uşor ceva aici pe un “pământ blestemat”. Este bine că noi ne ţinem echilibrul moral şi nu răspundem la provocări cu aceeaşi monedă cum ar trebui să răspundem, dar personal simt o durere în suflet pentru Serbia pentru că acolo trăiesc şi fraţi de-ai mei, trăiesc foarte rău, sunte terorizaţi ca şi când ne-am afla în Fâşia Gaza şi suntem nevoiţi să ne milogim cerându-ne drepturile de la nişte guvernanţi care pentru secolul XXI lasă de dorit. De fapt rău este în întreaga Serbie, presa sârbescă şi cea românească vorbesc de 1,8 milioane de analfabeţi deşi noi ştiam că sunt numai un million. Apoi câţi şomeri mai sunt, câţi săraci, beţivi şi agramaţi chiar în politică. Aşadar credem că vom trece peste criza financiară poate ne vom echilibra darn u am speranţe că sârbii aşa cum sunt instruiţi de alţii ne vor lăsa din ghiare şi nu vor tăia ultima respiraţie aşa cum doresc. Trebuie să-i ajutăm pe sârbi pentru că la ei boala nevindecabilă este naţionalismul, deşi nu ştiu de cine sunt ameninţaţi că la vară vor veni să le mănânce dudele. Trebuie rugată Europa să facă o şcoală mare pentru cei de sus şi de la vlădică la opincă pentru cei de jos. Astfel încât Serbia să intre în rândul ţărilor civilizate şi noi să punem acolo măna să-i ajutăm acum să se ridice pentru că acum sunt în cea mai mare criză morală.

Dacă s-ar trece peste această criză, ceea ce nu credem puteţi să mă întrebaţi peste 100 de ani şi tot aşa va fi, pentru că la ei este ceva genetic, tot ce fac fac din instinct, nu-şi pun capul la bătaie să judece cum ar trebui lucrurile.

La ei până şi preoţii, episcopii, înalţii ierarhi îi urăsc pe români că se duc la biserica românească. De ce în Kosovo sârbii nu se duc la biserica albaneză, oare limba maternă pentru ei nu are nici o însemnătate?

Măcar să afle şi Presfinţitul episcope de la Zăiceri Iustin că biserica în care slujeşte el a fost clădită din sudoarea românilor în frunte cu preotul lor Barbu. Încă pe când sârbii veniţi colonişti între Morava Timoc încă îşi ţineau caprele şi vacile în aceeaşi încăpere pentru că nu mai puteau suporta prigoana turcilor. Ierarhii sârbi Dumnezeu să le dea sănătate şi să le deschidă ochii să ştie că religia creştină este o idee sfântă care nu se poate impune cu forţa sau prin viclenie. Credinţa noastră este un sentiment de umanitate care se acceptă de bună voie, nu se obţine prin rugăminţi, milogeli şi alte şiretlicuri. Este cea mai liberă idee omenească care nu poate accepta influenţa statului, bisericii, vreunui guvern sau politician. Mă închin acelui Dumnezeu în care cred şi mă rog în limba mea maternă să ne audă, să ne vindece de ură şi să trăim ca fraţii aşa cum au trăit strămoşii noştri.

03.03.2009                                           Cristea  SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ta Victoriei nr.3 ap. 15, Timişoara

astra_romana_timisoara@yahoo.com

Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis. Dumnezeu să vă dea sănătate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: